Geneza 41:50-57 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu”. Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în țara întristării mele”. Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine. Când a flămânzit, în sfârșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va spune el.” Foametea bântuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și a vândut grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului. Și din toate țările venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate țările era foamete mare.

Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase, zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată familia tatălui meu“. Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim, zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în țara suferinței mele“. Cei șapte ani de belșug din țara Egiptului s-au sfârșit și au început șapte ani de foamete, așa cum a zis Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era hrană. Când toată țara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după hrană. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeți la Iosif și faceți ce vă va spune el!“. Foametea era pe toată fața pământului. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era mare în țara Egiptului. Oameni de pe tot pământul veneau în Egipt la Iosif ca să cumpere grâne, căci foametea era mare pe tot pământul.

Înainte să vină anii de foamete, Asnat – fiica lui Poti-Fera care era preotul din On – i-a născut lui Iosif doi fii. Iosif i-a pus primului fiu născut în familia lui, numele Manase, zicând: „Va fi numit așa pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate situațiile neplăcute prin care am trecut și (dorul) de familia tatălui meu!” Pe al doilea fiu l-a numit Efraim, zicând: „Îi pun acest nume pentru că Dumnezeu m-a făcut prosper în țara în care (inițial) fusesem nedreptățit!” Cei șapte ani de abundență din țara Egiptului s-au terminat. Apoi au început cei șapte ani de foamete, exact cum spusese Iosif. În toate țările era criză de alimente. Dar în tot Egiptul, oamenii aveau pâine! Când oamenii din Egipt și-au terminat proviziile de alimente, poporul a rugat faraonul să îi dea pâine. Atunci el le-a zis tuturor egiptenilor: „Adresați cererea voastră lui Iosif! Apoi el vă va spune ce să faceți!” Criza alimentelor a afectat întreaga țară… Atunci Iosif a deschis toate depozitele unde adunase provizii; și le-a vândut grâu egiptenilor, pentru că foametea era greu de suportat în Egipt. Și pentru că toate țările erau profund afectate de foamete, veneau în Egipt oameni din toate zonele, ca să cumpere grâu de la Iosif.

Și lui Iosif i s-au născut, înainte de a veni anii foametei, doi fii pe care Asenat, fiica lui Potifera, preot din On, i-a născut lui. Și Iosif l-a numit pe întâiul născut, Manase: Pentru că Dumnezeu, a spus el, m-a făcut să uit toată osteneala mea și toată casa tatălui meu. Și celui de al doilea, i-a pus numele, Efraim: Pentru că Dumnezeu m-a făcut să fiu roditor în țara necazului meu. Și cei șapte ani ai abundenței, care au fost în țara Egiptului, s-au terminat. Și cei șapte ani ai sărăciei au început a veni, conform cu ceea ce Iosif spusese; și sărăcia era în toate țările; dar în toată țara Egiptului era pâine. Și când toată țara Egiptului a fost înfometată, poporul a strigat la Faraon pentru pâine; și Faraon a spus tuturor egiptenilor: Mergeți la Iosif; ce vă spune el, faceți. Și foametea era peste toată fața pământului. Și Iosif a deschis toate depozitele și a vândut egiptenilor; și foametea se înăsprea în țara Egiptului. Și toate țările au venit în Egipt, la Iosif, pentru a cumpăra grâne, pentru că foametea era așa de aspră în toate țările.

Înaintea anilor de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii din Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On. Iosif i-a pus întâiului născut numele Manase, „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit de tot necazul și de toată casa tatălui meu”. Iar celui de al doilea i-a pus numele Efraim, „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în țara năpăstuirii mele”. Au trecut cei șapte ani de belșug care fuseseră în țara Egiptului și au început să vină cei șapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine. Când a flămânzit toată țara Egiptului și poporul a strigat la Faraon pentru pâine, Faraon le-a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și, cum vă va spune el, așa să faceți!” Fiindcă foametea bântuia în toată țara, Iosif a deschis toate hambarele și le-a vândut egiptenilor grâu. Dar foametea creștea tot mai mult în țara Egiptului. Și din toată lumea veneau în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci foametea se întețise pe tot pământul.

Înaintea anilor de foamete i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Iosif i-a pus întâiului născut numele Manase (Uitare), căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu.” Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire), căci a zis el: „Dumnezeu m-a făcut roditor în țara întristării mele.” Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era pâine. Când a flămânzit, în sfârșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon le-a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va spune el!” Foametea bântuia în toată țara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le-a vândut grâu egiptenilor. Foametea creștea din ce în ce mai mult în țara Egiptului. Și din toate țările venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate țările era foamete mare.

Înainte să vină anii de foamete, lui Iosíf i s-au născut doi fii pe care i-a născut Asenát, fiica lui Potí-Féra, preotul din On. Iosíf a pus întâiului născut numele Manáse, căci [a zis] el: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate chinurile mele și toată casa tatălui meu”. Celui de-al doilea i-a pus numele Efraím, căci [a zis] el: „Dumnezeu m-a făcut roditor în țara întristării mele”. S-au terminat cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului. Și au început să vină cei șapte ani de foamete, după cum spusese Iosíf. Și era foamete în toate țările, dar în toată țara Egiptului era pâine. Când toată țara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraón [să-i] dea pâine. Faraónul a zis tuturor egipténilor: „Mergeți la Iosíf și, ce vă va spune el, aceea faceți!”. Când foametea s-a întins în toată țara, Iosíf a deschis toate grânarele și vindea grâu egipténilor. Dar foametea devenea tot mai puternică în țara Egiptului. Toate țările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosíf, căci foametea devenea puternică pe tot pământul.

Asnat, a lui Iosif soție, Mai înainte ca să vie Anii de foamete-a născut Doi fii – ea, tată, l-a avut Pe Poti-Fera; el era Preot – pe On îl venera. Întâiului născut, i-a pus Nume, „Manase”, căci a spus Iosif: „Pe mine – Dumnezeu – Necaz, casa tatălui meu, Făcutu-m-a să uit” – drept care I-a spus „Manase”, sau „Uitare”. Pe cel de-al doilea, l-a numit „Efraim” – „Rodire”, tălmăcit – Zicând: „În clipele acele, Din țara întristării mele, Domnul m-a făcut roditor.” Anii belșugului, în zbor S-au dus și-n urmă, a venit Ceea ce Iosif a vestit. Era o foamete cumplită, Dar în Egipt, n-a fost simțită. În jur, foametea bântuia, Însă, Egiptul pâine-avea. Când și Egiptu-a flămânzit, Poporu-n uliți a ieșit – La Faraon – și a strigat Să îi dea pâine. A luat, Cuvântul, Faraon și-a spus: „Grâu, în depozite, am pus. La Iosif dar, să vă duceți – Și cum vă spune, să faceți!” Foametea-n țară a crescut, Iar Iosif, grâne, a vândut Și-astfel, a supraviețuit Poporul. Foamea s-a-ntețit: Din toate țările veneau Oameni și, grâne, cumpărau, Căci grâu, doar Iosif mai avea. În jur, foametea se-năsprea.