Iosua 2:1-24
Iosua 2:1-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Iosua, fiul lui Nun, a trimis din Sitim doi bărbați să spioneze pe ascuns, spunând: Mergeți să vedeți țara, mai ales Ierihonul. Și au mers și au intrat în casa unei curve, numită Rahab, și au găzduit acolo. Și i s-a spus împăratului Ierihonului, zicând: Iată, niște bărbați dintre copiii lui Israel au venit aici în această noapte, să cerceteze țara. Și împăratul Ierihonului a trimis la Rahab, spunând: Scoate pe bărbații care au venit la tine, care au intrat în casa ta, fiindcă au venit să cerceteze toată țara. Și femeia a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns și a spus astfel: Au venit niște bărbați la mine, dar nu știam de unde erau. Și s-a întâmplat, pe când se închidea poarta, când era întuneric, că bărbații au ieșit; încotro au luat-o nu știu. Urmăriți-i repede, fiindcă îi veți ajunge. Dar ea îi dusese sus pe acoperișul casei și îi ascunsese cu mănunchiurile de in, pe care le așezase în rânduială pe acoperiș. Și bărbații i-au urmărit pe calea Iordanului până la vaduri; și imediat ce au ieșit urmăritorii, au închis poarta. Și, înainte ca ei să se fi culcat, ea s-a urcat la ei pe acoperiș; Și le-a spus bărbaților: Știu că DOMNUL v-a dat țara și că spaima de voi a căzut peste noi și că toți locuitorii țării se topesc din cauza voastră. Căci noi am auzit cum DOMNUL a secat apa Mării Roșii pentru voi, când ați ieșit din Egipt și ce ați făcut celor doi împărați ai amoriților, care erau dincolo de Iordan, lui Sihon și lui Og, pe care i-ați nimicit de tot. Și imediat ce am auzit aceste lucruri ni s-au topit inimile și nu a mai rămas curaj în vreun om, din cauza voastră; fiindcă DOMNUL Dumnezeul vostru, el este Dumnezeu sus în cer și jos pe pământ. De aceea acum, vă rog, jurați-mi pe DOMNUL că, deoarece am arătat bunătate față de voi și voi să arătați bunătate față de casa tatălui meu și să îmi dați un semn adevărat, Și că veți lăsa vii pe tatăl meu și pe mama mea și pe frații mei și pe surorile mele și tot ceea ce au și că ne veți salva viețile de la moarte. Și bărbații i-au răspuns: Viața noastră pentru a voastră, dacă nu faceți cunoscut acest lucru al nostru. Și va fi astfel: când DOMNUL ne va fi dat țara, ne vom purta cu bunătate și cu adevăr față de tine. Apoi i-a coborât cu o funie pe fereastră, deoarece casa ei era pe zidul cetății și ea locuia pe zid. Și le-a spus: Mergeți la munte, ca nu cumva să vă întâlnească urmăritorii; și ascundeți-vă acolo trei zile, până când urmăritorii se întorc; și după aceea mergeți pe drumul vostru. Și bărbații i-au spus: Astfel vom fi dezlegați de acest jurământ al tău pe care ne-ai pus să îl jurăm: Iată, când intrăm în țară, să legi frânghia aceasta de fir stacojiu la fereastra prin care ne-ai coborât; și să aduci acasă la tine pe tatăl tău și pe mama ta și pe frații tăi și toată casa tatălui tău. Și va fi, că oricine va ieși pe ușile casei tale în stradă, sângele său va fi asupra capului său și noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele său va fi asupra capului nostru, dacă cineva pune mâna pe el. Dacă faci cunoscut acest lucru al nostru, atunci vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să îl jurăm. Și ea a spus: Să fie conform cuvintelor voastre. Și ea i-a trimis iar ei au plecat. Și ea a legat frânghia stacojie la fereastră. Iar ei au mers și au ajuns la munte și au rămas acolo trei zile, până când s-au întors urmăritorii; și urmăritorii i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit. Și cei doi bărbați s-au întors și au coborât din munte și au trecut și au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i-au spus tot ce li s-a întâmplat. Și i-au spus lui Iosua: Cu adevărat DOMNUL a dat în mâinile noastre toată țara, fiindcă toți locuitorii țării se topesc din cauza noastră.
Iosua 2:1-24 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Iosua, fiul lui Nun, a trimis în taină din Șitim doi oameni ca iscoade, zicându‑le: „Mergeți și cercetați țara, și mai ales Ierihonul!” Ei au plecat și au ajuns în casa unei prostituate care se chema Rahav și au dormit acolo. Regele Ierihonului a fost înștiințat: „Iată, niște bărbați dintre fiii lui Israel au venit aici astă‑noapte, ca să cerceteze țara.” Regele Ierihonului a trimis la Rahav să‑i spună: „Scoate‑i afară pe bărbații care au venit la tine și au intrat în casa ta, căci au venit să cerceteze țara!” Femeia însă i‑a luat pe cei doi bărbați și i‑a ascuns; și a răspuns: „Este adevărat că bărbații aceia au venit la mine, dar nu știam de unde sunt; și, fiindcă urma să se închidă poarta la sosirea nopții, bărbații aceia au ieșit din cetate. Nu știu unde s‑au dus: grăbiți‑vă pe urmele lor, căci îi veți ajunge!” (Ea îi suise pe acoperiș și‑i ascunsese sub niște snopi de in pe care îi întinsese pe acoperiș.) Oamenii regelui i‑au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului. Iar poarta s‑a închis de îndată ce au ieșit urmăritorii. Înainte de a se culca cei doi, Rahav s‑a suit la ei pe acoperiș și le‑a zis: „Știu că DOMNUL v‑a dat țara aceasta, căci ne‑a apucat groaza de voi și toți locuitorii țării se topesc de frică înaintea voastră. Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, DOMNUL a secat înaintea voastră apele Mării Roșii și, de asemenea, ce le‑ați făcut celor doi regi ai amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon și lui Og, pe care i‑ați dat spre nimicire. Când am auzit, ni s‑a strâns inima și n‑a mai rămas în noi pic de curaj din pricina voastră; pentru că DOMNUL, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ. Acum, vă rog, jurați‑mi pe DOMNUL că, după cum eu am avut bunăvoință față de voi, așa veți avea și voi bunăvoință față de casa tatălui meu! Dați‑mi un semn de bună‑credință că‑i veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele și pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte!” Bărbații aceia i‑au spus: „Viața noastră e chezășie pentru a voastră! Dacă nu veți dezvălui fapta noastră, când DOMNUL ne va da țara aceasta, îți vom arăta bunăvoință și credincioșie.” Ea i‑a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa ei era pe o latură a zidului (în zidul cetății își avea locuința), și le‑a zis: „Duceți‑vă spre munte, ca să nu dea peste voi urmăritorii, și ascundeți‑vă acolo trei zile, până la întoarcerea urmăritorilor; după aceea vă puteți vedea de drum.” Bărbații aceia i‑au mai spus: „Iată cum vom fi dezlegați de jurământul pe care ne‑ai pus să‑l facem. La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta din fir stacojiu la fereastra prin care ne‑ai coborât și adună‑i în casă la tine pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și pe toată familia tatălui tău! Dacă vreunul va ieși afară pe ușile casei tale, sângele lui va fi asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați. Dar, dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sângele lui va fi asupra capului nostru. Iar, dacă vei dezvălui fapta noastră, vom fi dezlegați de jurământul pe care ne‑ai pus să‑l facem.” Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre!” Apoi i‑a trimis la drum, ei au plecat și ea a legat funia stacojie la fereastră. Ei au plecat și au ajuns în ținutul muntos, unde au rămas trei zile, până s‑au întors cei care‑i urmăreau. Urmăritorii i‑au căutat pretutindeni pe drum, dar nu i‑au găsit. Cei doi oameni s‑au întors: au coborât din ținutul muntos, au trecut Iordanul, au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i‑au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei i‑au zis lui Iosua: „Cu adevărat, DOMNUL a dat toată țara în mâinile noastre și toți locuitorii țării se topesc de frică înaintea noastră!”
Iosua 2:1-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le: „Duceți-vă de cercetați țara, și mai ales Ierihonul!” Cei doi oameni au plecat și au ajuns în casa unei curve care se chema Rahav; și s-au culcat acolo. I s-a dat de știre împăratului din Ierihon și i-au spus: „Iată că niște oameni dintre copiii lui Israel au venit aici astă-noapte ca să iscodească țara.” Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: „Scoate-i afară pe bărbații care au venit la tine și care au intrat în casa ta, căci au venit să iscodească țara!” Femeia i-a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns; și a zis: „Este adevărat că bărbații aceștia au venit la mine, dar nu știam de unde sunt; și fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbații aceștia au ieșit afară. Nu știu unde s-au dus: grăbiți-vă de-i urmăriți, și-i veți ajunge!” Ea îi suise pe acoperiș și-i ascunsese sub niște mănunchiuri de in pe care le întinsese pe acoperiș. Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, și după ce au ieșit ei, s-a închis poarta. Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiș și le-a zis: „Știu că Domnul v-a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră. Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roșii și am auzit ce le-ați făcut celor doi împărați ai amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon și lui Og, pe care i-ați nimicit cu desăvârșire. De când am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima și toți ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră, căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ. Și acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că veți avea față de casa tatălui meu aceeași bunăvoință pe care am avut-o eu față de voi! Dați-mi un semn de încredințare că îi veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele și pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte!” Bărbații aceia i-au răspuns: „Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne dați pe față; și când Domnul ne va da țara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoință și credincioșie.” Ea i-a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lângă zidul cetății. Și le-a zis: „Duceți-vă spre munte, ca să nu vă întâlnească cei ce vă urmăresc, ascundeți-vă acolo trei zile, până se vor întoarce; după aceea să vă vedeți de drum.” Bărbații aceia i-au zis: „Iată cum vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem. La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta de fir cârmâziu la fereastra prin care ne-ai coborât și strânge-i la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și toată familia tatălui tău! Dacă vreunul din ei va ieși pe poarta casei tale ca să meargă afară pe uliță, sângele lui va cădea asupra capului lui și noi vom fi nevinovați; dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sângele lui va cădea asupra capului nostru. Și dacă ne vei da pe față, vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem.” Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre!” Și-a luat rămas-bun de la ei și ei au plecat. Ea a legat funia cârmâzie la fereastră. Ei au plecat și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până s-au întors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit. Cei doi oameni s-au întors, s-au coborât din munte și au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei i-au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul a dat toată țara în mâinile noastre, și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră.”
Iosua 2:1-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi Iosua – fiul lui Nun – a trimis din Șitim doi spioni, zicându-le în secret: „Duceți-vă și vedeți cum este zona – mai ales cea a Ierihonului!” Ei au plecat și au intrat în casa unei prostituate care se numea Rahab; și au rămas acolo în acea noapte. Atunci i s-a spus regelui Ierihonului: „Să știi că niște israelieni au venit aici în timpul nopții ca să spioneze zona”. Regele Ierihonului a trimis un mesaj prostituatei Rahab, zicându-i: „Scoate-i pe oamenii care au ajuns la tine și care s-au odihnit în casa ta; pentru că au venit să spioneze întregul teritoriu!” Dar femeia îi ascunsese pe cei doi bărbați. Ea a răspuns: „Este adevărat că acei bărbați au venit la mine; dar eu nu știam de unde sunt. Spre seară, când trebuia să se închidă poarta, ei au plecat; și nu știu unde s-au dus. Grăbiți-vă să îi urmăriți; și îi veți ajunge!” Ea îi urcase pe acoperiș, unde îi ascunsese sub snopii de in pe care îi avea puși acolo. Oamenii din Ierihon i-au urmărit pe drumul care conduce la vadurile Iordanului. După plecarea lor, s-a închis poarta (orașului). Înainte ca spionii să adoarmă, Rahab s-a urcat la ei pe acoperiș; și le-a spus: „Știu că Iahve v-a dat această țară. De când am auzit despre voi, suntem foarte speriați; și locuitorii acestei zone sunt terorizați de frică. Am auzit că atunci când ați plecat din Egipt, Iahve a secat înaintea voastră apele Mării Roșii; și am aflat ce le-ați făcut lui Sihon și lui Og – cei doi regi amoriți care erau în partea de est a Iordanului – pe care i-ați distrus total. De când am auzit aceste lucruri, ni s-au înmuiat inimile. Fiecare om (din orașul nostru) și-a pierdut curajul gândindu-se la voi; pentru că (știm că) Iahve – Dumnezeul vostru – este Dumnezeu atât sus în cer, cât și jos pe pământ! Acum, vă rog, jurați-mi pe Iahve că vă veți comporta față de familia tatălui meu cu aceeași amabilitate pe care am avut-o eu față de voi! Dați-mi un semn care să mă convingă că veți lăsa în viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei și pe surorile mele împreună cu tot ce au ei. Vreau să fiu sigură că ne veți salva de la moarte!” Acei bărbați i-au răspuns: „Dacă nu ne vei trăda, suntem deciși să ne sacrificăm viața pentru voi! Iar atunci când Iahve ne va da țara, ne vom comporta cu tine cu bunătate și ne vom respecta promisiunea!” Atunci acea femeie i-a coborât cu o frânghie prin fereastră, pentru că avea casa construită deasupra zidului orașului și locuia chiar deasupra lui. Ea le-a zis: „Mergeți spre munte ca să evitați întâlnirea cu cei care vă urmăresc; și ascundeți-vă acolo trei zile, până se vor întoarce ei. Apoi vă veți putea continua drumul.” Bărbații i-au spus: „Noi nu vom mai fi obligați să respectăm acest jurământ pe care ne-ai pus să îl facem față de tine, dacă atunci când vom intra în țară, nu vei lega această frânghie roșie de fereastra prin care ne-ai coborât și dacă nu vei aduce în casa ta toată familia ta formată din tatăl tău, mama ta și frații tăi. Dacă vreunul dintre ei va trece dincolo de porțile casei tale, va fi doar el responsabil de faptul că i se va vărsa sângele; iar noi vom fi nevinovați. Dar dacă cineva va face vreun rău unuia dintre cei care vor fi în casă cu tine, noi vom fi direct responsabili de vărsarea sângelui lui. Dacă ne vei trăda, atunci vom fi liberi de obligația respectării acestui jurământ pe care ne-ai pus să îl facem!” Ea le-a răspuns: „Să fie așa cum ați spus!” Apoi i-a trimis; și ei au plecat. Ea a legat frânghia roșie de fereastră. Ei s-au dus și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors aceia care îi urmăreau și care îi căutaseră pe tot acel drum, dar fără să îi găsească. Apoi cei doi bărbați s-au întors, au coborât muntele și au traversat Iordanul. Au venit la Iosua – fiul lui Nun – și i-au relatat tot ce li s-a întâmplat. Ei i-au spus lui Iosua: „Este o certitudine că Iahve a făcut ca întreaga țară să ajungă la discreția noastră; și toți locuitorii ei tremură înaintea noastră!”
Iosua 2:1-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iosua – al lui Nun fecior – S-a dovedit prevăzător Căci din Sitim, el a trimis Două iscoade și le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara, dar vreau să vă uitați, Atent – în mod deosebit – La Ierihon.” Ei au pornit, La drum, de-ndată. Au ajuns La Ierihon și au pătruns În casa unei curve, care Le-a pregătit loc de culcare. Rahav, femeia s-a numit Și-n casa ei, i-a găzduit. Atunci, de știre, i s-a dat, Celui ce fost-a împărat, La Ierihon, și i s-a zis: „Din Israel, ni s-au trimis Oameni, ca să ne iscodească. Ei trebuiau ca să sosească Azi noapte-n țară, împărate.” Aflând de cele întâmplate, Stăpânitorul a trimis Slugi, la Rahav, care i-au zis: „Scoate-i pe-acei bărbați, afară, Căci au venit la noi în țară, Să iscodească-al nost’ ținut!” Femeia, însă, nu a vrut Să se supună. I-a ascuns, Pe cei doi oameni, și-a răspuns: „E-adevărat că au venit Doi oameni, care-au poposit, La mine, însă, n-am știut Ce gânduri au și ce-au făcut. Acuma, nu mai sunt la mine, Pentru că noaptea – știți prea bine – Poarta se-nchide. La apus, Ei au plecat. Unde s-au dus, Nu pot să știu. Dar să porniți, Degrabă, ca să-i urmăriți, Căci negreșit o să-i aflați.” Femeia, pe cei doi bărbați, Pe-acoperiș, sus, i-a suit Și-apoi, cu in, i-a învelit, Căci inul pe care-l avea, Pe-acoperiș și-l întindea. Oameni-aceia au ieșit Și pe cei doi, i-au urmărit, Mergând pe firul drumului, Spre apele Iordanului, Iar porțile de la cetate Au fost, pe dată, încuiate. Rahav, pe-acoperiș, s-a dus Și-apoi, iscoadelor, le-a spus: „Eu știu că Domnul e Cel care V-a dat această țară mare. Pe toți, acum, ne-a apucat Groaza de voi și ne-ncetat, Toți oamenii din țara noastră, Vor tremura, în fața voastră. Am auzit ce a făcut – În al Egiptului ținut – Al vostru Domn. Noi am aflat Cum Marea Roșie-a secat În față la al vost’ popor. De soarta împăraților Sihon și Og, care ședeau Peste-Amoriți și-mpărățeau, De-asemenea, am auzit. Noi știm că voi i-ați nimicit Pe-aceștia, cu desăvârșire, Și că i-ați șters de peste fire. De când, acestea, le-am aflat, Inima noastră s-a tăiat. S-a dus toată nădejdea noastră – S-a spulberat, în fața voastră – Căci știm că Domnul vost’, mereu, E-adevăratul Dumnezeu În ceruri sus și pe pământ. Alții, asemeni Lui, nu sânt. Acum, vă rog să îmi jurați Că voi aveți să mă cruțați. De-asemeni, pentru tatăl meu – Pentru-a lui casă – vă rog eu, Să arătați îngăduință, Așa precum, bunăvoință, V-am arătat și eu, la noi. Un semn voiesc, să îmi dați voi, Prin cari să am încredințare Cum că am căpătat cruțare, Cum că, în viață, îi lăsați, Pe tatăl meu, pe ai mei frați, Surorile-mi de-asemenea, Și-n urmă și pe mama mea. De grijă-ai voștri să ne poarte Și să ne scape de la moarte.” Acei bărbați i-au zis apoi: „Gata suntem ca, pentru voi, Chiar să murim, de ne scăpați Și de, pe față, nu ne dați. Când Dumnezeu, în mâna noastră, Are să lase țara voastră, Noi toți, atunci, ne-om purta bine, Căci vom avea, față de tine, Bunăvoință și-astfel ție, Îți arătăm credincioșie.” Rahav i-a scos, apoi, din casă. Pe geam, i-a ajutat să iasă, În frânghii prinși, pentru că ea, Atuncea, casa și-o avea, Chiar lângă zidul ce păzește Cetatea și o-mprejmuiește. Apoi, le-a zis: „Duceți-vă! Spre munte, îndreptați-vă, Ca nu cumva să vă găsească Cei puși ca să vă urmărească. Ascunși, trei zile, să stați voi, Pân’ s-or întoarce înapoi Cei ce sunt puși să scotocească Ținutul, ca să vă găsească. După aceea, veți putea, De-al vostru drum, a vă vedea.” Atunci, i-au zis cei doi bărbați: „Iată cum fi-vom dezlegați De jurământul nost’, pe care, Ne-ai pus să-l facem, la plecare: Când vom veni a doua oară, Și vom intra la voi în țară, Tu ai să legi astă frânghie De fir – care-i cărămizie – Chiar la fereastra ta, prin care, Azi, nouă, tu ne-ai dat scăpare. Pe tatăl tău, pe mama ta, Să-i chemi cu tine-atunci, a sta. De-asemenea, ai face bine Să-i iei pe frații tăi la tine, Precum și pe familia care Cel ce îți e părinte-o are. Dar dacă unul dintre ei – Deci dintre oamenii acei Care, la tine, au să fie – Iese afară, să se știe Că al său sânge va cădea Pe capul său, căci nimenea, Dintre ai noști’, nu-i vinovat De moartea celui ce-a plecat. Dar dacă cineva, din noi, Va pune mâna mai apoi, Pe unul din aceia care La tine și-au aflat scăpare, Sângele lui, o să se vadă Că peste noi are să cadă. În caz că noi vom fi trădați De către tine, dezlegați Avem a fi de jurământ.” „Să fie după-al vost’ cuvânt” – Răspunse ea. Ei și-au luat Un bun rămas și au plecat. Rahav își puse, grijulie, Frânghia cea cărămizie, În geam, așa precum i-au spus. Spre munți, iscoadele s-au dus, Unde au stat trei zile-apoi, Până veniră înapoi Aceia cari i-au urmărit. Urmăritori-au răscolit Trei zile drumu-n lung și-n lat, Însă, de urmă, nu le-au dat. Din munți, iscoadele-au ieșit Și la Iordan au revenit. Trecură peste râu-acel, În tabăra lui Israel, La Iosua, la șeful lor, Cari este al lui Nun fecior. Lui Iosua, cei doi i-au zis: „Am fost, așa cum ne-ai trimis, Și-ntr-adevăr, noi am văzut Precum că Domnul a făcut Ca astă țară minunată, În mână, să ne fie dată, Căci toți locuitorii țării – Cât vezi cu ochi-n largul zării – Cuprinși de spaimă-au tremurat, În fața noastră, ne-ncetat.”
Iosua 2:1-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iósue, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitím doi oameni ca spioni, zicându-le: „Mergeți, vedeți țara și Ierihónul!”. Au plecat și au ajuns la casa unei prostituate al cărei nume era Raháb și au dormit acolo. I s-a spus regelui din Ierihón: „Niște oameni dintre fiii lui Israél au venit aici în timpul nopții ca să exploreze țara”. Regele din Ierihón a trimis la Raháb să i se spună: „Scoate-i pe oamenii care au venit la tine și au intrat în casa ta, pentru că au venit să exploreze toată țara!”. Femeia i-a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns. Ea a zis: „Este adevărat că niște bărbați au venit la mine, dar nu știam de unde sunt ei. Dar când, pe întuneric, poarta trebuia să se închidă, oamenii au ieșit și nu știu încotro s-au dus. Urmăriți-i repede, căci îi puteți ajunge!”. Ea îi suise pe terasă și-i ascunsese sub niște snopi de in pe care îi întinsese [acolo] pe terasă. Oamenii i-au urmărit pe drumul spre Iordán, până la vad, iar poarta s-a închis în urma celor care îi urmăreau. Înainte ca ei să se fi culcat, [Raháb] s-a urcat la ei pe terasă și le-a zis: „Știu că Domnul vă dă țara aceasta, că groaza de voi a căzut asupra noastră și toți locuitorii țării s-au înmuiat înaintea voastră. Căci am auzit cum Domnul a secat apele Mării Roșii înaintea voastră atunci când ați ieșit din Egipt și ce le-ați făcut celor doi regi amoréi dincolo de Iordán, lui Sihón și lui Og, pe care i-ați nimicit. Am auzit și ni s-a înmuiat inima și nimeni nu a mai avut curaj înaintea voastră, pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ. Acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că, așa cum eu am arătat bunăvoință față de voi, și voi veți arăta bunăvoință față de casa tatălui meu; și dați-mi un semn sigur că îi veți lăsa în viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte”. Oamenii i-au zis: „Viața noastră pentru a voastră, până la moarte! Dacă nu veți descoperi această faptă a noastră, când Domnul ne va da țara aceasta, vom arăta față de voi bunăvoință și fidelitate”. Ea i-a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa ei era pe zidul cetății; locuința ei era pe zid, și ea le-a zis: „Mergeți spre munte ca să nu vă întâlnească cei care vă urmăresc; ascundeți-vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce umăritorii voștri! Apoi mergeți în drumul vostru!”. Oamenii i-au zis: „Vom fi dezlegați de acest jurământ al tău pe care ne-ai pus să-l facem când vom intra în țară; leagă funia aceasta stacojie la fereastra prin care ne-ai coborât și adună-i pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și toată casa tatălui tău la tine în casă; oricine va ieși dintre porțile casei tale afară, sângele lui va cădea asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele lui să fie asupra capului nostru dacă se va întinde mâna asupra lor! Și dacă vei dezvălui fapta aceasta a noastră, noi vom fi dezlegați de jurământul tău pe care ne-ai pus să-l facem”. Ea a zis: „Să fie după cuvintele voastre!”. I-a lăsat și ei au plecat. Și ea a legat funia stacojie la fereastră. Ei au plecat și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care îi urmăreau. Urmăritorii i-au căutat pe toate căile, dar nu i-au găsit. Cei doi oameni s-au întors, au coborât de pe munte, au traversat [Iordánul], au ajuns la Iósue, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei i-au zis lui Iósue: „Domnul a dat toată țara în mâinile noastre și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră”.
Iosua 2:1-24 Noua Traducere Românească (NTR)
După aceea, Iosua, fiul lui Nun, a trimis în secret, din Șitim, doi spioni, zicând: „Duceți-vă să cercetați țara și mai ales Ierihonul!“. Ei au plecat și au intrat în casa unei prostituate numită Rahab, culcându-se acolo. Regelui Ierihonului i s-a zis: „Iată că niște bărbați dintre fiii lui Israel au venit aici, în timpul nopții, ca să cerceteze țara“. Atunci regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahab: ‒ Scoate-i afară pe bărbații care au venit la tine și au intrat în casa ta, fiindcă au venit să cerceteze întreaga țară! Femeia însă îi luase pe cei doi bărbați și-i ascunsese. Ea a răspuns: ‒ Este adevărat că acei bărbați au venit la mine, dar nu știam de unde sunt. Când s-a făcut noapte și poarta urma să fie închisă, bărbații au ieșit și nu știu unde s-au dus. Urmăriți-i repede și îi veți ajunge! Ea îi urcase pe acoperiș și îi ascunsese printre snopii de in pe care-i avea întinși pe acoperiș. Ei i-au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au ieșit urmăritorii, poarta s-a închis în urma lor. Înainte să se culce spionii, Rahab s-a urcat la ei pe acoperiș. Ea le-a zis bărbaților: ‒ Știu că DOMNUL v-a dat țara aceasta. Din cauza voastră a căzut groaza peste noi, iar locuitorii țării sunt topiți de frică. Am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, DOMNUL a secat înaintea voastră apele Mării Roșii și am aflat ce le-ați făcut lui Sihon și lui Og, cei doi regi amoriți care locuiau la est de Iordan, pe care i-ați dat spre nimicire. Când am auzit lucrurile acestea, ni s-au înmuiat inimile și fiecare om și-a pierdut curajul din cauza voastră, fiindcă DOMNUL, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în Ceruri și jos pe pământ! Acum, deci, vă rog, jurați-mi pe DOMNUL că veți arăta față de familia tatălui meu aceeași bunătate pe care am avut-o eu față de voi. Dați-mi un semn demn de încredere că-i veți lăsa în viață pe tatăl meu, mama mea, frații mei și surorile mele împreună cu tot ce au și că ne veți scăpa sufletele de la moarte. Bărbații i-au răspuns: ‒ Suntem gata să ne dăm viața pentru voi, dacă nu ne vei trăda. Iar atunci când DOMNUL ne va da țara, îți vom arăta îndurare și credincioșie. Ea i-a coborât atunci pe fereastră cu o frânghie, căci casa ei era parte din zid, ea locuind chiar în zid. Apoi, le-a zis: ‒ Mergeți spre munte, ca să nu vă întâlniți cu cei care vă urmăresc, și ascundeți-vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce. După aceea veți putea să vă continuați drumul. Bărbații i-au spus: ‒ Noi vom fi dezlegați de jurământul acesta, pe care ne-ai pus să-l facem, dacă atunci când vom intra în țară nu vei lega această frânghie din fir stacojiu de fereastra prin care ne-ai coborât și dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta și pe frații tăi, toată familia ta. Dacă cineva va ieși afară, dincolo de porțile casei tale, sângele lui va fi asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați. Dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul dintre cei ce vor fi în casă cu tine, sângele lui va fi asupra capului nostru. Dacă ne vei trăda, atunci vom fi dezlegați de jurământul acesta, pe care ne-ai pus să-l facem. Ea le-a răspuns: ‒ Să fie precum ați spus! Apoi i-a trimis, și ei au plecat, iar ea a legat frânghia stacojie de fereastră. Ei s-au dus și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care îi urmăreau și care îi căutaseră de-a lungul întregului drum fără să-i găsească. Apoi, cei doi bărbați s-au întors, au coborât muntele și au traversat Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li s-a întâmplat. Ei i-au spus lui Iosua: „Într-adevăr, DOMNUL a dat în mâinile noastre întreaga țară și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră!“.
Iosua 2:1-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le: „Duceți-vă de cercetați țara și mai ales Ierihonul.” Cei doi oameni au plecat și au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, și s-au culcat acolo. S-a dat de știre împăratului din Ierihon și i-au spus: „Iată că niște oameni dintre copiii lui Israel au venit aici astă-noapte ca să iscodească țara.” Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbații care au venit la tine și care au intrat în casa ta, căci au venit să iscodească țara.” Femeia a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns și a zis: „Este adevărat că bărbații aceștia au venit la mine, dar nu știam de unde sunt; și, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbații aceștia au ieșit afară; nu știu unde s-au dus: grăbiți-vă de-i urmăriți și-i veți ajunge.” Ea îi suise pe acoperiș și-i ascunsese sub niște mănunchiuri de in pe care le întinsese pe acoperiș. Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului și, după ce au ieșit ei, s-a închis poarta. Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiș și le-a zis: „Știu că Domnul v-a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră. Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roșii și am auzit ce ați făcut celor doi împărați ai amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon și Og, pe care i-ați nimicit cu desăvârșire. De când am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima și toți ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră, căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ. Și acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că veți avea față de casa tatălui meu aceeași bunăvoință pe care am avut-o eu față de voi. Dați-mi un semn de încredințare că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele și pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte.” Bărbații aceia i-au răspuns: „Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne dați pe față; și când Domnul ne va da țara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoință și credincioșie.” Ea i-a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lângă zidul cetății. Și le-a zis: „Duceți-vă spre munte, ca să nu vă întâlnească cei ce vă urmăresc, ascundeți-vă acolo trei zile, până se vor întoarce, după aceea să vă vedeți de drum.” Bărbații aceia i-au zis: „Iată cum vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem. La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta de fir cârmâziu la fereastra prin care ne-ai coborât și strânge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și pe toată familia tatălui tău. Dacă vreunul din ei va ieși pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliță, sângele lui va cădea asupra capului lui și noi vom fi nevinovați, dar, dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sângele lui va cădea asupra capului nostru. Și, dacă ne vei da pe față, vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem.” Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre.” Și-a luat rămas-bun de la ei și ei au plecat. Ea a legat funia cârmâzie la fereastră. Ei au plecat și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până s-au întors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit. Cei doi oameni s-au întors, s-au coborât din munte și au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul a dat toată țara în mâinile noastre și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră.”