Luca 6:12-49

Partajează

Luca 6:12-49 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

În zilele acelea Iisus a ieşit să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, şi-a chemat ucenicii şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli: Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele său, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Simon numit Zelotul, Iuda al lui Iacov şi Iuda Iscarioteanul, care a ajuns trădător. Şi a coborât împreună cu ei. S-a oprit pe un câmp şi erau acolo o mulţime de ucenici şi mult popor din toată Iudeea, Ierusalim şi din ţinutul de coastă al Tirului şi Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de boli. Erau vindecaţi şi unii care erau tulburaţi de duhuri necurate. Toată mulţimea încerca să-L atingă fiindcă puterea care ieşea din El îi vindeca pe toţi. Iar El şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a spus: „Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi, cei care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura. Fericiţi voi, cei care plângeţi acum, căci veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor izgoni şi vă vor batjocori şi vor şterge numele vostru socotindu-l rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie în ziua aceea. Pentru că iată, plata voastră va fi mare în cer; fiindcă la fel făceau părinţii lor cu profeţii. Dar vai vouă, celor bogaţi, pentru că v-aţi primit mângâierea. Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi flămânzi. Vai vouă, care râdeţi acum, pentru că veţi jeli şi veţi plânge. Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine, fiindcă tot aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii falşi. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează. Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care îţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Dă-le tuturor celor care îţi cer şi nu cere înapoi de la cel care îţi ia lucrurile. Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Şi dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii fac aşa. Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să ia înapoi întocmai. Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să aşteptaţi ceva înapoi, iar plata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi. Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi, nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi şi vi se va ierta, daţi şi vi se va da: măsură bună, îndesată şi scuturată, gata să se verse, aşa vi se va pune în braţe, căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi.” Şi le-a spus o pildă: „Poate un orb să călăuzească alt orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă? Ucenicul nu este mai mare decât învăţătorul, dar orice ucenic desăvârşit va fi asemenea învăţătorului său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Cum poţi spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi, când tu nu vezi bârna din ochiul tău! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi apoi vei vedea limpede paiul din ochiul fratelui tău ca să-l scoţi. Nu există pom bun care să dea rod rău şi nici pom rău care să dea rod bun. Fiecare pom după rodul său se cunoaşte, fiindcă nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. Omul bun scoate din vistieria bună a inimii sale ceea ce este bun, căci gura grăieşte din prea plinul inimii, pe când cel rău scoate din vistieria lui rea ceea ce este rău. De ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, dar nu faceţi ce vă spun? Vă voi arăta cu cine seamănă cel care vine la Mine, ascultă cuvintele Mele şi le împlineşte: se aseamănă cu un om care construieşte o casă, care a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă; au crescut apele, a izbit puhoiul în casa aceea, dar n-a putut să o clintească pentru că era bine construită. Astfel, cel care ascultă dar nu împlineşte este asemenea omului care şi-a construit casa pe pământ, fără temelie. A izbit puhoiul şi îndată casa aceea s-a prăbuşit, iar căderea ei a fost mare.”

Luca 6:12-49 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și s-a întâmplat în zilele acelea, că el s-a dus pe un munte să se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Și când s-a făcut ziuă, a chemat la el pe discipolii săi; și dintre ei a ales doisprezece, pe care i-a numit și apostoli; Pe Simon (pe care l-a numit și Petru) și pe Andrei, fratele lui; pe Iacov și pe Ioan, pe Filip și pe Bartolomeu; Pe Matei și pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu, și pe Simon, numit Zelotes, Pe Iuda, fratele lui Iacov; și pe Iuda Iscariot, care era și trădătorul. Și el a coborât cu ei și a stat în picioare în câmp și mulțimea discipolilor lui și o mare mulțime de oameni din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe lângă țărmul Tirului și al Sidonului, care au venit să îl audă și să fie vindecați de bolile lor, Și cei chinuiți de duhuri necurate și erau vindecați. Și toată mulțimea căuta să îl atingă, pentru că din el ieșea o putere și îi vindeca pe toți. Și el și-a ridicat ochii spre discipolii săi și a spus: Binecuvântați sunteți voi, cei săraci, pentru că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. Binecuvântați sunteți voi, care flămânziți acum, pentru că veți fi săturați. Binecuvântați sunteți voi, care plângeți acum, pentru că veți râde. Binecuvântați sunteți voi, când oamenii vă vor urî și când vă vor exclude și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău, datorită Fiului omului. Bucurați-vă în acea zi și săltați de veselie; căci iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa au făcut părinții lor cu profeții. Dar vai vouă, care sunteți bogați! Pentru că v-ați primit mângâierea. Vai vouă, care sunteți sătui! Pentru că veți flămânzi. Vai vouă, care râdeți acum! Pentru că veți jeli și veți plânge. Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine! Fiindcă astfel au făcut părinții lor cu profeții falși. Dar vă spun vouă care ascultați: Iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, Binecuvântați pe cei ce vă blestemă și rugați-vă pentru cei care vă folosesc cu dispreț. Și celui ce te bate peste obraz, oferă-i și pe celălalt; și celui ce îți ia haina nu îi opri nici cămașa. Și dă fiecăruia ce îți cere, și de la cel ce îți ia bunurile tale nu cere înapoi. Și cum doriți să vă facă oamenii, faceți-le și voi la fel. Și, dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire aveți voi? Fiindcă și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc. Și dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce mulțumire aveți voi? Fiindcă și păcătoșii fac la fel. Și dacă dați cu împrumut acelora de la care sperați să primiți înapoi, ce mulțumire aveți voi? Fiindcă și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi cât au dat. Totuși, iubiți pe dușmanii voștri și faceți bine și împrumutați fără să sperați nimic înapoi; și răsplata voastră va fi mare și veți fi copiii Celui Preaînalt; fiindcă el este bun cu cei nemulțumitori și cu cei răi. De aceea fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv. Nu judecați și nu veți fi judecați; nu condamnați și nu veți fi condamnați; iertați și veți fi iertați; Dați și vi se va da; o măsură bună, îndesată și scuturată și vărsându-se pe deasupra oamenii vă vor turna în sân. Căci cu aceeași măsură cu care măsurați, vi se va măsura înapoi. Și le-a spus o parabolă: Poate orbul să călăuzească pe orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Discipolul nu este mai presus de învățătorul lui; dar fiecare discipol desăvârșit va fi ca învățătorul lui. Și de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu iei în considerare bârna din propriul tău ochi? Sau cum poți spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să scot paiul care este în ochiul tău, pe când, tu însuți nu vezi bârna care este în propriul tău ochi? Fățarnicule, scoate întâi bârna din propriul tău ochi și atunci vei vedea clar să scoți paiul care este în ochiul fratelui tău. Fiindcă un pom bun nu face rod stricat; niciun pom stricat nu face rod bun. Fiindcă fiecare pom este cunoscut după rodul lui. Fiindcă nu se strâng smochine din spini, nici nu se adună struguri din mărăcini. Un om bun, din tezaurul bun al inimii lui, scoate ce este bun; și un om rău, din tezaurul rău al inimii lui scoate ce este rău; fiindcă din abundența inimii vorbește gura lui. Dar de ce mă chemați: Doamne, Doamne și nu faceți cele ce vă spun? Oricine vine la mine și aude cuvintele mele și le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă; Este asemenea unui om care a zidit o casă și a săpat adânc și a așezat temelia pe o stâncă; și când a venit potopul, șuvoiul a bătut violent peste casa aceea și nu a putut să o clatine, pentru că a fost fondată pe stâncă. Dar cel ce aude și nu face, este asemenea unui om care, fără temelie, a zidit o casă pe pământ, împotriva căreia șuvoiul a bătut violent și imediat a căzut; și ruina acelei case a fost mare.

Luca 6:12-49 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

În zilele acelea, Isus a mers pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s‑a făcut ziuă, i‑a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli: Simon, pe care l‑a numit și Petru, Andrei, fratele lui, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon, numit Zelotul, Iuda, fiul lui Iacov, și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut. A coborât împreună cu ei și S‑a oprit pe o câmpie, unde se afla o mare mulțime de ucenici de‑ai Lui și mulți oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din ținutul de coastă al Tirului și Sidonului. Ei veniseră să‑L asculte și să fie vindecați de boli. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați și toată mulțimea căuta să‑L atingă, pentru că din El ieșea o putere care‑i vindeca pe toți. Atunci, Isus Și‑a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis: „Ferice de voi, care sunteți săraci, căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu! Ferice de voi, care flămânziți acum, căci vă veți sătura! Ferice de voi, care plângeți acum, căci veți râde! Ferice va fi de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni, vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău din pricina Fiului Omului! Bucurați‑vă în ziua aceea și tresăltați de veselie, căci, iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa le făceau părinții lor și profeților! Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi vă primiți acum mângâierea! Vai de voi, care vă îmbuibați acum, căci veți flămânzi! Vai [de voi], care râdeți acum, căci veți jeli și veți plânge! Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine, căci tot așa le făceau și părinții lor profeților mincinoși! Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: iubiți‑i pe vrăjmașii voștri, faceți‑le bine celor ce vă urăsc, binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, rugați‑vă pentru cei ce se poartă rău cu voi! Celui ce te lovește peste un obraz dă‑i‑l și pe celălalt, iar pe cel care‑ți ia haina nu‑l împiedica să‑ți ia și cămașa. Oricui îți cere dă‑i, și celui ce‑ți ia cu sila ce este al tău nu i‑l cere înapoi! Cum vreți să vă facă vouă oamenii, tot așa faceți‑le și voi lor! Dacă îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce merit aveți? Și păcătoșii îi iubesc pe cei care‑i iubesc pe ei. Dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce merit aveți? Și păcătoșii fac la fel. Și dacă le dați cu împrumut celor de la care așteptați să primiți înapoi, ce merit aveți? Și păcătoșii le dau cu împrumut păcătoșilor ca să ia înapoi tot atât. Voi însă iubiți‑i pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut fără să așteptați ceva în schimb! Răsplata voastră va fi mare și veți fi astfel fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nerecunoscători și răi. Fiți [deci] milostivi, după cum și Tatăl vostru este milostiv! Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta! Dați, și vi se va da; ba încă vi se va turna în poală o măsură bună, îndesată, clătinată, care va da pe dinafară. Căci cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.” Le‑a spus și o pildă: „Oare poate un orb să‑l călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Ucenicul nu este mai presus de învățător, iar ucenicul desăvârșit va fi ca învățătorul lui. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? [Sau] cum poți să‑i zici fratelui tău: «Frate, lasă‑mă să scot paiul din ochiul tău» și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău! Nu există pom bun care să facă rod rău, nici pom rău care să facă rod bun. Orice pom se cunoaște după rodul lui. Nu se adună smochine din mărăcini și nici struguri nu se culeg din spini. Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate ce este rău din [vistieria] rea [a inimii lui]. Căci din prisosul inimii vorbește gura. De ce‑Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu? Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le înfăptuiește: se aseamănă cu un om care, zidind o casă, a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă. A venit un puhoi de ape și s‑a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n‑a putut s‑o clatine, pentru că a fost bine zidită. Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. S‑a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s‑a surpat îndată, iar prăbușirea acelei case a fost mare.”

Luca 6:12-49 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

În zilele acelea Isus S-a dus în munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, și anume: pe Simon, pe care l-a numit și Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, pe Iuda, fiul lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător. S-a coborât împreună cu ei și S-a oprit într-un podiș, unde se aflau mulți ucenici de-ai Lui și o mare mulțime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe lângă marea Tirului și a Sidonului, ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați. Și tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieșea o putere care-i vindeca pe toți. Atunci Isus Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis: „Ferice de voi care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi care sunteți flămânzi acum, pentru că voi veți fi săturați! Ferice de voi care plângeți acum, pentru că voi veți râde! Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului Omului! Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu prorocii. Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mângâierea! Vai de voi care sunteți sătui acum, pentru că voi veți flămânzi! Vai de voi care râdeți acum, pentru că voi veți plânge și vă veți tângui! Vai de voi când toți oamenii vă vor grăi de bine, fiindcă tot așa făceau părinții lor cu prorocii mincinoși! Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: iubiți-i pe vrăjmașii voștri, faceți-le bine celor ce vă urăsc, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi! Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i-o și pe cealaltă! Dacă îți ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ți ia și cămașa! Oricui îți cere dă-i; și celui ce-ți ia cu sila ale tale nu i le cere înapoi. Ce voiți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi la fel! Dacă îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii îi iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa. Și dacă le dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii le dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă iubiți-i pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb, și răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori, și cu cei răi. Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv! Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta! Dați, și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.” Le-a spus și pilda următoare: „Oare poate un orb să-l călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul lui. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poți să-i zici fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi», și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău! Nu este niciun pom bun care să facă rod rău și niciun pom rău care să facă rod bun. Căci orice pom se cunoaște după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura. De ce-Mi ziceți: «Doamne, Doamne», și nu faceți ce spun Eu? Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.”

Luca 6:12-49 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În acele zile, Isus S-a dus pe munte să Se roage. Acolo a stat toată noaptea rugându-Se lui Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, Și-a chemat discipolii și a ales doisprezece dintre ei, numindu-i apostoli. Aceștia sunt următorii: Simon, pe care l-a numit și Petru; Andrei, fratele lui (Simon); Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov – fiul lui Alfeu; Simon, supranumit Zilotul; Iuda – fiul lui Iacov; Iuda Iscarioteanul – cel care a devenit trădător. A coborât cu ei și a ajuns într-o câmpie unde (mai) erau mulți (alți) discipoli de-ai Săi și o mare mulțime de oameni. Aceștia veniseră ca să Îl asculte și ca să fie vindecați de bolile lor. Ei proveneau din toate zonele Iudeeii, din Ierusalim și din jurul Tirului și al Sidonului. Cei posedați și chinuiți de demoni, erau vindecați; iar ceilalți (bolnavi) intenționau să Îl atingă, pentru că din El ieșea o forță care îi vindeca pe toți. Isus a privit spre discipolii Săi și le-a zis: „Să știți că voi, cei săraci, sunteți grupul oamenilor fericiți; pentru că Regatul lui Dumnezeu este al vostru! Fiind flămânzi acum, sunteți (totuși) fericiți; pentru că veți fi săturați. Cei care plângeți acum, sunteți (tot) niște oameni fericiți; pentru că (în viitor) veți râde. Veți fi fericiți atunci când oamenii vă vor urî, vă vor expulza dintre ei, vă vor jigni și vă vor defăima din cauza Fiului Omului. Când se va întâmpla așa, să vă bucurați și să săriți de veselie având în vedere marea recompensă care vă așteaptă în cer. La fel a procedat și generația strămoșilor lor cu profeții. Dar vai de voi, bogaților, pentru că deja v-ați primit aici recompensa! Vai de voi care acum sunteți sătui; pentru că voi veți (deveni) flămânzi. Vai (și) de voi care râdeți acum; pentru că veți ajunge să plângeți! Va fi vai de voi și atunci când toți oamenii vor avea doar laude la adresa voastră! La fel au procedat și strămoșii voștri cu falșii profeți… Dar mă adresez vouă, care Mă ascultați: iubiți-vă dușmanii; faceți bine celor care vă urăsc; binecuvântați pe cei care vă blestemă și rugați-vă pentru cei care se comportă rău cu voi, chinuindu-vă. Când te lovește cineva peste un obraz, întoarce-i-l și pe celălalt. Iar dacă cineva îți ia haina (cu forța), nu te opune să îi lași și cămașa. Dă celui care îți cere și nu pretinde să îți fie date înapoi lucrurile care ți-au fost luate (abuziv). Comportați-vă exact așa cum ați prefera să se comporte ceilalți oameni cu voi. Dacă iubiți (numai) pe cei care vă iubesc, oare la ce recompensă vă mai așteptați? Chiar și păcătoșii manifestă iubire față de cei care îi iubesc. Dacă faceți (și voi) bine (doar) celor care vă fac bine, ce recompensă mai așteptați? Așa procedează (chiar) și păcătoșii! Iar dacă oferiți ceva sub formă de împrumut cu speranța recuperării datoriei, oare la ce recompensă vă mai așteptați? Păcătoșii procedează la fel, pretinzând înapoi ce au împrumutat cuiva. Dar voi iubiți-vă dușmanii, faceți bine (semenilor) și împrumutați fără a mai spera că datornicii vor restitui datoria. Astfel, recompensa voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Foarte Înalt, care este bun (chiar) și cu cei nerecunoscători și răi. Deci fiți și voi la fel de buni ca Tatăl vostru. Să nu faceți evaluări de pe o poziție ca cea de judecător; și astfel nici voi nu veți fi judecați în acest mod. Nu condamnați; și (în consecință) nu veți fi condamnați. Iertați; și veți fi (la rândul vostru) iertați. Dați; și veți primi (apoi) o cantitate mult mai mare care vă va depăși așteptările; pentru că vi se va da în conformitate cu unitatea de măsură folosită de voi atunci când dăruiți altora.” Le-a spus apoi și următoarea parabolă: „Poate oare un orb să conducă (bine) pe un altul tot orb? Nu! Vor cădea amândoi în(tr-o) groapă… Discipolul nu poate fi superior (în pregătire) învățătorului lui; ci după ce și-a însușit cunoștințele corespunzătoare, este la nivelul învățătorului. Cum se explică faptul că vezi așchia pe care o are în ochi fratele tău, în timp ce nu vezi bârna din propriul tău ochi? Cum poți să spui fratelui tău: «Permite-mi să îți scot așchia din ochi.», când tu ai o bârnă în al tău?! Ipocritule, scoate întâi bârna din ochiul tău; și apoi vei vedea clar să scoți așchia din ochiul semenului tău! Este imposibil ca un pom bun să facă fructe rele sau unul rău să producă fructe bune. Orice pom bun se recunoaște după fructele pe care le produce. Spinii nu produc smochine și nici mărăcinii nu au ca fruct struguri. Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul rău al inimii lui. Se întâmplă așa, pentru că ce vorbește gura, provine din surplusul inimii! De ce vă adresați Mie zicând «Doamne, Doamne!» dacă nu vă conformați cerințelor Mele?! Vă voi ilustra cazul celui care vine la Mine și se conformează cuvintelor pe care i le adresez. El este ca acel om care atunci când a construit o casă, a săpat adânc și i-a pus temelia pe stâncă. În consecință, când a venit un torent de apă, acea casă nu a putut fi afectată de el, pentru că fusese bine construită. Dar cine nu pune în practică ce aude, este ca un om care și-a construit casa direct pe pământ și fără temelie. Când a venit șuvoiul de apă, acea casă a sfârșit printr-o mare prăbușire!”

Luca 6:12-49 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Iisus, pe munte, S-a urcat, Ca să se roage, și a stat, În rugăciune, adâncit, Întreaga noapte. A venit – Când zorile s-au revărsat – La ucenici, de i-a luat – Pe doisprezece dintre ei – Și i-a numit apostoli. Ei Au fost: Simon, Petru numit; Andrei și Iacov au venit; Ioan; Filip; Bartolomeu; Iacov, ce-i fiu al lui Alfeu; Matei; Toma; au mai sosit Simon – Zilotul poreclit; Iuda – al lui Iacov fecior; Și cel ce fi-va vânzător – Cel ce iubea foarte mult banul – Iuda, numit Iscarioteanul. Din munte-a coborât Iisus, Cu ucenicii, și S-a dus Într-un podiș, unde avea Discipoli mulți. De-asemenea, Mulți oameni s-au mai adunat Acolo, și L-au așteptat: De la Ierusalim erau O parte, iar alții veneau De prin ținutul Tirului, Din părțile Sidonului. Noroadele acelea multe, Veniră, toate, să-L asculte Știind că numai Iisus poate Să vindece bolile toate. Toți cei de duhuri chinuiți, Atunci, au fost tămăduiți. Să Îl atingă, încerca Norodul, spre-a se vindeca, Pentru că o putere mare Ieșea din El, dând alinare. Iisus, ochii, Și-a ridicat, Spre ucenici, și-a cuvântat: „Ferice vouă, că sunteți Săraci, pentru că voi aveți Împărăția Domnului! Ferice zic, flămândului, Pentru că fi-va săturat! Ferice celui întristat, Pentru că voi – cari azi plângeți – Foarte curând, o să râdeți! Ferice zic, când oamenii Din lume, vă vor izgoni: Atunci când au să vă urască Și când au să vă ocărască, Atuncea când al vostru nume, Ca lucru rău – de către lume – Are să fie lepădat, Doar pentru că ați arătat Credință-n Fiul omului Și ați călcat pe urma Lui! Fiți plini, atunci, de bucurie Și să săltați, de veselie, Căci mare e răsplata voastră, În ceruri! Înaintea noastră, Lumea, la fel, s-a comportat Cu toți prorocii, ne-ncetat. Vai vouă dar, celor bogați, Căci, aici, fost-ați săturați! Vai vouă, celor ghiftuiți – Ajunge-veți să flămânziți! Vai vouă, cari acum râdeți, Căci veți ajunge să plângeți! Vai zic, va fi de orișicine, Când lumea-l va vorbi de bine, Căci tot de bine, i-a vorbit Și pe prorocii ce-au mințit!” „Dar Eu vă spun: să îi iubiți Pe-ai voști’ vrăjmași și răsplătiți – Pe cei ce vă urăsc – cu bine. Să binecuvântați pe cine Vă blastămă. Să încercați, De-asemenea, să vă rugați Pentru acei care, cu voi, Se poartă rău. Doresc, apoi, Ca dacă, peste un obraz, Vei fi lovit, în nici un caz Nu răsplăti răul cu rău, Ci, celălalt obraz al tău, Să îl întorci. Dacă, cumva, Cu sila-ncearcă cineva, Să îți ia haina ce o ai, Tu, și cămașa-ți, să i-o dai. Să dai celui care îți cere, Iar pe cel care, cu putere, Vrea să răpească ce-i al tău, Îl lasă, și-n folosul său, Renunță tu, la tot și-apoi, Nimic nu-i cere înapoi. Ceea ce vreți să vi se facă, Vi se va face, numai dacă, La fel, aveți să faceți voi, Pentru ai voști’ semeni, apoi. Dacă-i iubești doar pe acei Ce te iubesc, răsplată vrei? Și păcătoșii, la fel, fac, Iubind pe cei ce li-s pe plac. Când doar celor ce vă fac bine, Bine le faceți, se cuvine, Răsplată, oare, să primiți? Căci păcătoșii – bine știți – La fel fac. Dacă-mprumutați, Pe-acei de la care-așteptați Ca să primiți totu-napoi, Cam ce răsplată, ați vrea voi? Cei păcătoși, la fel au dat: Căci și ei au împrumutat Pe cei care-au știut că pot, Ca înapoi, să le dea tot. Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori. Fiți milostivi și iertători, Fiți buni și blânzi, vă sfătuiesc, Precum e Tatăl vost’, ceresc.” „Nu judecați, pe nimeni, voi, Să nu fiți judecați apoi! Pe nimeni, să nu osândiți, Osândă, ca să nu primiți! Iertând pe cei ce v-au greșit, Și voi iertare-ați dobândit! Dați cui vă cere, căci, apoi, La rândul vost’, primiți și voi; Ba mai mult, o să căpătați În plus! De astfel vă purtați, În sân, are să vi se pună Mai mult, cu o măsură bună. Măsura cu care-ați lucrat – Când altora le-ați măsurat – E folosită, mai apoi, Să măsoare și pentru voi!” Le-a spus și pilda următoare: „Am să vă pun o întrebare: Poate, un orb să îl conducă, Pe un alt orb? De-au să se ducă Ei, împreună, făr’ să vadă, Oare, în groapă, n-au să cadă? Un ucenic nu-i mai presus Ca-nvățătorul lui, v-am spus. Dar ucenicul ce-a trudit – Și a ajuns desăvârșit – E ca învățătorul său. Vezi, paiu-n ochi, la frate’ tău, Dar bârna, pe care o porți, În al tău ochi, n-o vezi? Cum poți Să-i zici, fratelui tău: „Socot, Să mă lași, paiul, să ți-l scot”, Dar bârna, care e la tine – În ochiul tău – n-o vezi? Ei bine, Fățarnicule, să îți scoți Bârna, din ochi, de vrei să poți Ca să vezi clar, și-apoi abia, Vei scoate paiul altuia! Pomul cel bun nu o să poată A face roadă rea, vreodată; Din pomul rău dar, fructe bune, Nimeni, nicicând, n-o să adune. Deci, pomul se deosebește, După aceea ce rodește. Smochine, nu se strâng din spini, Și nici struguri, din mărăcini. Din inimă, omul bun poate, Doar lucruri bune, de a scoate; Însă, cel care este rău, Din inimă – la rândul său – Doar răutăți, are de scos; Căci, din al inimii prinos, Ies vorbele ce le rostește Omul, atuncea când vorbește.” „Acum, un lucru, mai doresc, Cu voi, ca să îl lămuresc: Tot „Doamne, Doamne”, Îmi strigați, Însă, de ce nu încercați, Să ascultați de glasul Meu, Făcând ceea ce vă spun Eu? Iată, voi arăta cu cine Seamănă cel care, la Mine, Sosește și – ca om cu minte – La vorba Mea, el ia aminte Și o-mplinește, imediat. El poate fi asemănat, Cu omul care și-a zidit Casa, pe stâncă. Au venit Vărsări de ape, care-apoi, Lovit-au, cu al lor șuvoi, Căsuța, însă, n-au putut S-o clatine, căci a avut, Pe stâncă, pusă, temelia, Și n-a învins-o vijelia. Cel care-aude vorba Mea Și nu face, e-asemenea Cu omul cel nechibzuit, Cari, pe pământ, a construit O casă, fără temelie. Ea nu avuse trăinicie: Șuvoaiele când au venit Și-asupra ei s-au năpustit, Au prăbușit-o, lovind tare – Iar prăbușirea i-a fost mare.”

Luca 6:12-49 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

În zilele acelea, s-a dus pe munte să se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine și a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli: pe Símon, cel numit Petru, și pe Andrei, fratele lui, pe Iacób și Ioan, pe Fílip și Bartoloméu, pe Matei și Tóma, pe Iacób, [fiul] lui Alféu, și pe Símon numit Zelótul, pe Iúda, [fiul] lui Iacób, și pe Iúda Iscariót, care a devenit trădător. Coborând împreună cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulțime de discipoli ai săi și mult popor din toată Iudéea, din Ierusalím și din zona de coastă a Tírului și a Sidónului au venit ca să-l asculte și să fie vindecați de bolile lor. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați și toată mulțimea căuta să-l atingă, pentru că ieșea din el o putere care-i vindeca pe toți. Ridicându-și ochii spre discipolii săi, a spus: „Fericiți voi, cei săraci, căci a voastră este împărăția lui Dumnezeu! Fericiți voi, care acum sunteți flămânzi, căci vă veți sătura! Fericiți voi, care plângeți acum, căci veți râde! Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta și vor șterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! Pentru că așa făceau și părinții lor cu profeții. Dar, vai vouă, bogaților, pentru că vă primiți mângâierea! Vai vouă celor care sunteți sătui acum, căci veți suferi de foame! Vai vouă, celor care râdeți acum, căci veți jeli și veți plânge! Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine; pentru că așa le-au făcut părinții lor profeților falși. Însă vouă, care mă ascultați, vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc, binecuvântați-i pe cei care vă blestemă, rugați-vă pentru cei care vă defăimează! Celui care te lovește peste un obraz întoarce-i-l și pe celălalt, iar pe cel care-ți ia mantia nu-l împiedica să-ți ia și tunica! Celui care îți cere dă-i, și de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi! Așa cum vreți ca oamenii să vă facă vouă, faceți-le la fel! Dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Căci și păcătoșii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. Și dacă faceți bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveți? Și păcătoșii fac la fel. Și dacă dați cu împrumut celor de la care sperați să primiți înapoi, ce răsplată aveți? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor ca să primească la fel înapoi. Voi însă iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți bine și dați cu împrumut fără ca să așteptați nimic, iar răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun față de cei nerecunoscători și răi! Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! Nu judecați și nu veți fi judecați; nu condamnați și nu veți fi condamnați, iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată și cu vârf vi se va da în poală, căci cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă!”. Le-a spus și o parabolă: „Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Discipolul nu este superior învățătorului, dar orice [discipol] instruit va fi la fel ca învățătorul său. De ce, așadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? Cum poți să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea limpede să scoți paiul din ochiul fratelui tău! Căci nu este niciun pom bun care să facă fructe rele și, iarăși, niciun pom rău care să facă fructe bune, pentru că orice pom se cunoaște după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini și nici struguri din mărăcini. Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbește din prisosul inimii. De ce mă numiți «Doamne, Doamne!», și nu faceți ce vă spun? Oricine vine la mine și ascultă cuvintele mele și le îndeplinește, vă voi arăta cu cine se aseamănă: este asemenea cu omul care, construind o casă, a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă. Venind inundația, șuvoiul s-a năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine, pentru că fusese construită bine. Însă cine ascultă și nu îndeplinește este asemenea cu omul care construiește o casă pe pământ, fără temelie. Șuvoiul s-a năpustit asupra ei și îndată s-a năruit. Iar prăbușirea ei a fost mare”.

Luca 6:12-49 Noua Traducere Românească (NTR)

Într-una din zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe ucenicii Săi și a ales doisprezece dintre ei, pe care i-a numit apostoli. Aceștia sunt: Simon, pe care l-a numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul; Iuda, fiul lui Iacov; și Iuda Iscarioteanul, cel care a ajuns trădător. A coborât împreună cu ei și S-a oprit pe un loc neted, alături de o mare mulțime de ucenici de-ai Săi și de o mare mulțime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din regiunea de coastă a Tyrului și a Sidonului, care veniseră să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați și ei. Toată mulțimea încerca să-L atingă, pentru că din El ieșea o putere care-i vindeca pe toți. Isus Și-a ridicat ochii spre ucenicii Lui și le-a zis: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu! Fericiți sunteți voi, cei flămânzi acum, căci voi veți fi săturați! Fericiți sunteți voi, care acum plângeți, căci voi veți râde! Fericiți sunteți voi când oamenii vă urăsc, când vă resping, vă insultă și alungă numele vostru ca pe ceva rău, din cauza Fiului Omului. Bucurați-vă, în ziua aceea, și săltați de veselie, pentru că iată, răsplata voastră este mare în Cer! Căci tot așa făceau și strămoșii voștri cu profeții. Dar vai de voi, cei bogați, căci voi v-ați primit mângâierea! Vai de voi, cei care acum sunteți sătui, căci voi veți flămânzi! Vai de voi, cei care râdeți acum, căci voi veți jeli și veți plânge! Vai de voi, când toți oamenii vă vor vorbi de bine, căci tot așa au făcut și strămoșii voștri cu falșii profeți! Eu însă vă spun vouă, celor ce ascultați: iubiți-vă dușmanii, faceți-le bine celor ce vă urăsc, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă și rugați-vă pentru cei ce se poartă urât cu voi! Celui ce te lovește peste un obraz întoarce-i-l și pe celălalt! Pe cel ce-ți ia haina nu-l împiedica să-ți ia și cămașa! Oricui îți cere dă-i, iar de la cel ce-ți ia bunurile să nu mai ceri înapoi! Așa cum doriți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel! Dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce fel de recompensă vi se cuvine? Căci și păcătoșii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Și dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce fel de recompensă vi se cuvine? Și păcătoșii fac la fel. Iar dacă-i împrumutați pe cei de la care sperați să primiți înapoi, ce fel de recompensă vi se cuvine? Și păcătoșii îi împrumută pe păcătoși, ca să primească înapoi la fel. Voi însă iubiți-vă dușmanii, faceți bine și împrumutați, fără să mai așteptați nimic în schimb! Astfel, răsplata voastră va fi mare și veți fi fii ai Celui Preaînalt, fiindcă El este bun și cu cei nerecunoscători și răi. Fiți milostivi, tot așa cum și Tatăl vostru este milostiv. Nu judecați și nu veți fi judecați! Nu condamnați și nu veți fi condamnați! Iertați și veți fi iertați! Dați și vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată și care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci, cu ce măsură măsurați, vi se va măsura“. Le-a spus apoi și o pildă: „Poate oare un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea ei amândoi în groapă? Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, dar orice ucenic pe deplin pregătit va fi ca învățătorul lui. De ce vezi tu așchia din ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din ochiul tău? Cum îi poți spune fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ți scot așchia din ochi!», când tu însuți nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea clar să scoți așchia din ochiul fratelui tău. Căci nu este niciun pom bun care să facă rod stricat și, iarăși, niciun pom stricat care să facă rod bun. Căci fiecare pom este cunoscut după propriul său rod. Fiindcă oamenii nu culeg smochine din spini, și nici nu strâng struguri din mărăcini! Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău din vistieria lui cea rea. Căci din belșugul inimii îi vorbește gura. De ce-Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu? Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face: este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc și i-a pus temelia pe stâncă. Și, când a venit șuvoiul de apă, râul a izbit în casa aceea dar n-a putut s-o clatine, pentru că fusese construită bine. Însă cel ce aude și nu face este asemenea unui om care a construit o casă pe pământ, fără temelie. Când râul a izbit în ea, casa s-a prăbușit imediat, iar distrugerea acelei case a fost mare“.

Luca 6:12-49 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, și anume: pe Simon, pe care l-a numit și Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, pe Iuda, fiul lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător. S-a coborât împreună cu ei și S-a oprit într-un podiș, unde se aflau mulți ucenici de-ai Lui și o mare mulțime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe lângă marea Tirului și a Sidonului, ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați. Și tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieșea o putere care-i vindeca pe toți. Atunci, Isus Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis: „Ferice de voi care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi care sunteți flămânzi acum, pentru că voi veți fi săturați! Ferice de voi care plângeți acum, pentru că voi veți râde! Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu prorocii. Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mângâierea! Vai de voi care sunteți sătui acum, pentru că voi veți flămânzi! Vai de voi care râdeți acum, pentru că voi veți plânge și vă veți tângui! Vai de voi când toți oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot așa făceau părinții lor cu prorocii mincinoși! Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă îți ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ți ia și cămașa. Oricui îți cere, dă-i; și celui ce-ți ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel. Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa. Și dacă dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori, și cu cei răi. Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv. Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta. Dați, și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.” Le-a spus și pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui, dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul lui. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poți să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi’ și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Nu este niciun pom bun care să facă roadă rea și niciun pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura. De ce-Mi ziceți: ‘Doamne, Doamne!’ și nu faceți ce spun Eu? Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.”