Iuda 1:9-12 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” Aceștia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorința de câștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! Sunt niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mânați încoace și încolo de vânturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați

Nici chiar arhanghelul Mihail, când îl înfrunta pe diavol și discuta aprins cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui vreo acuzație blasfemiatoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“. Aceștia însă blasfemiază ceea ce nu cunosc și sunt nimiciți tocmai prin lucrurile pe care le știu din instinct, ca viețuitoarele fără rațiune. Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain. S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată și au pierit ca în răzvrătirea lui Core. Ei sunt niște pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără rușine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înșiși. Sunt niște nori fără apă, purtați de vânt, niște pomi tomnatici neroditori, de două ori morți, dezrădăcinați

Când arhanghelul Mihail se lupta cu Diavolul pentru corpul lui Moise, nu a avut curajul să îl insulte folosind cuvinte de condamnare; ci a zis doar „Iahve să îți facă reproșul pe care îl meriți!” Dar acești oameni formulează insulte pentru lucruri pe care (nici) nu le înțeleg; și se autodistrug prin acțiuni realizate doar instinctiv. Ei demonstrează astfel un comportament ca al animalelor care nu au rațiune. Vai de ei! Au urmat exemplul lui Cain; și fiind motivați de câștig (material), au fost afectați de aceeași rătăcire în care a ajuns Balaam. Apoi au fost distruși după ce s-au revoltat ca și Core! Aceștia sunt ca niște pete care murdăresc mesele voastre de dragoste atunci când mănâncă fără rușine împreună cu voi. Sunt ca niște nori fără apă, conduși de vânturi în toate direcțiile; și ca niște pomi care nici toamna târziu nu produc fructe. Ei sunt dezrădăcinați și de două ori morți…

Dar Mihail, arhanghelul, pe când se certa cu diavolul, s-a contrazis pentru trupul lui Moise și nu a cutezat să aducă împotriva lui o acuzație defăimătoare, ci a spus: Domnul să te mustre! Dar aceștia vorbesc de rău lucrurile pe care de fapt nu le știu; dar în ce înțeleg, în mod natural, ca dobitoace fără rațiune, în acelea se corup pe ei înșiși. Vai lor! Pentru că au mers pe calea lui Cain și s-au grăbit cu lăcomie după rătăcirea lui Balaam pentru plată și au pierit în împotrivirea lui Core. Aceștia sunt pete la ospețele voastre de dragoste creștină, când ei sărbătoresc cu voi, hrănindu-se fără frică: nori fără apă, purtați încoace și încolo de vânturi; pomi tomnatici, fără rod, morți de două ori, dezrădăcinați

Arhanghelul Mihail, în disputa lui cu Diavolul, când se certau cu privire la trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată batjocoritoare, ci a zis: Domnul să te mustre! Aceștia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc; cât despre lucrurile pe care le înțeleg – numai în chip firesc, ca niște animale necuvântătoare – tocmai acestea le aduc pierzarea. Vai de ei, căci au apucat-o pe calea lui Cain! Pentru câștig, s-au aruncat în rătăcirea lui Balaam! Au pierit în răscoala lui Core! Sunt niște stânci ascunse la agapele voastre, unde se ospătează fără sfială fiindcă le pasă doar de ei înșiși; niște nori fără apă, duși de vânt încoace și încolo; niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați

Arhanghelul Mihail, când i se împotrivea Diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” Aceștia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorința de câștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! Sunt niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mânați încoace și încolo de vânturi; niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați

Arhanghelul Mihail însă, pe când se împotrivea Diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o condamnare defăimătoare, ci a zis doar: „Domnul să te judece!” Aceştia dimpotrivă, defăimează ce nu cunosc, iar în cele pe care le cunosc din fire – asemenea animalelor necuvântătoare – în acelea îşi găsesc pieirea. Vai lor! Au mers pe calea lui Cain şi, pentru răsplată, s-au lăsat târâţi în rătăcirea lui Balaam şi au fost nimiciţi ca în revolta lui Core! Ei sunt pericole ascunse la agapele voastre, mâncând fără ruşine împreună cu voi, îngrijindu-se doar de ei, nori seci împinşi de vânturi, pomi tomnatici fără roade, de două ori morţi şi dezrădăcinaţi

Dar arhanghelul Mihaél, când se certa cu diavolul, disputându-și trupul lui Moise, nu a îndrăznit să aducă o judecată insultătoare, ci a spus: „Să te mustre Domnul!”. Însă aceștia insultă cele ce nu cunosc și își găsesc pieirea în cele pe care le fac din instinct, ca niște animale fără minte. Vai de ei, pentru că au mers pe calea lui Cáin, au căzut pradă rătăcirii lui Balaám, de dragul câștigului, și au pierit în răzvrătirea lui Córe! Aceștia sunt ca niște pete murdare la mesele voastre comunitare la care iau parte și se îndoapă cu nerușinare: nori fără apă, purtați de vânturi de ici-colo, pomi fără rod la sfârșitul toamnei, morți de două ori, dezrădăcinați

Atunci când Mihail – cel care Este arhanghelul cel mare – Cu diavolul, în față, sta Și, pentru Moise, se certa, În ce privește trupul lui, Nu i-a răspuns diavolului – În cearta pe care-o purtară – C-o judecată de ocară, Ci doar atât a cuvântat: „De Dumnezeu, să fii mustrat!” Dar acești oameni se vădesc, Mereu, că doar batjocoresc, Ceea ce nu au cunoscut Și astfel, singuri, s-au pierdut, În ceea ce-au știut, din fire – Adică din a lor simțire – Ca dobitocul, fără minte. O, vai de ei! Luați aminte, Pe ce cărări au apucat: Calea lui Cain, ei au urmat; După Balaam, în rătăcire, S-au lăsat duși, de a lor fire, Prinși de dorința arzătoare, De-a dobândi un câștig mare; Într-o răscoală, au pierit – Ca a lui Core – negreșit! Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.