Geneza 44:1-34
Geneza 44:1-34 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și a poruncit administratorului casei sale, spunând: Umple sacii bărbaților cu hrană, atât cât pot căra; și pune banii fiecărui bărbat la gura sacului său. Și pune paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr și banii lui pentru grâne. Iar el a făcut conform cuvântului pe care Iosif l-a spus. Imediat ce s-a luminat de dimineață, bărbații au fost trimiși, ei și măgarii lor. Și după ce au ieșit din cetate și nu erau încă departe, Iosif a spus administratorului său: Ridică-te, urmărește bărbații aceia; și după ce îi ajungi, spune-le: Pentru ce ați răsplătit rău pentru bine? Nu este acesta, paharul din care domnul meu bea, și prin care într-adevăr el ghicește? Ați făcut rău făcând astfel. Și i-a ajuns și le-a vorbit aceste cuvinte. Iar ei i-au spus: Pentru ce spune domnul meu aceste cuvinte? Nicidecum nu vor face servitorii tăi conform acestui lucru. Iată, banii pe care noi i-am găsit la gura sacilor noștri, i-am adus din nou la tine din țara lui Canaan; cum atunci am fura noi argint sau aur din casa domnului tău? La oricare din servitorii tăi ar fi găsită, deopotrivă el să moară, iar noi de asemenea vom fi robii domnului meu. Iar el a spus: Acum de asemenea aceasta să fie conform cuvintelor voastre, cel la care paharul este găsit va fi robul meu, iar voi veți fi fără vină. Atunci ei îndată și-au coborât la pământ fiecare sacul său și fiecare și-a deschis sacul. Și a căutat începând de la cel mai în vârstă și a terminat la cel mai tânăr, și paharul s-a găsit în sacul lui Beniamin. Atunci ei și-au rupt hainele și fiecare bărbat și-a încărcat măgarul și s-au întors în cetate. Și Iuda și frații săi au venit la casa lui Iosif, căci el era încă acolo; și au căzut înaintea lui la pământ. Și Iosif le-a spus: Ce faptă este aceasta pe care ați făcut-o? Sau nu știți că un astfel de om ca mine poate cu adevărat ghici? Și Iuda a spus: Ce să spunem domnului meu? Ce să vorbim? Sau cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea servitorilor tăi; iată, noi suntem servitorii domnului meu, deopotrivă noi și de asemenea cel cu care paharul a fost găsit. Iar el a spus: Nicidecum nu voi face astfel; ci bărbatul în a cărui mână a fost găsit paharul, acela va fi servitorul meu; și cât despre voi, urcați-vă în pace la tatăl vostru. Atunci Iuda s-a apropiat de el și a spus: Vai domnul meu, lasă pe servitorul tău, te rog, să vorbească un cuvânt în urechile domnului meu și nu lăsa mânia ta să se aprindă împotriva servitorului tău, căci tu ești întocmai ca Faraon. Domnul meu a întrebat pe servitorii săi, spunând: Aveți voi un tată, sau un frate? Și noi am spus domnului meu: Avem un tată, un om bătrân, și un copil al bătrâneții lui, unul mic; și fratele lui este mort și numai el a rămas de la mama sa; și tatăl său îl iubește. Și tu ai spus servitorilor tăi: Aduceți-l jos la mine, ca să îmi pun ochii mei peste el. Și noi am spus domnului meu: Tânărul nu poate părăsi pe tatăl său, căci dacă el va părăsi pe tatăl său, tatăl său va muri. Și tu ai spus servitorilor tăi: Dacă fratele vostru cel mai tânăr nu coboară cu voi, nu îmi veți mai vedea fața. Și s-a întâmplat când noi am urcat la servitorul tău, tatăl meu, că i-am spus cuvintele domnului meu. Și tatăl nostru a spus: Mergeți din nou și cumpărați-ne puțină hrană. Iar noi am spus: Nu putem coborî decât dacă fratele nostru cel mai tânăr este cu noi, atunci vom coborî; căci nu putem vedea fața bărbatului, decât dacă fratele nostru cel mai tânăr este cu noi. Și servitorul tău, tatăl meu, ne-a spus: Știți că soția mea mi-a născut doi fii; Și unul a plecat de la mine și am spus: Cu adevărat este sfâșiat în bucăți; și nu l-am văzut de atunci. Și dacă îl luați și pe acesta de la mine și i se întâmplă nenorocire veți coborî perii mei cărunți cu întristare în mormânt. Acum de aceea când eu ajung la servitorul tău, tatăl meu, și tânărul nu este cu noi, văzând că viața lui este legată de viața tânărului, Se va întâmpla, când el vede că tânărul nu este cu noi, că va muri; și servitorii tăi vor coborî perii cărunți ai servitorului tău, tatăl nostru, cu întristare în mormânt. Căci servitorul tău a devenit garanție pentru tânăr pentru tatăl meu, spunând: Dacă nu îl aduc la tine, atunci voi suporta vina față de tatăl meu pentru totdeauna. Acum de aceea, te rog, lasă pe servitorul tău să rămână în locul tânărului ca rob domnului meu; și lasă tânărul să urce cu frații săi. Căci cum voi urca la tatăl meu și băiatul să nu fie cu mine? Ca nu cumva să văd răul ce va veni peste tatăl meu!
Geneza 44:1-34 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Iosif i‑a dat următoarea poruncă ispravnicului său: „Umple cu merinde sacii acestor oameni, cât vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. Iar potirul meu, potirul de argint, să‑l pui la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru grâul lui.” El a făcut după cuvântul rostit de Iosif. Dimineața, cum s‑a crăpat de ziuă, le‑au dat drumul oamenilor acelora împreună cu măgarii lor. Dar abia ieșiseră din cetate, nu erau departe, când Iosif i‑a zis ispravnicului său: „Scoală‑te, urmărește‑i pe oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: «De ce ați răsplătit binele cu rău? Oare nu‑i acesta potirul din care bea stăpânul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău ați făcut că v‑ați purtat astfel!»” Ispravnicul i‑a ajuns din urmă și le‑a spus aceste cuvinte. Ei i‑au răspuns: „De ce rostește domnul nostru asemenea cuvinte? Departe de robii tăi să săvârșească o asemenea faptă! Iată, argintul pe care l‑am găsit la gura sacilor noștri ți l‑am adus înapoi din țara Canaanului! Cum să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău? Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi potirul, iar noi să fim robii domnului nostru!” El a zis: „Să fie întocmai după cuvintele voastre! Cel la care se va găsi potirul va fi robul meu, iar voi veți fi nevinovați!” Îndată și‑a coborât fiecare sacul la pământ. Și‑au deschis sacii, iar ispravnicul i‑a scotocit începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr. Și potirul a fost găsit în sacul lui Beniamin. Ei și‑au sfâșiat hainele, și‑au încărcat măgarii și s‑au întors în cetate. Iuda și frații săi au ajuns la casa lui Iosif pe când el încă era acolo și au căzut cu fața la pământ înaintea lui. Iosif le‑a zis: „Ce înseamnă fapta aceasta pe care ați făcut‑o? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?” Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului meu? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim? Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi! Iată‑ne robi ai domnului meu: atât noi, cât și cel la care s‑a găsit potirul!” Dar Iosif a zis: „Departe de mine să fac așa ceva! Omul asupra căruia s‑a găsit potirul, acela va fi robul meu; cât despre voi, suiți‑vă înapoi în pace la tatăl vostru!” Atunci, Iuda s‑a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, îngăduie‑i robului tău să spună o vorbă în auzul domnului meu; și să nu izbucnească mânia ta împotriva robului tău! Căci tu ești asemenea lui Faraon. Domnul meu i‑a întrebat pe robii săi, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?» Noi i‑am răspuns domnului meu: «Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil făcut la bătrânețe; fratele lui a murit și de la mama sa a rămas doar el, iar tatăl său îl iubește.» Tu le‑ai spus robilor tăi: «Aduceți‑l la mine, ca să‑l văd cu ochii mei!» Noi i‑am răspuns domnului meu: «Băiatul nu‑l poate părăsi pe tatăl său; dacă‑l va părăsi, tatăl va muri!» Tu le‑ai spus robilor tăi: «Dacă nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu‑mi mai vedeți fața!» Când ne‑am suit la robul tău, tatăl meu, i‑am spus cuvintele domnului meu. Când tatăl nostru a zis: «Duceți‑vă iarăși și cumpărați‑ne ceva de mâncare», noi am răspuns: «Nu putem să ne ducem. Ne vom duce doar dacă fratele nostru cel tânăr este cu noi, căci nu putem vedea fața omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr este cu noi.» Robul tău, tatăl nostru, ne‑a zis: «Voi știți că nevasta mea mi‑a născut doi fii. Unul a plecat de la mine și mi‑am spus: ‘Negreșit, a fost sfâșiat în bucăți, căci nu l‑am mai văzut până astăzi.’ Dacă mi‑l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, cu durere îmi veți coborî perii albi în Locuința Morților.» Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să‑l avem cu noi pe băiat, al cărui suflet este legat de sufletul lui, tatăl nostru va muri când va vedea că băiatul nu este; și cu durere vor coborî robii tăi perii albi ai robului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților. Căci robul tău s‑a pus chezaș pentru băiat la tatăl meu, zicând: «Dacă nu‑l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu față de tatăl meu toată viața.» Acum deci, îngăduie, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu frații săi! Altminteri, cum mă voi putea sui la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Nicicum n‑aș putea să văd amărăciunea care l‑ar cuprinde pe tatăl meu!”
Geneza 44:1-34 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iosif i-a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cât vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său! Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru prețul grâului lui!” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. Dimineața, cum s-a crăpat de ziuă, le-au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. Dar abia ieșiseră din cetate și nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif i-a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: «Pentru ce ați răsplătit binele cu rău? De ce ați furat paharul din care bea domnul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău ați făcut că v-ați purtat astfel!»” Economul i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte. Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbești astfel? Să-i ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârșit o asemenea faptă! Iată, noi ți-am adus din țara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri! Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul și noi înșine să fim robi ai domnului nostru!” El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veți fi nevinovați!” Îndată, și-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare și-a deschis sacul. Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr, și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. Ei și-au rupt hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate. Iuda și frații lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Iosif le-a zis: „Ce faptă ați făcut? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?” Iuda a răspuns: „Ce să-i mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim? Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi și acela la care s-a găsit paharul.” Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiți-vă înapoi în pace la tatăl vostru!” Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, dă-i voie robului tău să-i spună o vorbă domnului meu și să nu te mânii pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon. Domnul meu i-a întrebat pe robii săi, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?» Noi i-am răspuns domnului meu: «Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil făcut la bătrânețea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit și care era de la aceeași mamă; el a rămas singur și tatăl lui îl iubește.» Tu le-ai spus robilor tăi: «Aduceți-l la mine, ca să-l văd cu ochii mei!» Noi i-am răspuns domnului meu: «Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.» Tu le-ai spus robilor tăi: «Dacă nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeți fața!» Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. Tatăl nostru a zis: «Duceți-vă iarăși să ne cumpărați ceva merinde!» Noi am răspuns: «Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea fața omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.» Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: «Voi știți că nevasta mea mi-a născut doi fii. Unul a ieșit de la mine și cred că a fost sfâșiat, negreșit, de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. Dacă mi-l mai luați și pe acesta și i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veți coborî bătrânețile în Locuința Morților.» Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui, el are să moară când va vedea că băiatul nu este, și robii tăi vor coborî cu durere în Locuința Morților bătrânețile robului tău, tatăl nostru. Căci robul tău s-a pus chezaș pentru copil și i-a zis tatălui meu: «Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna față de tatăl meu!» Îngăduie-i dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu frații săi! Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”
Geneza 44:1-34 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi Iosif i-a dat administratorului averilor lui următorul ordin: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce. Și pune argintul fiecăruia în sac, în partea unde se deschide acesta. Pune cupa mea de argint deasupra cerealelor în sacul celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâu.” Administratorul a făcut așa cum i-a ordonat Iosif. Când s-a făcut ziuă, li s-a dat ocazia să plece împreună cu măgarii lor. Ei au ieșit din oraș. Dar nu se depărtaseră mult de el. Atunci Iosif i-a ordonat administratorului averilor lui astfel: „Du-te și urmărește-i pe acei oameni! Când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce ați recompensat binele cu rău? De ce ați furat cupa din care bea stăpânul meu și pe care o folosește el pentru ghicire? Ați făcut un lucru rău!»” Când i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte. Ei i-au răspuns: „De ce vorbește stăpânul nostru așa? Nici să nu te gândești că slujitorii tăi ar fi făcut acest lucru! Noi ți-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem în sacii noștri deasupra cerealelor. Deci cum ne-am fi permis să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău? Acum, să moară acela dintre slujitorii tăi la care va fi găsită cupa; iar noi ceilalți să devenim sclavii stăpânului nostru!” El le-a zis: „Sunt de acord să se întâmple așa cum ați spus! Cel la care va fi găsită cupa, va fi sclavul meu. Dar voi ceilalți veți fi considerați nevinovați!” Fiecare și-a dat repede jos sacul și l-a deschis. Administratorul (averilor lui Iosif) a căutat cupa începând cu cel mai mare dintre ei și terminând cu cel mai mic; și ea a fost găsită în sacul lui Beniamin. Atunci ei și-au sfâșiat hainele; și după ce fiecare și-a încărcat măgarul, s-au întors în oraș. Iuda și frații lui au intrat în casa lui Iosif, în timp ce el încă era acolo. Și s-au aruncat cu fața spre pământ înaintea lui. Iosif i-a întrebat: „De ce ați procedat așa? Nu știți că un om ca mine poate ghici?” Iuda i-a răspuns: „Ce putem să îi răspundem stăpânului nostru? Ce mai putem spune? Cum să ne justificăm? Dumnezeu a descoperit nedreptatea slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, împreună cu cel la care a fost găsită cupa!” Dar el a zis: „În niciun caz nu voi proceda astfel cu voi (toți)! Va rămâne ca sclav al meu doar acela la care a fost găsită cupa. Dar voi ceilalți mergeți liniștiți la tatăl vostru!” Atunci Iuda s-a apropiat de el și i-a zis: „Stăpânul meu, te rog să permiți slujitorului tău să îți spună ceva; și să nu te superi pe el! Pentru că tu ești (cu aceeași autoritate) ca faraon. Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii lui dacă avem tată și dacă mai avem vreun alt frate. Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată bătrân, care mai are un fiu mai tânăr. El i s-a născut la bătrânețe. Fratele lui este mort. Acum, doar el a mai rămas dintre copiii născuți de aceeași mamă; iar tatăl lui îl iubește. Tu le-ai cerut slujitorilor tăi să îl aducă la tine pentru ca să îl vezi personal. Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl lui. În cazul în care totuși acest lucru s-ar întâmpla, tatăl lui ar muri. Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi că dacă fratele nostru mai mic nu vine împreună cu noi, să nu te mai vedem. Ne-am întors la slujitorul tău, la tatăl meu, și i-am relatat ce ne-a ordonat stăpânul nostru. Când tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem și să mai cumpărăm hrană, noi i-am răspuns că nu putem merge decât dacă împreună cu noi va veni și fratele nostru mai mic. I-am explicat că nu putem să ne întâlnim cu tine decât dacă fratele nostru mai mic este împreună cu noi. Atunci slujitorul tău – tatăl meu – ne-a reamintit că soția lui i-a născut doi fii. Unul a plecat (cândva de-acasă); și se presupune că a fost sfâșiat de animale sălbatice, pentru că de atunci nimeni nu l-a mai văzut. Ne-a mai spus că dacă i-l vom lua și pe acesta și i se va întâmpla ceva rău, va coborî îndurerat și cu părul alb în locuința morților. Acum doresc să știi că tatăl meu, slujitorul tău, este atașat de băiat. Dacă mă voi întoarce la el fără ca băiatul să fie cu noi, va muri când va constata că nu am revenit împreună cu el. Și astfel, slujitorii tăi vor coborî cu durere în locuința morților capul cu păr alb al slujitorului tău, care este tatăl nostru! Slujitorul tău a garantat în fața tatălui meu pentru băiat, promițând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea lui toată viața. Deci te rog să permiți slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului; și permite-i băiatului să se întoarcă împreună cu frații lui! Cum să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea pe care o va avea tatăl meu!”
Geneza 44:1-34 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Poruncă, economului Care era în slujba lui, Iosif dădu: „Iată ce faci: Ai să le pui merinde-n saci, Acestor oameni – cât vor ei. Argintul mai doresc să-l iei Și-apoi, de-asupra grânelor, Să-l pui, la gura sacilor. Celui mai tânăr, să-i mai pui – Alăturea argintului – Paharul meu.” El a făcut, Precum stăpânul i-a cerut. La Beniamin, în sac, a pus Paharul, iar apoi s-a dus – După ce-a pus totul la cale – Grabnic, la treburile sale. Frații, în zori, s-au deșteptat Și-apoi, zoriți, au încărcat, Pe-ai lor măgari, grânele toate. Abia ieșiră din cetate, Când Iosif, slugii sale-i spuse: „E vremea când trebuiesc puse, Cele vorbite-n aplicare. Te scoli și-alergi, în graba mare, Să-i prinzi pe oamenii acei. Departe nu-s. Ajungi la ei Și-ai să-i întrebi: „Cum ați putut, Astfel de lucru, de-ați făcut? Cu ce anume v-am greșit, Încât cu rău ați răsplătit Binele nostru și-ați furat Paharu-acela minunat, Cari, la băut și la ghicit, De-al meu stăpân, e folosit? Nu-i bine dar, cum v-ați purtat!” Sluga, atunci, a alergat, Și ajungându-i, le-a vorbit Așa cum Iosif a dorit. Ei au răspuns: „De ce vorbești Domnule, astfel?! Tu greșești! Cum oare de te-ai fi gândit Că robii tăi au săvârșit Această faptă?! Dumnezeu Să ne ferească, domnul meu, De-așa ceva! Dacă nu crezi, Poți cerceta și ai să vezi! Iată că noi, din Canaan, Argintul de acum un an – Care, în saci, a fost găsit – Chiar ție ți l-am dăruit. Cum crezi că noi am fi furat Argint sau aurul aflat În casă, la stăpânul tău?! Puteam face așa un rău?! Robul, la cari va fi găsit Paharul, morți-i e sortit! Iar noi, robi ai stăpânului Tău, fi-vom!” Economului, În ăst fel, frații i-au vorbit. „Fie și-așa!” – a glăsuit Sluga lui Iosif. „Iată, eu Iau pe acel – ca rob al meu – La care-acum, va fi găsit Paharul, cum s-a poruncit. Ceilalți, veți fi nevinovați, Putând acasă să plecați!” Atunci, cu toții și-au adus Sacii și-n fața lui, i-au pus, Iar economu-a cercetat Pe fiecare. A luat, Întâi, sacul celui mai mare – Trecu, pe rând, la fiecare Și Beniamin, ultimul, fuse. Paharul – căci la el îl puse Sluga lui Iosif – s-a găsit La el, și toți au înlemnit. Hainele-apoi, și-au sfâșiat, Măgarii și i-au încărcat Și în cetate-au revenit. Iuda, cu frații, s-au grăbit, La Iosif. I s-au închinat, Iar el, atunci, i-a întrebat: „Ce faptă, iarăș’, ați făcut?! Că pot ghicii, nu ați știut?!” Iuda a zis: „Ce mai putem, În apărare, să spunem? Ce am putea să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim? Nelegiuirea săvârșită De noi, a fost descoperită De Domnul. Ce să mai spunem, Decât că robii tăi suntem, Și noi și fratele mai mic? De spus, nu mai avem nimic.” „Să mă ferească Dumnezeu! Așa ceva, n-am să fac eu!” – Iosif a spus – „Va fi robit Acel la care s-a găsit, Paharul meu. Ceilalți, plecați! La tatăl vostru, vă-nturnați!” Dar Iuda s-a apropiat, De Iosif, și a cuvântat: „Să nu te superi, domnul meu, Ascultă ce-ți voi spune eu. Te rog iar, nu te mânia, Căci ești ca Faraon. Aș vrea, Câteva vorbe, să rostesc. Ne-ai întrebat – îmi amintesc – „Al vostru tată, mai trăiește? Aveți un frate?”; și firește, Noi ți-am răspuns: „Tată avem Și unsprezece frați suntem; Dar cel mai mic este acasă. Cu noi, să vină, nu îl lasă Al nostru tată. Îl iubește Și teamă-i e, doar când gândește Că ar putea păți ceva. De i s-ar întâmpla, cumva, Vreun lucru rău, copilului, Tata-ar pieri de grija lui. Acest băiat a mai avut Un frate, care-a fost născut De mama lui, dar a murit Și-i singur. Tu ne-ai poruncit: „Aduceți-l să îl văd eu.” Noi ți-am răspuns: „O, domnul meu, Băiatul, dacă-l părăsește, Tata – precis – se prăpădește.” Ne-ai spus: „De nu îl aduceți, Fața, să nu mi-o mai vedeți!” Pe tata, când l-am întâlnit, I-am spus tot ce ne-ai poruncit. Tata a zis: „Din nou plecați Și iar, merinde, cumpărați!” Noi i-am răspuns: „Bine, plecăm, Dar trebuie să îl luăm, Pe fiul tău, cel mic, cu noi.” Tata ne-a spus: „Știți bine voi, Că doar doi fii mi-a zămislit Nevasta. Unul a murit. Cred, fiarelor, că le-a căzut Pradă, căci nu l-am mai văzut. De și pe-acesta mi-l luați, Puteți să fiți încredințați, Că-n locuința morților, Mă coborâți voi, fiilor!” Acuma, de am să revin, La tata, fără Beniamin – Sigur – bătrânul va muri. Inima lui se va opri, De pierde și-acest copilaș. De altfel, eu m-am pus chezaș, La tata, pentru-acest copil, Și i-am vorbit așa: „Dă-mi-l! ‘Napoi îl capeți, de la mine. De nu, atunci, față de tine, Eu, vinovat, voi fi în veci!” Îngăduie-mi domnule, deci, Să rămân rob, în locul lui, Și dă drumul copilului, Să meargă dar, la tatăl meu. Cum aș putea să mă-ntorc eu, Fără băiat?! Stai și socoate! Lucrul acesta nu se poate! Cum aș putea să îndur eu, Mâhnirile tatălui meu?!”
Geneza 44:1-34 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
[Iosíf] a poruncit mai-marelui casei lui, zicând: „Umple cu provizii sacii oamenilor acestora, atât cât vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. Iar pocalul meu, cupa de argint, s-o pui la gura sacului celui mai tânăr împreună cu argintul pentru grâul lui”. Și acela a făcut după cum îi spusese Iosíf. Dimineața, când s-a făcut lumină, oamenii au fost lăsați să plece, ei și măgarii lor. După ce au ieșit din cetate, nu erau departe când Iosíf a spus către mai-marele casei sale: „Scoală-te și urmărește-i pe oamenii aceia și, când îi vei ajunge, spune-le: «De ce ați răsplătit binele cu rău? Oare nu este aceasta [cupa] din care bea stăpânul meu și în care ghicește? Rău ați făcut ceea ce ați făcut»”. El i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte. Ei i-au zis: „Cum poate să spună domnul cuvinte ca acestea? Departe de servitorii tăi să fi făcut o asemenea faptă! Iată, argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri ți l-am adus înapoi din țara Canaán! Cum am fi putut să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur? Să moară acela dintre servitorii tăi la care se va găsi și noi înșine să fim sclavi ai domnului nostru!”. El a zis: „Acum, așadar, să fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi să fie sclavul meu; iar voi veți fi nevinovați”. Ei s-au grăbit și fiecare a coborât sacul lui la pământ și fiecare și-a deschis sacul. El a controlat începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr. Cupa a fost găsită în sacul lui Beniamín. Ei și-au sfâșiat hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate. Iúda și frații lui au ajuns la casa lui Iosíf pe când era el încă acolo și au căzut cu fața la pământ înaintea lui. Iosíf le-a zis: „De ce ați făcut o faptă ca aceasta? Oare n-ați știut că un om ca mine poate să ghicească?”. Iúda a răspuns: „Ce să spunem domnului nostru? Ce să mai vorbim? Cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea servitorilor tăi. Iată, suntem sclavi ai domnului nostru: și noi, și acela în mâna căruia s-a găsit cupa!”. El a zis: „Departe de mine să fac așa ceva! Omul în mâna căruia s-a găsit cupa va fi sclavul meu; voi mergeți cu pace la tatăl vostru!”. Iúda s-a apropiat de el și i-a spus: „Te rog, domnul meu, îngăduie slujitorului tău să vorbească înaintea domnului meu fără ca mânia ta să se aprindă împotriva slujitorului tău; căci tu ești ca Faraón. Domnul meu i-a întrebat pe servitorii săi, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?». Noi am răspuns domnului meu: «Noi avem un tată bătrân și un frate mai mic, care i s-a născut la bătrânețe. Fratele lui a murit, iar el a rămas singurul copil al mamei sale și tatăl său îl iubește». Atunci tu ai spus servitorilor tăi: «Faceți-l să coboare la mine ca să-l văd cu ochii mei!». Noi am zis domnului meu: «Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său; căci dacă își va părăsi tatăl, acesta va muri». Tu ai spus servitorilor tăi: «Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu veți mai putea vedea fața mea». Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele domnului meu. Când tatăl nostru ne-a zis: «Mergeți din nou și cumpărați ceva de mâncare», noi i-am zis: «Nu putem coborî; dacă este cu noi fratele nostru mai mic, atunci coborâm. Căci nu putem să mai vedem fața acelui om dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi». Atunci servitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi știți că soția mea mi-a născut doi fii; unul s-a dus de la mine și am zis: a fost sfâșiat de vreun animal; până astăzi nu l-am mai văzut. Dacă îl luați și pe acesta din fața mea și i se va întâmpla vreo nenorocire, îmi veți coborî căruntețea cu răutate în locuința morților». Acum, dacă voi merge la servitorul tău, tatăl meu, și nu va fi cu noi tânărul de al cărui suflet e legat sufletul lui, când va vedea că băiatul nu este, va muri; iar servitorii tăi vor coborî căruntețea servitorului tău, tatăl nostru cu îndurerare în locuința morților. Căci servitorul tău a garantat pentru tânăr în fața tatălui meu, spunând: «Dacă nu-l voi aduce [înapoi] la tine, vinovat să fiu față de tatăl meu pentru toate zilele [mele]!». Acum [îngăduie], te rog, servitorului tău să rămână în locul tânărului ca sclav al stăpânului meu, iar tânărul să urce cu frații săi! Cum să urc la tatăl meu fără ca băiatul să fie cu mine? N-aș putea să văd răul care l-ar afla pe tatăl meu”.
Geneza 44:1-34 Noua Traducere Românească (NTR)
După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului casei sale, zicând: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. Pune paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne“. El a făcut așa cum i-a zis Iosif. Dimineață, când s-a luminat, oamenii au fost trimiși spre casă cu măgarii lor. Ei au ieșit din cetate, dar nici nu s-au depărtat bine că Iosif i-a spus administratorului casei sale: „Ridică-te, urmărește-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce ați răsplătit binele cu rău? Nu este acesta paharul din care bea stăpânul meu și pe care îl folosește el pentru ghicire? Rău lucru ați făcut!»“. Când i-a ajuns, le-a spus aceste cuvinte. Ei i-au răspuns: ‒ De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru! Iată, noi ți-am adus înapoi din țara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum să fi furat argint sau aur din casa stăpânului tău? Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsit paharul, să moară, iar noi să devenim slujitorii stăpânului nostru. El le-a zis: ‒ Fie așa cum ați spus. Cel la care va fi găsit paharul va fi slujitorul meu, dar voi ceilalți veți fi nevinovați. Fiecare și-a dat repede jos sacul și l-a deschis. El a căutat paharul, începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic, iar acesta a fost găsit în sacul lui Beniamin. Atunci ei și-au sfâșiat hainele. Fiecare și-a încărcat măgarul și s-au întors cu toții în cetate. Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif, în timp ce acesta era încă acolo, și s-au plecat la pământ înaintea lui. Iosif le-a zis: ‒ Ce înseamnă fapta acesta pe care ați făcut-o? Nu știți că un om ca mine poate ghici? Iuda i-a răspuns: ‒ Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem zice? Cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea slujitorilor tăi. Iată-ne sclavi ai stăpânului nostru, noi și cel la care a fost găsit paharul. Dar el a zis: ‒ Nici gând să fac acest lucru! Cel la care a fost găsit paharul va fi sclavul meu, iar voi duceți-vă în pace la tatăl vostru. Atunci Iuda s-a apropiat de el și a zis: ‒ Ah, stăpâne, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu și să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu ești ca Faraon. Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, zicând: „Aveți un tată sau un frate?“. Noi i-am răspuns stăpânului nostru: „Avem un tată bătrân, și mai este un băiat tânăr, născut la bătrânețea lui. Fratele acestuia este mort. Doar el i-a mai rămas mamei sale, iar tatăl său îl iubește“. Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi: „Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei“. Noi i-am spus stăpânului nostru: „Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său. Dacă l-ar părăsi pe tatăl său, acesta ar muri“. Dar tu le-ai zis slujitorilor tăi: „Dacă fratele vostru mai mic nu va veni cu voi, nu-mi veți mai vedea fața“. Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am spus cuvintele stăpânului nostru. Când tatăl nostru ne-a zis: „Duceți-vă înapoi și cumpărați-ne puțină mâncare“, noi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi și fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem fața acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“. Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: „Voi știți că soția mea a născut doi fii. Unul a plecat de la mine, astfel că am zis: «Sigur a fost sfâșiat de animalele sălbatice». Și nu l-am mai văzut până acum. Dacă mi-l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, în suferință îmi veți coborî perii cărunți în Locuința Morților“. De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, pentru că sufletul lui este nedezlipit de sufletul acestuia, el va muri când va vedea că băiatul nu este. Iar slujitorii tăi vor coborî cu durere perii cărunți ai slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților. Căci slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, voi fi vinovat înaintea ta, tatăl meu, pentru totdeauna“. Prin urmare, dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână în locul băiatului, ca slujitor al stăpânului meu, și dă-i voie băiatului să plece împreună cu frații săi. Cum să mă duc înapoi la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!
Geneza 44:1-34 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora cât vor putea să ducă și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru prețul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. Dimineața, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. Dar abia ieșiseră din cetate și nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce ați răsplătit binele cu rău? De ce ați furat paharul din care bea domnul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău ați făcut că v-ați purtat astfel.’” Economul i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte. Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbești astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârșit o asemenea faptă! Iată, noi ți-am adus din țara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul și noi înșine să fim robi ai domnului nostru!” El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veți fi nevinovați.” Îndată, și-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare și-a deschis sacul. Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr, și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. Ei și-au rupt hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate. Iuda și frații lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Iosif le-a zis: „Ce faptă ați făcut? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?” Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim? Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi și acela la care s-a găsit paharul.” Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiți-vă înapoi în pace la tatăl vostru.” Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu și să nu te mânii pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon. Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?’ Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil făcut la bătrânețea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit și care era de la aceeași mamă; el a rămas singur și tatăl lui îl iubește.’ Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.’ Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’ Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeți fața.’ Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. Tatăl nostru a zis: ‘Duceți-vă iarăși să ne cumpărați ceva merinde.’ Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea fața omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’ Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi știți că nevastă-mea mi-a născut doi fii. Unul a ieșit de la mine și cred că a fost sfâșiat, negreșit, de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. Dacă-mi mai luați și pe acesta și i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veți coborî bătrânețile în Locuința morților.’ Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui, el are să moară când va vedea că băiatul nu este, și robii tăi vor coborî cu durere în Locuința morților bătrânețile robului tău, tatăl nostru. Căci robul tău s-a pus chezaș pentru copil și a zis tatălui meu: ‘Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna față de tatăl meu.’ Îngăduie dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu frații săi. Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”