Geneza 41:1-49 - Compară toate versiunile

Împărtășește

După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil). Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. După ele s-au mai suit din râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și s-au așezat lângă ele, pe marginea râului. Vacile urâte la vedere și slabe la trup au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit. A adormit din nou și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai. Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de răsărit. Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. Dimineața, Faraon s-a tulburat și a trimis să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. Faraon se mâniase pe slujitorii lui și mă aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor. Amândoi am visat câte un vis în aceeași noapte, și anume fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită. Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.” Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.” Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!” Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul râului. Și deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din râu și au început să pască prin mlaștini. După ele, s-au suit alte șapte vaci slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată țara Egiptului. Vacile cele sfrijite și slabe au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat. Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai. Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.” Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis. Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani, și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete. Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă. Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. După ei, vor veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea va topi țara. Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare că nu se va mai cunoaște belșugul în țară. Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept și să-l pună în fruntea țării Egiptului. Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. Să se strângă toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăți, și să le păzească. Bucatele acestea vor fi provizia țării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu fie prăpădită de foamete.” Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui. Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înțelept ca tine. Te pun mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului.” Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată țara Egiptului. Și a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată țara Egiptului.” Faraon a pus lui Iosif numele: Țafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) și i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului. Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului. În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug. Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

După doi ani, faraonul a avut un vis. Se făcea că stătea lângă Nil și iată că din Nil au ieșit șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup, care pășteau între trestii. Dar iată că după ele au ieșit din Nil alte șapte vaci urâte la înfățișare și cu trupul slab, care s-au așezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. Vacile urâte la înfățișare și cu trupul slab le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup. Atunci faraonul s-a trezit. Apoi a adormit și a visat a doua oară: se făcea că șapte spice de grâne, grase și bune, creșteau pe același pai. Dar iată că după ele au răsărit șapte spice slabe și arse de vântul de est. Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Atunci faraonul s-a trezit și iată că era doar un vis. Dimineața, duhul îi era tulburat. El a trimis să-i cheme pe toți vrăjitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraonul le-a istorisit visul, dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze. Atunci căpetenia paharnicilor i-a vorbit lui Faraon, zicând: „Mi-aduc aminte astăzi de păcatele mele. Faraon s-a mâniat pe slujitorii săi și ne-a pus sub pază, în casa comandantului gărzii, pe mine și pe căpetenia brutarilor. El și cu mine am avut în aceeași noapte câte un vis, fiecare vis cu semnificația lui. Împreună cu noi, se afla acolo și un tânăr evreu, sclav al comandantului gărzii. I-am spus acestuia visele noastre, iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis semnificația lui. Și s-a întâmplat exact așa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a reașezat în slujbă, iar pe brutar l-a atârnat de un copac“. Atunci Faraon a trimis să-l cheme pe Iosif, iar el a fost scos repede din închisoare. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. Faraon i-a zis lui Iosif: ‒ Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poți interpreta un vis imediat ce-l auzi. Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicând: ‒ Nu eu! Dumnezeu îi va răspunde favorabil lui Faraon. Atunci Faraon i-a zis lui Iosif: ‒ În visul meu, se făcea că stăteam pe malul Nilului și iată că din Nil au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la chip, care pășteau între trestii. Dar iată că după ele au ieșit alte șapte vaci, care erau slăbănoage, foarte urâte la chip și cu trupul slab, atât de urâte cum n-am mai văzut niciodată în toată țara Egiptului. Vacile slabe și urâte le-au devorat pe primele șapte vaci grase, dar după ce le-au mâncat, nimeni nu și-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, deoarece erau la fel de slăbănoage ca la început. Apoi m-am trezit. Am mai văzut în visul meu că șapte spice de grâne, pline și bune, creșteau pe același pai. Dar iată că după ele au răsărit șapte spice uscate, slabe și arse de vântul de est. Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice bune. Le-am spus vrăjitorilor aceste lucruri, dar niciunul nu mi le-a putut explica. Atunci Iosif i-a zis lui Faraon: ‒ Ce a visat Faraon are o singură semnificație. Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. Cele șapte vaci bune înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice bune înseamnă tot șapte ani; este un singur vis. Cele șapte vaci slabe și urâte, care au ieșit după primele, înseamnă șapte ani, asemenea celor șapte spice goale, arse de vântul de est. Ele înseamnă șapte ani de foamete. Se va întâmpla exact așa cum i-am spus lui Faraon. Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. Iată, vor veni șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. După ei vor veni șapte ani de foamete, astfel încât tot belșugul din țara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii țara. Belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte mare. Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu Se va grăbi să-l împlinească. De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput și înțelept și să îi dea autoritate peste țara Egiptului. Faraon să pună supraveghetori peste țara Egiptului și să ia o cincime din rodul țării în timpul celor șapte ani de belșug. Ei să strângă toată hrana din acești ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăți sub stăpânirea lui Faraon și să le păzească. Hrana aceea va fi o rezervă pentru țară în cei șapte ani de foamete care vor veni peste țara Egiptului, astfel încât țara să nu piară în timpul foametei. Sfatul acesta a plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor săi. Faraon le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea găsi noi un om ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?“. Faraon i-a zis lui Iosif: ‒ Pentru că Dumnezeu ți-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput și de înțelept ca tine. Tu vei fi responsabil peste casa mea și tot poporul meu se va supune poruncii tale. Doar în ce privește tronul, eu voi fi mai mare decât tine. Apoi Faraon i-a zis lui Iosif: ‒ Uite, te-am pus peste toată țara Egiptului. Faraon și-a scos inelul cu sigiliu de pe deget și l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. Apoi l-a pus în carul celui de-al doilea în rang după el și strigau înaintea lui: „Plecați genunchiul!“. Astfel, Faraon i-a dat lui Iosif autoritate peste toată țara Egiptului. Faraon i-a zis lui Iosif: ‒ Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica nici mâna, nici piciorul în toată țara Egiptului. Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah și i-a dat-o de soție pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On. Iosif a plecat să cerceteze țara Egiptului. El avea treizeci de ani când a intrat în slujba lui Faraon, regele Egiptului. Iosif a ieșit de la Faraon și a călătorit prin tot Egiptul. În timpul celor șapte ani de belșug, pământul a dat roade din plin. În timpul acestor șapte ani de belșug din țara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana și a depozitat-o în cetăți. În fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.

După doi ani, faraonul a visat că stătea pe malul Nilului. Și din Nil au apărut șapte vaci frumoase și grase, care pășteau între trestii. După acestea, au apărut din Nil alte șapte vaci urâte și slabe. Ele s-au așezat lângă celelalte vaci (grase); și pășteau pe malul Nilului. Vacile urâte și slabe le-au mâncat pe cele frumoase și grase. Apoi faraonul s-a trezit din somn. A adormit din nou și a mai avut un vis: șapte spice de grâu, bine dezvoltate și sănătoase, creșteau pe aceeași tulpină. După ele au răsărit șapte spice nedezvoltate și arse de vântul de la Est. Spicele nedezvoltate le-au înghițit pe cele șapte care erau bine dezvoltate și pline. Apoi faraonul s-a trezit din somn. Acestea au fost visele lui. Când a venit dimineața, el a devenit neliniștit. A dat ordin să fie chemați toți vrăjitorii și toți înțelepții Egiptului. Apoi le-a relatat visele; dar nimeni nu a putut să i le interpreteze. Atunci responsabilul cu băutura, i-a zis faraonului: „Realizez astăzi că am făcut o greșeală. Faraonul s-a supărat odată pe slujitorii lui; și ne-a ținut în arest în casa comandantului gărzii, atât pe mine cât și pe conducătorul brutarilor. Noi am avut câte un vis fiecare în aceeași noapte. Și fiecare dintre acestea avea o semnificație specială. Exista acolo împreună cu noi și un tânăr evreu care era sclav al comandantului gărzii. I-am povestit acestuia visele noastre; iar el ne-a arătat semnificația lor, dând fiecărui vis o interpretare distinctă. Apoi s-a întâmplat exact cum ni le-a interpretat el: faraonul m-a repus în funcție; iar pe șeful brutarilor l-a spânzurat.” Atunci faraonul a dat ordin să fie adus Iosif. Și astfel, el a fost scos repede din închisoare. Iosif s-a bărbierit, și-a schimbat hainele și a venit înaintea faraonului. Acesta i-a zis: „Am avut un vis, dar nu este nimeni care să mi-l poată interpreta. Am auzit că tu poți să interpretezi un vis imediat după ce-l auzi!” Iosif i-a răspuns: „Nu eu, ci Dumnezeu îi va da faraonului un răspuns favorabil!” Atunci faraonul i-a zis lui Iosif: „Am visat că stăteam pe malul Nilului. Atunci au apărut din Nil șapte vaci bine dezvoltate și grase, care pășteau între trestii. După ele au apărut alte șapte vaci mici, foarte urâte și slabe. Niciodată nu am văzut vaci atât de urâte în tot teritoriul Egiptului! Vacile slabe și urâte le-au mâncat pe cele șapte vaci grase. Și totuși, după ce le-au mâncat, nu a fost nicio diferență în aspectul lor fizic; ci erau la fel de slabe cum fuseseră înainte. Apoi m-am trezit. Am adormit din nou și am avut un alt vis. Am văzut șapte spice de grâu, pline și sănătoase, care creșteau pe aceeași tulpină. După ele au răsărit șapte spice uscate, nedezvoltate și arse de vântul care bate din Est. Spicele nedezvoltate le-au înghițit pe cele șapte spice pline. Le-am povestit vrăjitorilor aceste vise; dar niciunul nu mi le-a putut interpreta!” Atunci Iosif i-a zis faraonului: „Visele pe care le-a avut faraonul, reprezintă același lucru. Dumnezeu i-a revelat astfel ce urmează să facă. Cele șapte vaci grase reprezintă șapte ani; iar cele șapte spice bine dezvoltate reprezintă tot șapte ani. De fapt, este (ca) un singur vis. Atât cele șapte vaci slabe și urâte, care au apărut după primele, cât și acele șapte spice nedezvoltate și arse de vântul care bate din Est, reprezintă șapte ani. Ele semnifică șapte ani de foamete. Se va întâmpla exact așa cum am spus. Iar Dumnezeu i-a arătat astfel anticipat faraonului ce urmează să facă. Vor veni șapte ani de mare abundență în toată țara Egiptului. Dar după aceștia vor veni șapte ani de foamete. Ea va fi atât de mare, încât nu va mai fi nicio evidență despre belșugul anterior din Egipt. Foametea va distruge țara. Nu se va mai cunoaște nici măcar o dovadă despre belșugul care fusese în țară; pentru că foametea care va urma, va fi foarte greu de suportat. Faptul că visul faraonului a fost de două ori, arată că acest lucru este decis de Dumnezeu; și El va face să se întâmple așa în scurt timp. În consecință, faraonul să aleagă acum un om competent și înțelept, pe care să îl pună conducător al Egiptului. Faraonul să desemneze oameni care să supravegheze colectarea unei cincimi din producția de cereale a Egiptului în timpul celor șapte ani de abundență. Aceștia să strângă toată hrana din anii buni care urmează să vină. Apoi să depoziteze grâul pentru hrana celor din orașe în grânarele faraonului; și să îl păzească. Aceste alimente vor fi o rezervă pentru țară în perioada celor șapte ani de foamete care vor veni în zona Egiptului; și astfel, țara va supraviețui în timpul foametei!” Acest plan a fost agreat de faraon și de toți slujitorii lui. Atunci el le-a zis subalternilor lui: „Oare vom putea găsi un (alt) asemenea om, care să aibă în el Spiritul lui Dumnezeu?” Apoi faraonul i-a zis lui Iosif: „Pentru că Dumnezeu ți-a revelat toate aceste lucruri, (constatăm că) nu este nimeni la fel de competent și de înțelept ca tine. În consecință, tu vei fi conducătorul-șef la curtea mea; și tot poporul meu va asculta de ordinele care vor veni din gura ta! Doar tronul mă va face mai mare decât tine! De acum încolo, te-am pus în funcția de conducător-administrator pentru tot teritoriul Egiptului!” Faraonul și-a scos de pe deget inelul cu sigiliu lui; și apoi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine făcute din in subțire și i-a pus un lanț de aur în jurul gâtului. Apoi l-a urcat în carul care venea după al lui; și un crainic striga (celorlalți) zicând: „În genunchi!” Astfel l-a pus faraonul pe Iosif în funcția de conducător-șef (în administrație) pentru tot Egiptul… El i-a mai spus lui Iosif: „Eu sunt faraon; dar fără aprobarea ta, nimeni nu va face nimic în tot Egiptul.” Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah și i-a dat-o ca soție pe Asnat care era fiica lui Poti-Fera – preotul din On. Iosif a plecat să inspecteze teritoriul Egiptului. El avea treizeci de ani când a fost desemnat să lucreze în slujba monarhului din Egipt. Iosif a plecat din fața faraonului și a călătorit prin tot Egiptul. În timpul celor șapte ani de abundență, pământul a facilitat producerea multor cereale. În cei șapte ani de prosperitate din zona Egiptului, Iosif a adunat toată hrana și a depozitat-o în orașe. A procedat așa adunând provizii de hrană de pe câmpurile din jurul fiecărui oraș. Astfel, Iosif a strâns foarte mult grâu – ca particulele de nisip de la marginea mării. Era atât de mult, încât a încetat să îl mai cântărească.

Și s-a întâmplat, la sfârșitul a doi ani întregi, că Faraon a visat: și, iată, el stătea în picioare lângă râu. Și, iată, au urcat din râu șapte vaci plăcute la vedere și grase; și ele pășteau într-o pajiște. Și, iată, alte șapte vaci au urcat după ele din râu, urâte la vedere și slabe; și au stat lângă celelalte vaci pe malul râului. Și vacile urâte la vedere și slabe au mâncat vacile plăcute la vedere și grase. Așa că Faraon s-a trezit. Și a adormit și a visat a doua oară: și, iată, șapte spice de grâu s-au ridicat pe un pai, grase și bune. Și, iată, șapte spice subțiri și prăjite de vântul de est au răsărit după ele. Și cele șapte spice subțiri au mâncat cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit și, iată, a fost un vis. Și s-a întâmplat dimineața că duhul său era tulburat; și a trimis și a chemat pe toți magicienii Egiptului și pe toți înțelepții acestuia; și Faraon le-a spus visul său; dar nu era niciunul care să le poată interpreta lui Faraon. Atunci a vorbit mai marele paharnicilor lui Faraon, spunând: Îmi amintesc greșelile mele în această zi; Faraon s-a înfuriat pe servitorii săi și m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine și pe mai marele brutarilor. Și noi am visat un vis într-o noapte, eu și el; noi am visat, fiecare conform interpretării visului său. Și era acolo cu noi un tânăr, un evreu, servitor al căpeteniei gărzii; și noi i-am povestit și el ne-a interpretat visele; fiecăruia conform visului său el ne-a interpretat. Și s-a întâmplat, că așa cum ne-a interpretat, așa a fost; pe mine el m-a restaurat în serviciul meu și pe el l-a atârnat. Atunci Faraon a trimis și a chemat pe Iosif și ei l-au adus repede din groapă; și el s-a bărbierit și și-a schimbat hainele și a intrat la Faraon. Și Faraon i-a spus lui Iosif: Am visat un vis și nu este niciunul care să îl poată interpreta; și am auzit vorbindu-se despre tine, că poți înțelege un vis pentru a-l interpreta. Și Iosif i-a răspuns lui Faraon, spunând: Aceasta nu este în mine; Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns al păcii. Și Faraon i-a spus lui Iosif: În visul meu, iată, stăteam în picioare pe malul râului; Și, iată, au urcat din râu șapte vaci grase și plăcute la vedere; și ele pășteau pe o pajiște; Și, iată, alte șapte vaci au urcat după ele, jigărite și foarte urâte la vedere și slabe, așa de rele nu am văzut niciodată în toată țara Egiptului; Și vacile slabe și urâte la vedere au mâncat primele șapte vaci grase; Și după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaște că ele le-au mâncat pe acelea; ci ele erau încă urâte la vedere, precum la început. Așa că m-am trezit. Și am văzut în visul meu și, iată, șapte spice s-au ridicat pe un pai, pline și bune; Și, iată, șapte spice, uscate, subțiri și prăjite de vântul de est, au răsărit după ele; Și spicele subțiri au mâncat cele șapte spice bune; și eu am spus aceasta magicienilor; dar nu a fost niciunul să îmi poată explica aceasta. Și Iosif i-a spus lui Faraon: Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce este el gata să facă. Cele șapte vaci bune sunt șapte ani; și cele șapte spice bune sunt șapte ani; visul este unul singur. Și cele șapte vaci slabe și urâte la vedere care au urcat după ele sunt șapte ani; și cele șapte spice goale prăjite de vântul de est vor fi șapte ani de foamete. Acesta este lucrul pe care l-am vorbit lui Faraon: Ceea ce Dumnezeu este gata să facă îi arată lui Faraon. Iată, vin șapte ani de mare abundență prin toată țara Egiptului; Și se vor ridica după ei șapte ani de foamete; și toată abundența va fi uitată în țara Egiptului; și foametea va mistui țara; Și abundența nu va fi cunoscută în țară din cauza acelei foamete care urmează; căci aceasta va fi foarte apăsătoare. Și de aceea visul a fost repetat lui Faraon de două ori; aceasta este din cauză că lucrul este stabilit de Dumnezeu și Dumnezeu îl va face să se întâmple curând. Acum de aceea Faraon să caute un bărbat chibzuit și înțelept și să îl pună peste țara Egiptului. Să facă Faraon aceasta și să rânduiască supraveghetori peste țară și să ia a cincea parte din țara Egiptului în cei șapte ani de abundență. Și ei să adune toată hrana acelor ani buni ce vin și să depoziteze grâne sub mâna lui Faraon și ei să țină hrana în cetăți. Și acea hrană va fi ca rezervă țării pentru cei șapte ani de foamete, care va fi în țara Egiptului; ca țara să nu piară prin foamete. Și lucrul a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor servitorilor săi. Și Faraon a spus servitorilor săi: Putem noi găsi un astfel de om cum este acesta, un bărbat în care este Duhul lui Dumnezeu? Și Faraon i-a spus lui Iosif: Întrucât Dumnezeu ți-a arătat toată aceasta, nu există niciunul așa de chibzuit și înțelept precum ești tu; Tu vei fi peste casa mea și conform cuvântului tău va fi guvernat tot poporul meu; numai pe tron voi fi mai mare ca tine. Și Faraon i-a spus lui Iosif: Vezi, te-am pus peste toată țara Egiptului. Și Faraon și-a scos inelul de pe mâna sa și l-a pus pe mâna lui Iosif și l-a înveșmântat în veștminte de in subțire și a pus un lanț de aur în jurul gâtului său. Și l-a făcut să meargă în al doilea car pe care îl avea; și strigau înaintea lui: Aplecați genunchiul! Și l-a făcut conducător peste toată țara Egiptului. Și Faraon i-a spus lui Iosif: Eu sunt Faraon și fără tine niciun om nu își va ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului. Și Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah; și i-a dat de soție pe Asenat, fiica lui Potifera, preot din On. Și Iosif a ieșit prin toată țara Egiptului. Și Iosif era în vârstă de treizeci de ani când a stat în picioare înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Și Iosif a ieșit dinaintea lui Faraon și a mers prin toată țara Egiptului. Și în cei șapte ani abundenți pământul a adus cu mâini pline. Și el a adunat toată hrana celor șapte ani, care era în țara Egiptului, și a depozitat hrana în cetăți; hrana din câmp, care era în jurul fiecărei cetăți, a depozitat-o în aceeași cetate. Și Iosif a adunat grâne ca nisipul mării, foarte multe, până ce s-a oprit din numărat, pentru că erau fără număr.

După doi ani, a visat și Faraon un vis. Se făcea că stătea lângă Râu și iată, din Râu au ieșit șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup, care au început să pască în stufăriș. Și, iată, după ele au ieșit din Râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și stăteau lângă celelalte vaci, pe malul Râului. Apoi vacile urâte la vedere și slabe la trup le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit. A adormit din nou și a visat a doua oară. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase crescuseră pe același pai. Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de la răsărit. Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Atunci Faraon s-a trezit și, iată, fusese un vis. Dimineața, Faraon era tulburat în duhul său și a trimis să-i cheme pe toți vrăjitorii Egiptului și pe toți înțelepții. Le-a istorisit visele lui, dar nu era nimeni care să le tâlcuiască pentru el. Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și i-a zis lui Faraon: „Astăzi îmi aduc aminte de păcatele mele. Faraon se mâniase pe slujitorii săi și mă pusese sub pază, în casa comandantului gărzilor, împreună cu mai-marele pitarilor. Amândoi am visat câte un vis în aceeași noapte – și eu, și el; și fiecare vis, cu propriul lui tâlc. Dar acolo cu noi era un tânăr evreu, slujitor al comandantului gărzilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tâlcuit; ne-a spus care este tâlcul fiecărui vis. Și după cum ne-a tâlcuit, așa a fost: eu am fost pus în dregătorie, iar mai-marele pitarilor a fost spânzurat.” Faraon a trimis să-l cheme pe Iosif. L-au scos repede din groapă, apoi el s-a bărbierit, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. Faraon i-a zis lui Iosif: „Am visat un vis și nu este nimeni care să-l tâlcuiască, dar am auzit despre tine că poți tâlcui un vis de îndată ce l-ai auzit.” Iosif i-a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este acela care-i va da lui Faraon un răspuns prielnic!” Faraon a început să-i istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu, se făcea că stăteam pe malul Râului. Și, iată, din Râu au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la înfățișare, care au început să pască în stufăriș. Și iată, după ele, au ieșit alte șapte vaci slabe, nespus de urâte la înfățișare și sfrijite la trup: n-am văzut altele așa de urâte în toată țara Egiptului. Vacile cele sfrijite și urâte le-au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. Le-au înghițit și nici nu s-a cunoscut că intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era la fel de urâtă ca mai înainte. Atunci m-am trezit. Apoi am visat iarăși: se făcea că șapte spice pline și frumoase crescuseră pe același pai. Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de la răsărit. Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am vorbit cu vrăjitorii, dar nu e nimeni care să mi le lămurească.” Iosif i-a zis lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat mai dinainte lui Faraon ce are de gând să facă. Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice frumoase înseamnă tot șapte ani: este un singur vis. Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani, și cele șapte spice seci, arse de vântul de răsărit, înseamnă că vor fi șapte ani de foamete. Precum tocmai i-am spus lui Faraon: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce are să facă. Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. După ei, vor veni șapte ani de foamete, o foamete atât de mare, că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, iar foametea va topi țara. Nu se va mai cunoaște belșugul în țară din pricina foametei care va urma. Atât va fi de grea! Iar repetarea visului lui Faraon înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept pe care să-l pună peste țara Egiptului și să pună supraveghetori în țară ca să ridice o cincime din roadele țării Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. Ei să strângă toate bucatele din acești ani buni care vor veni; ca să fie bucate în cetăți, să adune grâu sub supravegherea lui Faraon și să-l păzească. Bucatele acestea vor fi provizia țării de cei șapte ani de foamete care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu piară de foame.” Cuvintele acestea au fost pe placul lui Faraon și al tuturor slujitorilor lui. Și Faraon le-a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el duhul lui Dumnezeu?” Și Faraon i-a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie la fel de priceput și înțelept ca tine. Vei fi mai mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai în ce privește tronul voi fi mai mare decât tine.” Faraon i-a zis lui Iosif: „Uite, te pun stăpân peste toată țara Egiptului.” Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un colier de aur la gât. L-a suit în carul care venea după al său și soldații strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel l-a pus Faraon peste toată țara Egiptului. Și i-a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului.” Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah și i-a dat-o de nevastă pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. Apoi Iosif a ieșit să cerceteze țara Egiptului. Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Și după ce a ieșit de la Faraon, a străbătut toată țara Egiptului. În timpul celor șapte ani de belșug, pământul a rodit din plin. Iosif a strâns toate bucatele din acei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe ogoarele dimprejurul ei. Și a strâns Iosif grâu ca nisipul mării, atât de mult, încât au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă Râu (Nil). Și iată că șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup s-au suit din Râu și au început să pască prin mlaștini. După ele s-au mai suit din Râu alte șapte vaci, urâte la vedere și slabe la trup, și s-au așezat lângă ele, pe marginea Râului. Vacile urâte la vedere și slabe la trup le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup. Și Faraon s-a trezit. A adormit din nou și a visat un al doilea vis. Se făcea că șapte spice de grâu grase și frumoase au crescut pe același pai. Și după ele au răsărit alte șapte spice, slabe și arse de vântul de răsărit. Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. Dimineața, Faraon s-a tulburat și a trimis să-i cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să i le tălmăcească lui Faraon. Atunci mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. Faraon se mâniase pe slujitorii lui și ne aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine și pe mai-marele pitarilor. Amândoi am visat câte un vis în aceeași noapte: și anume, fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită. Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, și el ni le-a tălmăcit și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.” Faraon a trimis să-l cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon. Faraon i-a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; și am aflat că tu tălmăcești un vis îndată după ce l-ai auzit.” Iosif i-a răspuns lui Faraon: „Nu eu. Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!” Faraon a început să-i istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu se făcea că stăteam pe malul Râului. Și, deodată, șapte vaci grase la trup și frumoase la chip s-au suit din Râu și au început să pască prin mlaștini. După ele, s-au suit alte șapte vaci, slabe, foarte urâte la chip și sfrijite: n-am mai văzut altele așa de urâte în toată țara Egiptului. Vacile cele sfrijite și slabe le-au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. Le-au înghițit, fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor; ba încă înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte. Și m-am deșteptat. Am mai văzut în vis șapte spice pline și frumoase, care creșteau pe același pai. Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Le-am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.” Iosif i-a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu i-a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani; și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani: este un singur vis. Cele șapte vaci sfrijite și urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă șapte ani; și cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete. Astfel, după cum i-am spus lui Faraon, Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce are să facă. Iată, vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. După ei, vor veni șapte ani de foamete, așa că se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului, și foametea va topi țara. Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare, că nu se va mai cunoaște belșugul în țară. Cât privește faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. Acum, Faraon să aleagă un om priceput și înțelept și să-l pună în fruntea țării Egiptului. Faraon să pună prefecți în țară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor șapte ani de belșug. Să se strângă toate bucatele din acești ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăți, și să le păzească. Bucatele acestea vor fi provizia țării pentru cei șapte ani de foamete care vor veni în țara Egiptului, pentru ca țara să nu fie prăpădită de foamete.” Cuvintele acestea le-au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui. Și Faraon le-a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” Și Faraon i-a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înțelept ca tine. Te pun mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” Faraon i-a zis lui Iosif: „Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului.” Faraon și-a scos inelul din deget și l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată țara Egiptului. Și i-a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon. Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată țara Egiptului.” Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah (Descoperitor de taine) și i-a dat-o de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Și Iosif a pornit să cerceteze țara Egiptului. Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfățișat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și a plecat de la Faraon și a străbătut toată țara Egiptului. În timpul celor șapte ani de rod, pământul a dat bucate din belșug. Iosif a strâns toate bucatele din acești șapte ani de belșug în țara Egiptului. A făcut provizii în cetăți, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul dimprejur. Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

După doi ani de zile, Faraón a avut un vis. El stătea lângă Nil. Și, iată, au ieșit din Nil șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup și au început să pască printre trestii! Și, iată, alte șapte vaci urâte la vedere și slabe la trup au ieșit din Nil și stăteau pe malul Nílului, lângă celelalte vaci! Iar vacile urâte la vedere și slabe la trup le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase. Și Faraón s-a trezit. A adormit din nou și a visat a doua oară și, iată, șapte spice pline și frumoase au crescut dintr-un pai! Și, iată, șapte spice subțiri și arse de vântul de răsărit au crescut după ele! Spicele subțiri le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraón s-a trezit. Și, iată, era un vis! Dimineața, sufletul lui era tulburat. El a trimis și i-a chemat pe toți magii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraón le-a povestit visul lui. Dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze lui Faraón. Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și i-a zis lui Faraón: „Mi-aduc aminte astăzi de păcatele mele. Faraón se mâniase pe slujitorii lui și ne dăduse sub pază în casa comandantului gărzii pe mine și pe mai-marele pitarilor. Am avut un vis, în aceeași noapte, eu și el. Am avut câte un vis, fiecare cu interpretarea lui. Era acolo cu noi un tânăr evreu, un servitor al comandantului gărzii. I-am povestit și el ne-a interpretat visele. Fiecăruia i-a interpretat după visul lui. Și cum ne-a interpretat el, așa a fost. Pe mine m-a pus iarăși în postul meu, iar pe el l-a spânzurat”. Faraón a trimis și l-a chemat pe Iosíf. L-au scos în grabă din groapă. El s-a ras, și-a schimbat hainele și a venit la Faraón. Faraón i-a zis lui Iosíf: „Am visat un vis și nu este nimeni care să-l interpreteze; și am auzit zicându-se despre tine că, dacă auzi un vis, poți să-l interpretezi”. Iosíf i-a răspuns lui Faraón: „Nu eu. Dumnezeu va da un răspuns spre binele lui Faraón”. Faraón i-a zis lui Iosíf: „În visul meu, iată, stăteam pe malul Nílului! Și, iată, din Nil au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la vedere și au început să pască printre trestii! Și, iată, au ieșit după ele alte șapte vaci jigărite, foarte urâte la vedere și slabe la trup: n-am mai văzut așa de urâte ca ele în toată țara Egiptului. Vacile slabe și urâte le-au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase. Și au intrat în pântecele lor, dar nu se cunoștea că intraseră în pântecele lor, căci înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca și la început. Și m-am trezit. Am văzut în visul meu și, iată, șapte spice pline și frumoase creșteau dintr-un pai! Și, iată, alte șapte spice seci, subțiri și arse de vântul de răsărit au crescut în urma lor! Spicele subțiri le-au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus acestea magilor, dar n-a fost nimeni care să-mi facă cunoscut [înțelesul]”. Iosíf i-a zis lui Faraón: „Visul lui Faraón este unul singur: Dumnezeu i-a făcut cunoscut lui Faraón ce are să facă. Cele șapte vaci frumoase sunt șapte ani și cele șapte spice frumoase sunt șapte ani: visul este unul singur. Cele șapte vaci slabe și urâte care s-au ridicat după ele sunt șapte ani; și cele șapte spice seci și arse de vântul de răsărit vor fi șapte ani de foamete. Acesta este cuvântul pe care i l-am spus lui Faraón. Dumnezeu i-a arătat lui Faraón ce are să facă. Iată, vin șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului! Și vor veni după ei șapte ani de foamete și se va uita tot belșugul în țara Egiptului. Foametea va termina țara. Nu se va mai cunoaște belșugul în țară din cauza acestei foamete care va urma, căci ea va fi foarte grea. Și dacă visurile i s-au repetat lui Faraón de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu se va grăbi să-l împlinească. Acum, Faraón să vadă un om priceput și înțelept și să-l pună peste țara Egiptului! Faraón să facă și să pună supreveghetori în țară și să strângă a cincea parte din roadele pământului Egiptului în cei șapte ani de belșug! Să adune toate alimentele din acești ani buni care au să vină; să înmagazineze grâu sub mâna lui Faraón; să păstreze alimentele în cetăți! Produsele vor fi provizia țării pentru cei șapte ani de foamete care vor fi în țara Egiptului și țara nu va pieri de foamete”. Cuvintele acestea au fost bune în ochii lui Faraón și în ochii tuturor slujitorilor lui. Faraón a zis slujitorilor săi: „Vom putea oare să găsim un om ca acesta, cu duhul lui Dumnezeu în el?”. Faraón i-a zis lui Iosíf: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate acestea, nu este nimeni atât de priceput și înțelept ca tine. Tu vei fi mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de cuvântul tău. Numai cât privește tronul voi fi mai mare decât tine”. Faraón i-a zis lui Iosíf: „Uite, te-am pus peste toată țara Egiptului!”. Faraón și-a scos inelul de la mână și l-a pus în mâna lui Iosíf; l-a îmbrăcat în haine din in subțire și i-a pus un lanț din aur la gât. L-a urcat în al doilea car după el și strigau înaintea lui: „Înclinați-vă!”. Astfel l-a pus peste toată țara Egiptului. Faraón i-a mai zis lui Iosíf: „Eu sunt Faraón. Fără tine, nimeni nu va putea ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului”. Faraón i-a pus lui Iosíf numele Țaf-nàt-Panéah și i-a dat-o de soție pe Asenát, fiica lui Potí-Féra, preotul din On. Și Iosíf a ieșit [să viziteze] țara Egiptului. Iosíf avea treizeci de ani când a stat în fața lui Faraón, regele Egiptului. Apoi a ieșit Iosíf dinaintea lui Faraón și a străbătut toată țara Egiptului. În cei șapte ani de belșug, pământul a făcut [rod] din abundență. [Iosíf] a adunat toate alimentele din cei șapte ani în țara Egiptului și le-a pus în cetăți, în fiecare cetate punând alimentele câmpiei dimprejur. Iosíf a strâns foarte mult grâu, cât nisipul mării de mult, încât au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără număr.

De la această întâmplare, Un an trecut-a, după care Și Faraonul a avut, Un vis. Atunci, i s-a părut Că șade lângă Nil, privind. Deodată, a văzut ieșind, Din ape, șapte vaci frumoase – Pentru privit – și, la trup, grase. Vacile-acestea s-au pierdut Apoi, prin mlaștini, la păscut. Din Nil, însă, au mai ieșit Vaci, încă șapte. Le-a privit Și pe acestea, cum stăteau – Urâte, slabe cum erau – Cu cele grase, la păscut. Deodată, ele au făcut Un salt și-apoi, s-au repezit La primele. Le-au înghițit, Încât nimic nu mai rămase, Din vacile mândre și grase, Iar Faraon s-a deșteptat. A adormit iar, și-a visat, Încă un vis. El a văzut Cum șapte spice au crescut Pe-un singur pai de grâu. Erau Frumoase și bob mare-aveau. Apoi, iar șapte au ieșit – De vântul de la răsărit, Arse fiind și pârjolite. Cele frumoase, înghițite Au fost de spicele acele Uscate, fără bob în ele. Când Faraon s-a deșteptat, S-a simțit foarte tulburat. Chemă pe înțelepții lui – Pe toți magii Egiptului – Sperând că are să găsească Pe cineva, să-i tălmăcească Tâlcul ascuns al visului. Însă, nici unul dintre-ai lui, N-a fost atât de iscusit. Paharnicul și-a amintit De Iosif, și a cuvântat: „Măria ta! Eu am uitat Să-ți spun de-un om ce-i iscusit În tălmăciri. L-am întâlnit… Dar, stai să vezi! De necrezut! – Ascultă dar, de la-nceput: Îți amintești? Te-ai mâniat Și-n temniță-am fost aruncat Eu și cu marele pitar. Și eu, și el, visarăm dar. Un om, apoi, ne-a tălmăcit Visul, precum i-am povestit. Omul acela e Evreu. E rob și-acum – așa cred eu – La comandantul străjilor, Din paza închisorilor. Toate așa s-au potrivit, Cum acel om ne-a tâlcuit. Pe mine, iar m-ai așezat În slujbă, și l-ai spânzurat Pe marele pitar” – sfârșit-a Paharnicul. Când auzit-a Acestea, Faraon trimise, Pe-acel tălmăcitor de vise, Să i-l aducă la palat. Atuncea l-au eliberat Pe Iosif, de la închisoare. L-au dichisit, în graba mare Și-apoi, la Faraon l-au dus. Privindu-l, Faraon i-a spus: „Eu am avut un vis ciudat. Toți înțelepți-au încercat Să-l tălmăcească. În zadar S-au străduit. Am aflat dar – De la paharnic – că tu ești În stare ca să tălmăcești Un vis, de cum l-ai auzit.” Iosif, atunci, a glăsuit: „Tălmăcitorul, nu sunt eu – Acela este Dumnezeu. Eu sunt umilul rob nevrednic, Dar Domnul, un răspuns prielnic, E în măsură – dacă vrea – La al tău vis, ca să îți dea. Deci, Faraon i-a povestit: „Eram la Nil și am privit, Din unde, cum s-au înălțat Șapte vaci mândre. Au urmat Altele șapte, dar sfrijite, Slabe de tot. Aceste vite, Pe primele care-au ieșit, Sărit-au și le-au înghițit. Le-au înghițit… însă… ciudat… Parcă, nimic n-ar fi mâncat. Erau acum, și mai urâte – Cu mult mai slabe și-amărâte. Și șapte spice-am mai văzut – Cu boabe mari. Ele-au crescut, Toate, numai pe-o rădăcină. În urma lor, aveau să vină Tot șapte spice, dar uscate, De vântul estului mușcate; Iar uscăturile aceste S-au repezit, fără de veste, Și-au înghițit primele spice – Cele frumoase și voinice. Am spus acestea magilor. Degeaba. Cu știința lor, Tâlcul ascuns, nu l-au găsit, Faptelor ce le-am povestit.” Iosif, lui Faraon, i-a zis: „Iată ce-nseamnă al tău vis: Domnul, ție, ți-a arătat Ce vremuri ai de-ntâmpinat. Acele șapte vite grase Și spicele cele frumoase, Înseamnă șapte ani. Aceste Nu-s două vise – unul este. Acele șapte vaci sfrijite Și spicele cele pârlite De vântul de la răsărit, Tot șapte ani au prevestit. Deci, Dumnezeu ți-a arătat: Belșug va fi, neîncetat, De-acuma, șapte ani la rând, Peste Egipt. După ei, când Alți șapte ani au să sosească, Foametea are să lovească Egiptul, și vor fi uitați Cei șapte ani îmbelșugați. O vreme rea are să vie, Încât ștearsă are să fie Orișice urmă de belșug, Scoasă de brazda de sub plug. Faptul că visul ți-a fost dat De două ori, a însemnat Că Dumnezeu a stabilit Acestea și că, negreșit Degrabă se vor împlini. Acum, că știi ce va veni, Iată ce trebuie făcut: Un om alege, priceput Și înțelept. Apoi să-l pui Să stea-n fruntea Egiptului. Să mai așezi prefecți, în țară, Care, în fiecare vară – Din anii cei îmbelșugați – Prin lege, fi-vor obligați, Ca o cincime, ei să ieie, Din roadele ce-au să le deie Câmpiile Egiptului. Află că altă cale nu-i! Bucatele ce-au să le-adune, În vremurile cele bune, La îndemână îți vor sta – Tu le-mpărțești, Măria ta! Grămezi de grâu ridica-vor; Provizii, ei așeza-vor Și în cetăți. Deci, rânduite Astfel, vor trebui păzite. Sarcina, pentru paza lor, Va fi tot a prefecților. Cu-aceste grâne, reușim, Foamei, să-i supraviețuim, În timpurile ce-au să vie – În ani-acei de sărăcie. Numai așa, n-o să pierim Și foamea o s-o depășim.” Lui Faraon, mult i-au plăcut Aceste vorbe. A văzut, De-asemeni, că slugilor lui, Le-a plăcut vorba robului. A zis dar, slujitorilor: „Ce spuneți, oare, domnilor? Asemenea lui Iosif – om – Noi, credeți, că mai găsi-vom?! Nu vom găsi altul la fel, Cu Duhul Domnului, în el!” Apoi, lui Iosif, i-a vorbit: „Că Domnul ți-a descoperit Aceste lucruri, mă gândesc – Și sunt convins că nu greșesc – Că tu ești cel mai înțelept, Mai priceput și mai deștept. Te-așez acum dar, ca să fii Mai mare-n casa mea, să știi! De tine – hotărăsc azi eu – Va asculta poporul meu! Doar cu-al meu scaun de domnie, Voi fi mai mare. Să se știe!” În urmă, a adăugat: „Acum, putere eu ți-am dat, Peste țara Egiptului.” Apoi, și-a scos inelul lui, Din deget, și l-a așezat În al lui Iosif. L-a-mbrăcat Cu in subțire și-a adus Un lanț de aur, de i-a pus La gât. Cu cinste, l-a urcat În carul care l-a urmat Pe-al său. În fața lui, strigau Soldații: „În genunchi!” Cădeau Toți, în genunchi, în fața lui. Astfel, țara Egiptului, Spre stăpânire, a fost dată Lui Iosif. Lui, puterea toată, I-a dat-o Faraon, și-a spus: „Sunt Faraon și sunt mai sus! Dar fără tine, nimenea – Mână, picior – nu va putea Să miște-aici!” El l-a numit „Țafnat-Paeneah – tălmăcit, Înseamnă „Descoperitor De taine”. Din al său popor, I-a dat nevastă, Faraon – Fata preotului lui On – Pe Asnat. Tatăl ei era Preot lui On – Poti-Fera. Iosif porni în cercetare Prin toată țara ‘ceea mare. Treizeci de ani a numărat Iosif, când s-a înfățișat ‘Naintea Faraonului – Mai marele Egiptului – Și a pornit de-a cercetat Țara întreagă. Au urmat Ani de belșug, nemaivăzut – De rod, pământul s-a umplut. Iosif a strâns multe bucate, Punând, în fiece cetate, Rodul câmpiei dimprejur. A adunat aurul pur, Al lanurilor pârguite, De pe câmpiile-nsorite Ale Egiptului. A dat Pământul, rod îmbelșugat, Încât Iosif n-a mai putut Să îl măsoare. S-a făcut Atâta grâu, pe-ntinsul țării, La fel ca și nisipul mării.