Luca 19:1-27

Partajează

Luca 19:1-27 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Şi după ce a intrat în Ierihon, mergea prin cetate. Şi, iată, un om pe nume Zaheu, care era mai-marele vameşilor, foarte bogat, încerca să vadă cine este Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, fiindcă era mic de statură. A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că avea să treacă pe acolo. Când a ajuns în locul acela, Iisus şi-a ridicat privirea şi i-a spus: „Zahee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” El a coborât îndată şi L-a întâmpinat cu bucurie. Toţi cei care văzuseră au început să murmure: „A intrat să stea la un om păcătos!” Dar Zaheu, stând în picioare, a spus către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.” Iisus i-a zis: „Astăzi casa aceasta a primit mântuirea pentru că şi el este fiul lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi.” După ce au auzit acestea, Iisus le-a mai spus o parabolă, fiindcă era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate curând. Le-a spus, aşadar: „Un om de neam bun a plecat într-o ţară îndepărtată ca să o ia în stăpânire şi apoi să se întoarcă. A chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: Faceţi negoţ cu ele până mă voi întoarce! Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi. Şi când s-a întors, după ce luase ţinutul acela în stăpânire, a cerut să fie chemaţi slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce au câştigat din negustorie. A ajuns primul şi a spus: Stăpâne, mina ta a câştigat zece mine. El i-a zis: Bine, slujitor bun, pentru că în puţine lucruri ai fost credincios, vei avea zece cetăţi în stăpânire. A venit şi al doilea şi a spus: Mina ta, stăpâne, a făcut cinci mine. I-a spus şi acestuia: Şi tu să fii peste cinci cetăţi. Celălalt a mers şi a spus: Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-o năframă, fiindcă m-am temut de tine pentru că eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. Dar stăpânul i-a zis: După spusele tale te judec, slujitor rău! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. Atunci de ce n-ai dat banii mei la zaraf? Iar eu, la venire, i-aş fi luat cu dobândă. Şi le-a spus celor de faţă: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui care are zece mine. Dar ei i-au zis: Stăpâne, dar el are deja zece mine! Iar el le-a zis: Vă spun că celui care are i se va mai da, iar celui care n-are, şi ce are i se va lua. Cât despre aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!”

Luca 19:1-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și Isus a intrat și a traversat Ierihonul. Și iată, era un bărbat numit Zacheu, care era mai marele vameșilor, și el era bogat. Și căuta să vadă pe Isus, cine era; și nu putea din cauza mulțimii, pentru că era mic de statură. Dar a alergat înainte și s-a cățărat într-un sicomor să îl vadă, pentru că pe acolo urma să treacă. Și Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus și l-a văzut și i-a spus: Zachee, grăbește-te și coboară; fiindcă astăzi eu trebuie să rămân în casa ta. Și el, grăbindu-se, a coborât și l-a primit bucuros. Și când au văzut, toți cârteau, spunând: A intrat să fie oaspete la un bărbat păcătos. Dar Zacheu a stat în picioare și i-a spus Domnului: Iată, Doamne, jumătate din averile mele le dau săracilor; și dacă am luat ceva de la cineva printr-o acuzație falsă, dau înapoi împătrit. Iar Isus i-a spus: Astăzi a venit salvare la casa aceasta, întrucât și el este fiul lui Avraam. Căci Fiul omului a venit să caute și să salveze ce era pierdut. Și pe când auzeau ei acestea, a adăugat și a spus o parabolă, pentru că el era aproape de Ierusalim și ei credeau că împărăția lui Dumnezeu se va arăta imediat. De aceea el a spus: Un anumit nobil a mers într-o țară îndepărtată ca să își primească o împărăție și să se întoarcă. Și a chemat pe cei zece robi ai săi și le-a dat zece mine și le-a spus: Ocupați-vă de acestea până vin. Dar cetățenii lui îl urau și au trimis o solie după el, spunând: Nu voim ca acest om să domnească peste noi. Și s-a întâmplat la întoarcerea lui, după ce a primit împărăția, că atunci a poruncit să fie chemați la el acești robi, cărora le dăduse banii, ca să știe cât câștigase fiecare prin comerț. Atunci a venit primul, spunând: Doamne, mina ta a câștigat zece mine. Iar el i-a spus: Bine, rob bun, pentru că ai fost credincios în foarte puțin, ai autoritate peste zece cetăți. Și a venit al doilea, spunând: Doamne, mina ta a făcut cinci mine. Iar el i-a spus și acestuia: Fii și tu peste cinci cetăți. Și altul a venit, spunând: Doamne, iată, mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar; Fiindcă m-am temut de tine, pentru că ești un om sever; ridici ce nu ai pus jos și seceri ce nu ai semănat. Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Știai că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos și secerând ce nu am semănat; Și atunci, de ce nu mi-ai dat banii la bancă: și la venirea mea eu să iau ce este al meu cu dobândă? Și a spus celor care stăteau în picioare alături: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine. (Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.) Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. Dar pe acei dușmani ai mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i încoace și ucideți-i înaintea mea.

Luca 19:1-27 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Isus a intrat în Ierihon și străbătea cetatea. Și iată că acolo era un om bogat, pe nume Zacheu, mai‑marele vameșilor. El căuta să vadă care este Isus, dar nu putea de mulțime, căci era mic de statură. A alergat înainte și s‑a suit într‑un sicomor ca să‑L vadă, fiindcă pe acolo avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Și‑a ridicat ochii și i‑a zis: „Zacheu, coboară iute, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!” Zacheu a coborât repede și L‑a primit cu bucurie. Când au văzut, toți au început să cârtească, zicând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stat în picioare și I‑a zis Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Isus a zis despre el: „Astăzi a ajuns mântuirea în această casă, căci și el este un fiu al lui Avraam. Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” După ce au ascultat ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu avea să se arate îndată. El a zis: „Un om de neam ales a plecat într‑o țară îndepărtată ca să primească domnia și apoi să se întoarcă. A chemat zece dintre robii săi, le‑a dat zece mine și le‑a spus: «Faceți negustorie până mă întorc!» Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie, zicând: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!» Când s‑a întors, după ce luase domnia, a poruncit să fie chemați robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât au câștigat cu negustoria. Cel dintâi s‑a înfățișat și i‑a zis: «Stăpâne, mina ta a făcut zece mine.» El i‑a zis: «Bine, rob bun! Fiindcă ai fost credincios în puțin, primește stăpânirea a zece cetăți!» Al doilea a venit și a zis: «Stăpâne, mina ta a făcut cinci mine.» El i‑a zis și acestuia: «Tu vei fi peste cinci cetăți!» Altul a venit și a zis: «Stăpâne, iată‑ți mina! Am păstrat‑o într‑un ștergar, căci m‑am temut de tine, fiindcă ești om aspru; iei ce n‑ai pus și seceri ce n‑ai semănat.» Stăpânul i‑a zis: «Din vorbele tale te voi judeca, rob rău! Ai știut că sunt om aspru, care ia ce n‑a pus și seceră ce n‑a semănat. Atunci, de ce nu mi‑ai dat banii la un zaraf? La întoarcere, i‑aș fi luat cu dobândă.» Apoi le‑a zis celor ce erau de față: «Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine!» «Stăpâne», i‑au zis ei, «el are deja zece mine.» «Vă spun: oricui are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. Cât despre vrăjmașii mei, care n‑au vrut să domnesc peste ei, aduceți‑i aici și ucideți‑i în fața mea!»”

Luca 19:1-27 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. Și un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameșilor, căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte și s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii și i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!” Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toți cârteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea le-o dau săracilor; și dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus le-a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată. Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o țară îndepărtată ca să-și ia o împărăție și apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli și le-a zis: «Puneți-i în negoț până mă voi întoarce!» Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: «Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.» Când s-a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să-i cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare cu ei din negoț. Cel dintâi a venit și i-a zis: «Doamne, polul tău a mai adus zece poli.» El i-a zis: «Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cârmuirea a zece cetăți!» A venit al doilea și i-a zis: «Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.» El i-a zis și lui: «Primește și tu cârmuirea a cinci cetăți!» A venit un altul și i-a zis: «Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar, căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru: iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.» Stăpânul i-a zis: «Rob rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat; atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca la întoarcerea mea să-i fi luat înapoi cu dobândă?» Apoi le-a zis celor ce erau de față: «Luați-i polul și dați-i-l celui ce are zece poli!» «Doamne», i-au zis ei, «el are zece poli!» Iar el le-a zis: «Vă spun că celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace și tăiați-i înaintea mea!»”

Luca 19:1-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Isus intrase în Ierihon și traversa orașul. Acolo locuia un om numit Zacheu – șeful colectorilor de impozite. El intenționa să vadă pe Isus; dar din cauza mulțimii de oameni, îi era imposibil; pentru că era mic de statură. Atunci a alergat înainte pe drumul pe care urma să treacă (Isus) și s-a urcat într-un sicomor, ca să Îl poată vedea. Când a ajuns în acel loc, Isus a privit în sus și i-a zis: „Zacheu, coboară repede; pentru că azi trebuie să rămân în casa ta!” Zacheu a coborât imediat și L-a primit cu bucurie. Când au văzut acest lucru, toți comentau, zicând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a zis lui Isus: „Să știi, Doamne, că am decis să dau săracilor jumătate din averea mea; și voi restitui oamenilor de patru ori sumele de bani cu care i-am înșelat!” Isus a zis: „Azi a intrat salvarea în această casă; pentru că și el este unul dintre descendenții lui Avraam; (și beneficiază de faptul că) Fiul Omului a venit să caute și să salveze pe cei care erau pierduți!” În timp ce ascultau ei aceste lucruri, fiind aproape de Ierusalim, Isus a mai spus o parabolă pentru cei care credeau că Regatul lui Dumnezeu își va face apariția în scurt timp. În consecință, El le-a zis: „Un nobil a plecat într-o țară îndepărtată, de unde urma să revină după ce era investit ca rege. A chemat zece sclavi și le-a dat zece mine, zicându-le: «Faceți comerț cu ele până voi reveni!» Dar concetățenii lui îl urau; și au trimis o delegație cu următorul mesaj: «Nu vrem ca acest om să fie regele nostru!» Când a revenit după ce și-a luat regatul, a dat ordin să vină sclavii cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare din comerțul făcut cu ei. Primul și-a prezentat raportul, zicând: «Stăpâne, cu mina ta am mai câștigat alte zece mine!» El i-a zis: «Excelent! Ești un sclav bun! Fiindcă ai demonstrat că ești capabil să administrezi bine puține lucruri, primești din partea mea dreptul de a administra zece orașe!» A venit al doilea (sclav) și a zis: «Stăpâne, cu mina ta am mai câștigat alte cinci mine!» El i-a zis: «Îți ofer și ție dreptul de a administra cinci orașe!» Un alt sclav, i-a zis: «Stăpâne, poftim mina pe care am păstrat-o într-un prosop; pentru că mi-a fost frică, știind că ești un om dur care ia de unde nu a pus și care seceră ce nu a semănat…» Stăpânul i-a zis: «Sclav rău, te voi judeca în conformitate cu afirmațiile tale. Deci știai că sunt un om dur, care ia de unde nu a pus și care seceră ce nu a semănat. În acest caz, de ce nu ai dus banii la cei care se ocupă cu schimbul lor, ca să îi fi luat înapoi cu dobândă?» Apoi le-a zis celor care erau prezenți acolo: «Luați-i mina și dați-o celui care are zece mine!» Ei i-au zis: «Stăpâne, el are (deja) zece mine!» Dar el le-a răspuns: «Da, celui care are, i se va (mai) da; dar celui care nu are, i se va lua chiar și ce are! Iar despre dușmanii mei care mi-au refuzat dreptul de a guverna, am decis să îi aduc aici și să fie omorâți în fața mea!»”

Luca 19:1-27 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Iisus, după cele-ntâmplate, Intră-n Ierihon, în cetate. Un om bogat – Zacheu numit – Care fusese învestit, Mai mare, peste vameși, sta Și, un prilej bun, căuta, Ca pe Iisus, să-L vadă; dar, Truda-i fusese în zadar, Căci, de statură, era mic Și nu putea vedea nimic, Din pricina mulțimii, care Se adunase-n număr mare. Un gând, atuncea, i-a venit Și-n mare grabă, a fugit, Mai înainte, și-a urcat Iute-ntr-un dud mare, aflat Chiar lângă drumul lui Iisus, Sperând că-L va vedea, de sus. Când, lângă dud, Domnu-a sosit, Acelui vameș, i-a vorbit: „Haide, coboară-te Zacheu, Căci azi, la tine, voi sta Eu!” Zacheu, atuncea, a venit, Lângă Iisus, și L-a primit, Cu bucurie. Însă, cei Cari se aflară lângă ei – Și-L auziră pe Iisus – Îndată au cârtit și-au spus: „Ceea ce face, nu-i frumos! Stă-n gazdă, la un păcătos!” Zacheu, însă, a stăruit, ‘Naintea Lui, și a vorbit: „Doamne, averea-mi împărțesc Și jumătate, dăruiesc, Săracilor; iar, de cumva, Năpăstuit-am, cu ceva, Pe orișicine, negreșit, Îi dau ‘napoi, tot, împătrit.” Iisus i-a ascultat vorbirea, Zicând apoi: „Azi, mântuirea, În astă casă, a intrat, Căci și-acest om, aici aflat, Îl are, pe Avram, părinte. Cu toții să luați aminte, Pentru că Fiul omului S-a pogorât, din cerul Lui, Să caute și să găsească, Ce-a fost pierdut, să mântuiască.” Lângă Ierusalim, erau Și – pentru că mai toți credeau Că-mpărăția Domnului O să se-arate omului, Îndată – o pildă, le-a spus, Celor ce-L însoțeau, Iisus: „Un om de neam, porni odată, Către o țară-ndepărtată, Gândind să ia o-mpărăție Și-n urmă, înapoi, să vie. Chemă, pe zece robi, la sine Și, zece poli – grecește „mine” – Le dărui, zicând apoi: „Iată ce vreau eu, de la voi: Luați polii aceștia toț’ Și, până vin, faceți negoț.” Dar, cetățenii îl urau Și, împărat, nu îl voiau; De-aceea, au trimis solie, Să-i spună: „Nu vrem ca să fie Omu acesta-nscăunat, Asupră-ne, ca împărat.” Când acel om a revenit, După ce-ntâi a dobândit Împărăția, a chemat, Pe robii cărora le-a dat Polii, să vadă, ce-au făcut Și, ce câștig, au obținut, Făcând negoț. Primu-a venit, În fața lui, și a vorbit: „Doamne, cu polul ce mi-ai dat, Eu încă zece-am câștigat.” „Bine, rob bun și credincios” – I-a spus stăpânul, bucuros – „Puține lucruri, ai păzit, Dar, credincios, te-ai dovedit; De-aceea, tu ai să primești, Zece cetăți, să cârmuiești.” Al doilea rob, venind, a spus: „Doamne, cinci poli, a mai adus Polul, pe care mi l-ai dat.” „Bine. Și tu vei fi-nălțat, În slujbă, și ai să primești, Cinci cetățui, să cârmuiești.” Veni, apoi, un alt rob, dar, Acesta zise: „În ștergar, Polul ce mi l-ai dăruit, Păstratu-l-am eu, învelit, Căci te cunosc și m-am temut. Te știu om aspru și-am văzut Că nu ai pus, dar ai luat, Că seceri ce n-ai semănat.” Stăpânul zise-atunci: „Rob rău, Te judec, după gândul tău! Știai că-s aspru, că îți cer Ceea ce n-am pus și secer De unde nu am semănat. Atunci, de ce n-ai încercat, Ca banii, la zarafi, să-i dai Și astfel, un câștig aveai, Iar eu, când aș fi revenit, Cu o dobândă-aș fi primit, Banul, ce ți l-am dat, ‘napoi? Tu n-ai făcut așa!” Apoi, Către cei care-au fost aflați Acolo, el a zis: „Luați Polul acestui rob netrebnic, Care s-a dovedit nevrednic, Și dați-l aceluia care Văzuta-ți că, zece poli, are!” „Doamne” – au zis ei – „dar acel, Mai are zece poli. Tot el, Dorești, ca acest pol, să-l ia?” El le-a răspuns: „O să se dea, Totul, numai celui ce are; Iar de la cel care nu are, Urmează, totul să se ia – Chiar și puținul ce-l avea. Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”

Luca 19:1-27 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Apoi a intrat și a traversat Ierihónul. Și iată, un bărbat numit Zahéu, care era șeful vameșilor și era bogat, căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură! Atunci a alergat înainte și s-a suit într-un sicomor ca să-l vadă, căci [Isus] avea să treacă pe acolo. Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-și [ochii], i-a spus: „Zahéu, coboară în grabă pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!”. El a coborât în grabă și l-a primit cu bucurie. Toți cei care au văzut murmurau, spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”. Dar Zahéu, stând [în picioare], i-a spus Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor și dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!”. Atunci Isus i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât și el este fiul lui Abrahám. Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”. Pe când ascultau acestea, [Isus] le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalím, iar ei credeau că împărăția lui Dumnezeu avea să se arate în curând. Așadar, le-a spus: „Un om nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să primească un regat și apoi să se întoarcă. A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine și le-a zis: «Investiți-le până când voi veni!». Însă cetățenii săi îl urau și au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi». Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemați la el servitorii cărora le dăduse argintul ca să afle cât au câștigat. Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puține lucruri, să ai autoritate peste zece cetăți». Apoi a venit al doilea și a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine». Iar el i-a spus: «Și tu vei fi peste cinci cetăți». A venit un altul și i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ștergar, întrucât m-am temut de tine, căci ești un om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat». El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Știai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat. Atunci de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aș fi luat cu dobândă»”. Și a zis celor care erau de față: «Luați mina de la dânsul și dați-o celui care are zece mine!» Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!». «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua și ceea ce are. Iar pe dușmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i aici și ucideți-i în fața mea!»”.

Luca 19:1-27 Noua Traducere Românească (NTR)

Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, încerca să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. Atunci el a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. Când a ajuns Isus în locul acela, S-a uitat în sus și i-a zis: ‒ Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta. El s-a dat repede jos și, bucuros, L-a primit ca oaspete. Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau: ‒ A intrat să găzduiască la un om păcătos! Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: ‒ Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult! Isus i-a zis: ‒ Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le-a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată. Așadar, le-a zis: ‒ Un nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă. I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine și le-a zis: „Faceți comerț cu ele până când mă întorc!“. Dar cetățenii țării lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi!“. La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat. Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine“. Stăpânul i-a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într-un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“. Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“. Stăpânul i-a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“. Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată-ți mina! Am ținut-o învelită într-un ștergar, căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus și seceri ceea ce n-ai semănat!“. Stăpânul i-a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus și secer ceea ce n-am semănat? Atunci de ce n-ai pus argintul meu la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“. Și le-a zis celor care stăteau acolo: „Luați-i mina și dați-i-o celui ce are zece mine“. Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“. Vă spun că celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. Cât despre acei dușmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți-i aici și omorâți-i înaintea mea!

Luca 19:1-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. Și un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameșilor, căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte și s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii și i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toți cârteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată. Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o țară depărtată ca să-și ia o împărăție și apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli și le-a zis: ‘Puneți-i în negoț până mă voi întoarce.’ Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.’ Când s-a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare cu ei din negoț. Cel dintâi a venit și i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli.’ El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cârmuirea a zece cetăți.’ A venit al doilea și i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.’ El i-a zis și lui: ‘Primește și tu cârmuirea a cinci cetăți.’ A venit un altul și i-a zis: ‘Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar, căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.’ Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat; atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ Apoi a zis celor ce erau de față: ‘Luați-i polul și dați-l celui ce are zece poli.’ ‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli.’ Iar el le-a zis: ‘Vă spun că celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace și tăiați-i înaintea mea.’”