Geneza 39:1-23
Geneza 39:1-23 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Iosif a fost coborât în Egipt; și Potifar, un ofițer al lui Faraon, căpetenia gărzii, un egiptean, l-a cumpărat din mâinile ismaeliților, care îl coborâseră acolo. Și DOMNUL era cu Iosif și el era un bărbat prosper; și era în casa stăpânului său, egipteanul. Și stăpânul său a văzut că DOMNUL era cu el și că DOMNUL făcea să prospere în mâna lui tot ceea ce făcea. Și Iosif a găsit har înaintea ochilor lui și l-a servit; iar el l-a făcut supraveghetor peste casa lui și tot ce avea a pus în mâna lui. Și s-a întâmplat, din momentul în care l-a făcut supraveghetor în casa lui și peste tot ce avea, că DOMNUL a binecuvântat casa egipteanului din cauza lui Iosif; și binecuvântarea DOMNULUI era peste tot ce avea în casă și în câmp. Și a lăsat tot ce avea în mâna lui Iosif; și nu știa ce avea, în afară de pâinea pe care o mânca. Iar Iosif era frumos la statură și plăcut la vedere. Și s-a întâmplat, după aceste lucruri că soția stăpânului său și-a aruncat ochii pe Iosif; și ea a spus: Culcă-te cu mine. Dar el a refuzat și a spus soției stăpânului său: Iată, pe stăpânul meu nu îl interesează ce este cu mine în casă și a încredințat în mâna mea tot ce are; Nu este nimeni mai mare în această casă decât mine; nici nu mi-a oprit nimic decât pe tine, deoarece tu ești soția lui; cum atunci să pot eu face această mare răutate și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Și s-a întâmplat, cum vorbea cu Iosif zi de zi, că el nu i-a dat ascultare să se culce lângă ea, sau să fie cu ea. Și s-a întâmplat, cam în acest timp, că Iosif a intrat în casă să își facă lucrul; și niciunul dintre bărbații casei nu era acolo în casă. Iar ea l-a prins de haină, spunând: Culcă-te cu mine; iar el și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit și a ieșit afară. Și s-a întâmplat, când a văzut ea că el și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, Că a chemat bărbații din casa ei și le-a vorbit, spunând: Vedeți, el a adus un evreu la noi ca să ne batjocorească; el a intrat la mine să se culce cu mine și eu am strigat cu voce tare. Și s-a întâmplat, când el a auzit că am ridicat vocea și am strigat, că și-a lăsat haina cu mine și a fugit și a ieșit afară. Și a așezat haina lui lângă ea, până când domnul lui a venit acasă. Și a vorbit cu el conform acestor cuvinte, spunând: Servitorul evreu, pe care l-ai adus la noi, a intrat la mine să mă batjocorească. Și s-a întâmplat, pe când mi-am ridicat vocea și am strigat, că și-a lăsat haina cu mine și a fugit afară. Și s-a întâmplat, când stăpânul lui a auzit cuvintele soției sale, pe care ea i le-a vorbit, spunând: Astfel mi-a făcut servitorul tău; că furia lui s-a aprins. Și stăpânul lui Iosif l-a luat și l-a pus în închisoare, un loc unde prizonierii împăratului erau legați; iar el era acolo în închisoare. Dar DOMNUL era cu Iosif și i-a arătat milă și i-a dat favoare înaintea ochilor administratorului închisorii. Și administratorul închisorii a încredințat în mâna lui Iosif pe toți prizonierii care erau în închisoare; și tot ce făceau ei acolo, el era cel ce le făcea. Administratorul închisorii nu se uita la nimic din ce era sub mâna lui, pentru că DOMNUL era cu el și ceea ce el făcea, DOMNUL făcea să prospere.
Geneza 39:1-23 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Când Iosif a fost dus în Egipt, un egiptean, pe nume Potifar, un dregător al lui Faraon, anume comandantul gărzilor, l‑a cumpărat de la ismaeliții care‑l aduseseră acolo. DOMNUL a fost cu Iosif, el avea izbândă în toate și a rămas în casa stăpânului său, egipteanul. Stăpânul lui a văzut că DOMNUL era cu el și că îi dădea izbândă în tot ce făcea. Iosif a căpătat trecere în ochii stăpânului său, care l‑a luat în slujba lui: l‑a pus mai‑mare peste casa lui și i‑a dat pe mână tot ce avea. De îndată ce Potifar l‑a pus mai‑mare peste casa lui și peste tot ce avea, DOMNUL a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif, și binecuvântarea DOMNULUI a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp. Egipteanul a lăsat pe mâna lui Iosif toate lucrurile și n‑avea altă grijă decât să mănânce. Cum Iosif era frumos la statură și plăcut la chip, după o vreme, s‑a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe el și i‑a zis: „Culcă‑te cu mine!” El n‑a vrut, ci i‑a zis nevestei stăpânului său: „Iată, cu mine aici, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic din casă și mi‑a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi‑a oprit nimic în afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac răul acesta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Deși ea îi vorbea zi de zi, Iosif nu i‑a dat ascultare și n‑a vrut să se culce și să fie cu ea. Într‑o zi, când el a intrat în casă pentru a‑și face lucrul obișnuit și nu era acolo niciunul din oamenii casei, ea l‑a apucat de haină, zicând: „Culcă‑te cu mine!” El și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară din casă. Când a văzut ea că și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, i‑a chemat pe oamenii din casă și le‑a zis: „Vedeți, ne‑a adus un evreu care să‑și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare. Și când a văzut că ridic glasul și strig, și‑a lăsat haina lângă mine, s‑a repezit și a fugit afară.” Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s‑a întors acasă stăpânul lui. Atunci i‑a vorbit astfel: „Robul acela evreu pe care ni l‑ai adus a venit la mine ca să‑și bată joc de mine, dar fiindcă mi‑am ridicat glasul și am țipat, și‑a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” Când a auzit cuvintele nevestei sale, care‑i zicea: „Iată ce mi‑a făcut robul tău!”, stăpânul lui Iosif s‑a aprins de mânie. L‑a luat pe Iosif și l‑a aruncat în temniță, unde erau închiși întemnițații regelui; și astfel a ajuns acolo în temniță. DOMNUL a fost cu Iosif și i‑a arătat îndurare. L‑a făcut să capete trecere înaintea mai‑marelui temniței, astfel încât acesta i‑a dat în grijă pe toți cei închiși în temniță. Nimic nu se făcea acolo decât prin el. Mai‑marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că DOMNUL era cu el. Și DOMNUL îi dădea izbândă în tot ce făcea.
Geneza 39:1-23 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iosif a fost dus în Egipt, și Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliții care-l aduseseră acolo. Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea să-i meargă bine de orice se apuca. Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste casa lui și i-a încredințat tot ce avea. De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului din pricina lui Iosif; și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp. Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce și să bea. Dar Iosif era frumos la statură și plăcut la chip. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif și i-a zis: „Culcă-te cu mine!” El n-a voit și i-a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă și mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic, în afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Măcar că ea îi vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce și să se împreuneze cu ea. Într-o zi, când intrase în casă ca să-și facă lucrul și când nu era acolo niciunul dintre oamenii casei, ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă. Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână și fugise afară, a chemat oamenii din casă și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare. Și când a văzut că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-și bată joc de mine. Și, cum am ridicat glasul și am țipat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare. L-a luat pe Iosif și l-a aruncat în temniță, în locul unde erau închiși întemnițații împăratului; și, astfel, Iosif a stat acolo, în temniță. Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniței. Și mai-marele temniței i-a pus sub privegherea lui pe toți întemnițații care erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el. Mai-marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif pe mână, pentru că Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.
Geneza 39:1-23 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Iosif a fost dus în Egipt. Atunci egipteanul Potifar care era comandantul gărzii și unul dintre demnitarii faraonului, l-a cumpărat de la ismaeliții care l-au adus acolo. Iahve era cu Iosif. Astfel, el a prosperat și a locuit în casa stăpânului lui egiptean. Acesta a observat că Iahve era cu Iosif și că îl făcea să reușească în tot ce făcea lucrând cu mâinile lui. Iosif a fost tratat cu bunăvoință de către stăpânul lui pe care îl slujea; iar acesta l-a desemnat ca supraveghetor al casei și al posesiunilor lui, încredințându-i tot ce avea (pentru administrare). Și din momentul în care i-a dat (lui Iosif) ca sarcină supravegherea casei și a întregii lui averi, Iahve a binecuvântat tot ce avea egipteanul, datorită lui Iosif. Binecuvântarea lui Iahve era peste toate posesiunile lui, inclusiv peste recoltele de pe câmp. Astfel, stăpânul l-a lăsat pe Iosif să îngrijească de tot ce poseda; și nu avea altă grijă decât să mănânce. Iosif se prezenta bine din punct de vedere fizic și era frumos. După un timp, soția stăpânului lui care se tot uita la Iosif, i-a zis: „Culcă-te cu mine!” Dar el a refuzat-o, răspunzându-i: „Stăpânul meu nu are nicio grijă în ce privește casa și averea lui. El mi-a dat în administrare tot ce are. Nimeni nu este mai mare decât mine în această administrare a proprietăților lui. El nu mi-a interzis (să mă folosesc de) nimic, excepția fiind doar tu; pentru că ești soția lui. Deci cum aș putea să fac acest mare rău (față de el) și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Deși îi vorbea lui Iosif în fiecare zi (despre această dorință a ei), el nu a ascultat-o. Nu a acceptat nici să se culce cu ea și nici să stea în apropierea ei. Dar într-o zi, Iosif a intrat în casa stăpânului ca să își facă treaba, în timp ce niciunul dintre sclavi nu era acolo. Atunci ea l-a prins de haină, zicându-i: „Culcă-te cu mine!” Dar el și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară. Când a văzut că și-a lăsat haina în mâna ei și că a fugit afară, i-a chemat pe sclavii care serveau în casă și le-a zis: „Vedeți? Soțul meu ne-a adus un evreu ca să ne ridiculizeze. El a intrat la mine (în cameră) ca să se culce cu mine, dar eu am țipat cât am putut de tare. Când a auzit că țip cu mare intensitate, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară!” Soția lui Potifar a ținut haina lângă ea până când a venit acasă stăpânul lui Iosif. Atunci i-a relatat și lui aceleași lucruri: „Acel sclav evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca să mă dezonoreze. Dar când am țipat tare, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară!” Când a auzit stăpânul lui (Iosif) reclamațiile soției lui zicând: „Așa s-a comportat sclavul tău cu mine!”, a fost afectat de o mare supărare. Atunci l-a luat pe Iosif și l-a băgat în închisoare. Și astfel, el a rămas acolo, în locul în care trăiau în detenție prizonierii faraonului. Dar Iahve a fost cu Iosif, Și-a manifestat mila față de el și a făcut ca să fie apreciat de comandantul închisorii. El i-a dat lui Iosif funcția de supraveghetor al tuturor deținuților din acea închisoare. Tot ce se făcea acolo, trebuia aprobat de el. Comandantul închisorii nu se mai îngrijea de nimic din ce era în administrarea lui Iosif, pentru că Iahve era cu el și îl făcea să reușească în tot ce lucra.
Geneza 39:1-23 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iosif – așa cum s-a văzut – A fost, la Egipteni, vândut. L-a cumpărat un dregător, Cari era șeful străjilor; El, Potifar a fost chemat. Iar Iosif fost-a cumpărat De la Ismaeliți-acei Care făceau negoț cu ei. Pe Iosif, Domnul l-a-nsoțit Și-n toate el a propășit, Iar casa Egipteanului, A fost, atunci, și casa lui. Stăpânul său a observat Că Dumnezeu e aplecat Asupra lui și că făcea Să-i iasă bine ce-ncepea. Iosif s-a bucurat de mare – La Potifar – trecere, care, În a lui slujbă, l-a luat. Mai mare-apoi, l-a așezat Pe-al său avut, iar casa lui, A-ncredințat-o robului. Domnul a binecuvântat Casa lui Potifar. I-a dat Belșug de binecuvântări – Peste întregile-i averi – Din pricina robului lui, Plăcut în fața Domnului. Stăpânu-atuncea, i-a lăsat – Lui Iosif – tot ce-a câștigat, Ca el, de toate, să-ngrijească, Precum va ști și-o să voiască. Acum, o grijă mai avea: Doar să mănânce și să bea. Iosif era frumos la stat, Plăcut la chip și la purtat. După o vreme, s-a-ntâmplat Cum că stăpâna l-a luat La ochi, și l-a chemat la sine, Spunându-i: „Culcă-te cu mine!” El a respins-o, cu putere: „Nu pot! Stăpânul meu nu-mi cere Vreo socoteală. Tot ce are – Întreaga-i avuție mare – În mâna mea, el a lăsat-o, Căci mie mi-a încredințat-o. În casa lui – tu știi prea bine – El nu-i mai mare, decât mine. De la nimic nu sunt oprit, Căci a găsit că-i potrivit, Să aibă-ncredere în mine. Nimic – afară doar de tine – Stăpânul, nu mi-a interzis. În acest caz, nu mi-e permis Să-i fac un rău, atât de mare, Stăpânului. Nu sunt în stare! Cum aș putea ca să gândesc Astfel, și să păcătuiesc Și față de stăpânul meu Și-apoi, față de Dumnezeu?!” Deși ea, zilnic, îi vorbea, El tot nu s-a culcat cu ea. Odată, Iosif a intrat, În casă și s-a apucat Să-și facă lucrul ce-l avea – Nimeni, atunci, nu-l însoțea. Stăpâna plănuise bine, Căci spuse: „Culcă-te cu mine!” Iosif fugi și și-a lăsat Haina, la ea. S-a-nfuriat Stăpâna lui, când a văzut Că a fugit, și a făcut, Pe loc, un plan de răzbunare. Chemă, țipând în gura mare, Pe slujitorii ei, și-a spus: „Vedeți pe cine a adus, În casa mea, bărbatul meu? Pe Iosif, pe acest Evreu! A vrut să-și bată joc de mine, Căci i-am făcut atâta bine! A jinduit acest mișel, La mine! Am strigat, iar el Și-a lăsat haina și-a fugit! Trebuie, aspru, pedepsit!” Haina, apoi, a așezat Lângă-al ei pat și-a așteptat Bărbatul ca să îi sosească, S-o vadă, și să îi vorbească. Omul, abia cât a intrat În casă, că l-a și luat, Nevasta sa, iute-n primire. Răstindu-se, i-a dat de știre De ceea ce s-a petrecut, În lipsa lui: „Evreu-a vrut – Doar ca să-și bată joc de tine! – Ca să se culce-acum, cu mine! Dar eu, atuncea, am strigat Și slugile mi le-am chemat. El s-a speriat de al meu glas: Fugind, dar haina i-a rămas La mine.” Când a auzit Omul, ce i-a istorisit Nevasta lui, s-a mâniat, Tare de tot. L-a aruncat, Pe bietul Iosif, la-nchisoare. Erau, în temnița cea mare, Numai slujbași împărătești. Iosif pică printre acești. Domnul, pe Iosif, l-a-nsoțit Și-n temniță. L-a-nvăluit Cu nesfârșita-I bunătate, Făcând să-i meargă bine-n toate. În ochii temnicerului, Căpătă trecere, și lui, Pe toți acei întemnițați, Spre pază-i fură-ncredințați. Acum, prin Iosif, se făcea Totul – așa precum voia. De sarcinile ce-a primit Iosif, nu s-a mai îngrijit Mai marele străjerilor Din paza închisorilor. Fiind în grija Domnului, El l-a lăsat în voia lui. Domnul, pe Iosif, l-a-nsoțit Și-n toate, el a izbutit.
Geneza 39:1-23 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iosíf s-a coborât în Egipt și Putifár, un demnitar al lui Faraón, comandantul gărzii, bărbat egiptéan, l-a cumpărat din mâna ismaelíților care-l făcuseră să coboare acolo. Domnul era cu Iosíf și el a fost un om de succes. El a fost în casa egiptéanului, stăpânul său. Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și, în tot ceea ce el făcea, Domnul făcea să aibă succes. Iosíf a aflat har în ochii lui și l-a slujit. El l-a făcut supraveghetor peste casa sa și i-a dat pe mână tot ce avea. După ce l-a pus peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egiptéanului de dragul lui Iosíf; și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el în casă și pe câmp. El a lăsat tot ce avea pe mâinile lui Iosíf și nu mai știa nimic dintr-ale sale, decât de pâinea pe care el o mânca. Dar Iosíf era frumos la statură și plăcut la chip. După aceste lucruri, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosíf și a zis: „Culcă-te cu mine!”. Dar el a refuzat și i-a zis soției stăpânului său: „Iată, stăpânul meu nu știe de nimic din casa lui și mi-a dat pe mână tot ce are! Și nimeni nu-i mai mare în casa aceasta decât mine și nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că tu ești soția lui. Cum aș putea să fac răul acesta atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”. Chiar dacă ea îi vorbea lui Iosíf zi de zi, el n-a ascultat-o să se culce lângă ea și să fie cu ea. Într-o astfel de zi, el a intrat în casă pentru ca să-și facă lucrul său și nu era acolo niciunul din oamenii casei; ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!”. El și-a lăsat haina în mâna ei, a fugit și a ieșit afară. Când a văzut ea că și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, ea a chemat oamenii casei sale și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să ne batjocorească! El a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat cu glas puternic. Și, când a auzit că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine, a fugit și a ieșit afară”. Și a ținut haina lui lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. Ea i-a vorbit cu aceleași cuvinte, zicând: „Servitorul evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să mă batjocorească. Dar când am ridicat glasul și am strigat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară”. Când a auzit stăpânul lui cuvintele soției sale, care i-a zis: „Asta mi-a făcut servitorul tău”, s-a aprins de mânie. Stăpânul lui Iosíf l-a luat și l-a aruncat în temniță, locul unde erau închiși prizonierii regelui. El a rămas acolo, în temniță. Domnul a fost cu Iosíf și și-a întins asupra lui bunătatea și i-a dăruit harul său în ochii căpeteniei temniței. Căpetenia temniței i-a dat în mâna lui Iosíf pe toți prizonierii care erau în temniță. Și tot ceea ce era de făcut acolo, făcea el. Căpetenia temniței nu se mai uita la nimic din ce avea el pe mână, pentru că Domnul era cu el. Și tot ceea ce făcea el, Domnul făcea să aibă succes.
Geneza 39:1-23 Noua Traducere Românească (NTR)
Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, comandant al gărzii și unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliții care-l coborâseră acolo. DOMNUL a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat și a locuit în casa stăpânului său, egipteanul. Stăpânul său a văzut că DOMNUL era cu Iosif și că DOMNUL îl ajuta să-i prospere în mâini tot ce făcea. Iosif a găsit bunăvoință înaintea acestuia și i-a slujit, iar stăpânul său l-a pus responsabil peste casa lui și i-a dat în grijă tot ce avea. De când Potifar l-a pus responsabil peste casa lui și peste tot ce avea, DOMNUL a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif. Și binecuvântarea DOMNULUI a fost peste tot ce avea el, atât în casă, cât și pe câmp. Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea și nu se preocupa de nimic, în afară de hrana pe care o mânca. Iosif era frumos la chip și frumos la înfățișare. După toate acestea, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis: ‒ Culcă-te cu mine! Dar el a refuzat și i-a zis soției stăpânului său: ‒ Iată, pentru că știe că sunt aici, stăpânul meu nu se preocupă de ce este în casă și mi-a dat pe mână tot ce are. Nimeni nu este mai mare decât mine în această casă, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că ești soția lui. Deci, cum aș putea să fac un rău așa de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Deși ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat de ea și n-a vrut să se întindă lângă ea ca să fie cu ea. Într-o zi însă, când Iosif a intrat în casă pentru a-și îndeplini lucrarea și nimeni altcineva dintre oamenii casei nu era acolo, ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!“. Dar el și-a lăsat haina în mâna ei, a fugit și a ieșit afară. Când ea a văzut că și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, i-a chemat pe oamenii casei ei și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat cu glas tare. Când a auzit că îmi ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine, a fugit și a ieșit afară“. Ea i-a ținut haina lângă ea până când a venit stăpânul lui acasă. Apoi a vorbit cu el despre aceste lucruri, zicând: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca să-și bată joc de mine. Dar, când am început să strig tare, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară“. Când a auzit stăpânul său cuvintele soției sale, care spunea: „Așa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a mâniat foarte tare. Stăpânul lui Iosif l-a luat și l-a aruncat în închisoare, în locul în care erau închiși deținuții regelui. Și, astfel, a rămas acolo, în închisoare. Dar DOMNUL a fost cu Iosif, Și-a arătat îndurarea față de el și a făcut să găsească bunăvoință la comandantul închisorii. Comandantul închisorii i-a dat în grija lui Iosif pe toți deținuții care erau în închisoare. Tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. Comandantul închisorii nu mai verifica nimic din ceea ce era în grija lui Iosif, pentru că DOMNUL era cu acesta și îl ajuta să reușească în orice făcea.
Geneza 39:1-23 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iosif a fost dus în Egipt, și Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliții care-l aduseseră acolo. Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca. Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste casa lui și i-a încredințat tot ce avea. De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului din pricina lui Iosif, și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp. Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce și să bea. Dar Iosif era frumos la statură și plăcut la chip. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis: „Culcă-te cu mine!” El n-a voit și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă și mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce și să se împreune cu ea. Într-o zi, când intrase în casă ca să-și facă lucrul și când nu era acolo niciunul din oamenii casei, ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă. Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână și fugise afară, a chemat oamenii din casă și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare. Și, când a văzut că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-și bată joc de mine. Și cum am ridicat glasul și am țipat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.” După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare. A luat pe Iosif și l-a aruncat în temniță, în locul unde erau închiși întemnițații împăratului, și astfel Iosif a stat acolo, în temniță. Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniței. Și mai-marele temniței a pus sub privegherea lui pe toți întemnițații care erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el. Mai-marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.