Luca 24:1-53
Luca 24:1-53 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus. Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare. Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze.” Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau. Dar Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate. În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei. Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon.” Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei astfel, Însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.” (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. El le-a luat și a mâncat înaintea lor. Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis: „Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți. Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteți martori ai acestor lucruri. Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” El i-a dus până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Și tot timpul stăteau în Templu și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.
Luca 24:1-53 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar în prima zi a săptămânii, foarte devreme dimineața, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră și pe alte femei împreună cu ele. Și au găsit piatra rostogolită de la mormânt. Și au intrat și nu au găsit trupul Domnului Isus. Și s-a întâmplat, pe când erau ele foarte derutate despre aceasta, iată, doi bărbați au stat în picioare lângă ele în haine strălucitoare; Și pe când li s-a făcut teamă și și-au plecat fețele la pământ, le-au spus: De ce căutați pe cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat; amintiți-vă cum v-a vorbit fiind încă în Galileea, Spunând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie crucificat și a treia zi să învie. Și ele și-au amintit cuvintele lui. Și s-au întors de la mormânt și au povestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. Și erau Maria Magdalena, și Ioana, și Maria, mama lui Iacov, și celelalte rămase cu ele, care au spus acestea apostolilor. Și cuvintele lor li se păreau ca basme și nu le-au crezut. Atunci Petru s-a sculat și a alergat la mormânt; și, aplecându-se, a văzut fășiile de pânză de in întinse la o parte și a plecat, minunându-se în el însuși de ceea ce se întâmplase. Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi spre un sat numit Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de la Ierusalim. Și ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră. Și s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape și se întrebau, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei. Dar ochii lor erau ținuți ca să nu îl cunoască. Și le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbați între voi umblând și fiind triști? Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Ești tu doar un străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile? Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor; Și cum preoții de seamă și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au crucificat. Dar ne încredeam că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri. Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineață la mormânt; Și negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut și o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu. Și unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit chiar așa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut. Atunci el le-a spus: O, neînțelepților și înceți cu inima în a crede toate cele ce profeții au vorbit; Nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa? Și începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuși. Și s-au apropiat de satul unde mergeau; și el s-a făcut că dorește să meargă mai departe. Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este trecută. Și a intrat să rămână cu ei. Și s-a întâmplat pe când el ședea la masă cu ei, că a luat pâine și a binecuvântat-o și a frânt și le-a dat. Și ochii lor au fost deschiși și l-au cunoscut; și el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. Și au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum și în timp ce ne deschidea scripturile? Și s-au sculat în ora aceea și s-au întors la Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece adunați împreună, și pe cei ce erau cu ei, Spunând: Domnul a înviat cu adevărat și s-a arătat lui Simon. Și ei au istorisit cele de pe drum și cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii. Și pe când vorbeau ei astfel, Isus însuși a stat în picioare în mijlocul lor și le-a spus: Pace vouă. Dar ei erau îngroziți și înfricoșați și presupuneau că au văzut un duh. Dar el le-a spus: De ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică gânduri în inimi? Priviți mâinile mele și picioarele mele că sunt eu însumi; pipăiți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, cum mă vedeți pe mine că am. Și după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile și picioarele. Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, și se minunau, le-a spus: Aveți aici ceva de mâncare? Și i-au dat o bucată de pește fript și de fagure de miere. Și a luat și a mâncat înaintea lor. Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise și profeți și psalmi, referitor la mine. Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă scripturile. Și le-a spus: Astfel este scris și astfel se cuvenea să sufere Cristos și să învie dintre morți a treia zi, Și pocăința și iertarea păcatelor să fie predicate în numele lui printre toate națiunile, începând de la Ierusalim. Iar voi sunteți martori ai acestor lucruri. Și, iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneți în cetatea Ierusalim până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus. Iar el i-a dus afară până spre Betania și și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. Și s-a întâmplat, în timp ce el îi binecuvânta, că s-a îndepărtat de ei și a fost luat sus la cer. Și ei i s-au închinat și s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. Și erau tot timpul în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
Luca 24:1-53 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În prima zi a săptămânii, aceste femei împreună cu altele au venit la mormânt dimineața devreme și au adus uleiurile parfumate pe care le preparaseră. Piatra de la intrarea în mormânt, a fost găsită răsturnată. Au intrat în el, dar nu au găsit acolo corpul lui Isus. În timp ce ele erau dezorientate, au apărut doi bărbați îmbrăcați cu haine strălucitoare. Speriate, femeile s-au plecat cu fețele până la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce căutați între cei morți pe Acela care este viu? Nu (mai) este aici, ci a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus când încă era în Galileea. Atunci zicea că Fiul Omului trebuie să ajungă la discreția păcătoșilor, să fie crucificat și a treia zi să învie!” Ele și-au amintit cuvintele lui Isus. La întoarcerea lor de la mormânt, au relatat celor unsprezece (discipoli) și tuturor celorlalți despre aceste lucruri. Cele care i-au informat pe apostoli despre ele, au fost: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov, împreună cu toate celelalte. Dar ei au considerat cuvintele lor ca fiind niște basme; și nu le-au crezut ca relatând despre ceva real. Totuși, Petru s-a ridicat și a fugit la mormânt. S-a aplecat și a privit în interiorul lui; dar nu a văzut decât fâșiile de pânză care stăteau pe pământ. Apoi, mirat de ce se întâmplase, s-a întors acasă. În aceeași zi, doi dintre discipoli erau pe drum, deplasându-se spre Emaus. Această localitate era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim. În drumul lor, ei discutau despre tot ce se întâmplase. În timp ce vorbeau, li S-a alăturat Isus, mergând pe drum împreună cu ei. Dar le era imposibil să Îl recunoască. El le-a zis: „Despre ce discutați în timp ce mergeți pe acest drum?” Atunci ei s-au oprit și L-au privit triști. Apoi, răspunzând, unul dintre ei care se numea Cleopa, a zis: „De ce nu știi ce s-a întâmplat în aceste zile în Ierusalim? Ești cumva un străin?” El i-a zis: „Ce (s-a întâmplat)?” Iar ei au răspuns: „Este vorba despre Isus din Nazaret, care atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața oamenilor, era un remarcabil profet în fapte și în cuvinte. Liderii preoților și bătrânii noștri L-au condamnat la moarte prin crucificare. Noi speram că El va elibera pe Israel. Dar acum este a treia zi de când deja s-au întâmplat aceste lucruri. Am fost și mai surprinși când niște femei din grupul nostru care au fost la mormânt(ul Lui) dimineața devreme, ne-au relatat la întoarcere că li s-ar fi revelat acolo și niște îngeri care spuneau că El este viu! Unii dintre cei care erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit totul așa cum spuseseră femeile; dar pe El nu L-au văzut!” Atunci Isus le-a zis: „O, cât de incapabili sunteți și cât de nedecisă vă este inima atunci când trebuie să credeți tot ce au spus profeții! Oare nu trebuia să suporte Cristos toate aceste lucruri și să intre (astfel) în gloria Sa?” Apoi a început cu scrierile lui Moise și a continuat cu toți profeții, explicându-le în toate Scripturile, textele care vorbeau despre El. Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, Isus a dat impresia că vrea să meargă mai departe. Dar ei I-au zis în mod insistent: „Rămâi cu noi; pentru că se apropie seara. Ziua aproape a trecut!” Apoi El a intrat ca să rămână cu ei. În timp ce stăteau la masă împreună, El a luat pâinea; și după ce a rostit binecuvântarea, a rupt-o și le-a dat-o. Atunci L-au recunoscut; dar El a dispărut din fața lor. Apoi au zis unul altuia: „Nu este așa că ne încălzea inimile pe drum când ne explica Scripturile care vorbeau despre El?” Chiar în acel moment s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece (discipoli) și pe ceilalți împreună cu ei, zicând: „Faptul că Stăpânul a înviat, este o certitudine! El s-a revelat lui Simon!” Apoi ei au relatat ce li se întâmplase pe drum și cum L-au recunoscut în momentul când a rupt pâinea. În timp ce vorbeau ei despre aceste lucruri, a apărut Isus în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” Ei s-au speriat; și în panica pe care au experimentat-o, credeau că văd un spirit. Dar El le-a zis: „De ce sunteți dezorientați? Și de ce gândiți astfel? Priviți la mâinile și la picioarele Mele – Eu sunt! Convingeți-vă, pipăindu-Mă! Un spirit nu are carne și oase ca Mine!” Apoi le-a arătat mâinile și picioarele Lui. Dar pentru că din cauza (impactului) bucuriei încă nu credeau (ce vedeau) și se mirau, El le-a zis: „Aveți ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de pește fript și un fagure cu miere. El le-a luat și le-a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile despre care am vorbit cu voi, când vă spuneam că trebuie să se întâmple practic tot ce este scris despre Mine în Lege, în Profeți și în Psalmi.” Atunci i-a ajutat să înțeleagă Scripturile cu mintea lor. Apoi le-a zis: „Așa cum scrie, Cristos trebuia să suporte multă durere și să învie a treia zi dintre cei morți. Și urmează ca începând din Ierusalim, să se predice tuturor națiunilor, în numele Lui, despre pocăință și despre iertarea păcatelor. Voi sunteți martori ai acestor lucruri. Să știți că voi trimite peste voi ce a promis Tatăl Meu. Dar să rămâneți în oraș până veți fi îmbrăcați cu autoritatea (care va veni) de sus.” Ei au mers afară (din oraș) până spre Betania, unde El Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. În timp ce îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim experimentând o mare bucurie. Stăteau tot timpul în (zona) templu(lui) și Îl lăudau pe Dumnezeu.
Luca 24:1-53 Noua Traducere Românească (NTR)
Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus. În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele. Îngrozite, ele și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutați pe Cel Viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus în timp ce era încă în Galileea, când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie“. Și ele și-au amintit cuvintele Lui. Când s-au întors de la mormânt, i-au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți. Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele. Însă cuvintele acestea li s-au părut basme, și nu le-au crezut pe femei. Petru însă s-a ridicat și a alergat la mormânt. Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s-a întâmplat. În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim. Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră. În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea alături de ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască. El i-a întrebat: ‒ Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi în timp ce mergeți? Ei s-au oprit, mohorâți, iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I-a zis: ‒ Ești singurul care vizitezi Ierusalimul, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea? El i-a întrebat: ‒ Ce anume? Ei I-au răspuns: ‒ Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și L-au răstignit. Noi însă speram că El este Cel Ce urma să-l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! Mai mult, niște femei de-ale noastre ne-au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis-de-dimineață la mormânt și nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au avut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăiește. Unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut. El le-a zis: ‒ O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții! Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în gloria Lui? Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile. Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au insistat, zicându-I: ‒ Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite. Astfel, El a intrat să rămână cu ei. În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Ei și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“. Și s-au ridicat chiar în ceasul acela și s-au întors la Ierusalim. Ei i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei adunați la un loc și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S-a arătat lui Simon. Și le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum și cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii. În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“. Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh. El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inima voastră? Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“. Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele Sale. Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și erau uimiți, le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“. I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere, iar El le-a luat și le-a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, și anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi“. Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile, și le-a zis: „Așa este scris, și anume: Cristosul trebuia să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi, iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie proclamată, în Numele Lui, tuturor națiunilor, începând din Ierusalim. Voi sunteți martori ai acestor lucruri. Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu. Voi însă rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“. Apoi i-a condus afară, până spre Betania, și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. În timp ce-i binecuvânta, Isus S-a depărtat de ei și a fost luat în Cer. Ei I s-au închinat și apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. Și tot timpul erau în Templu, lăudându-L și binecuvântându-L pe Dumnezeu. Amin.