Matei 13:13-29 - Compară toate versiunile

Împărtășește

De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg. Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veți auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.’ Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit. Ascultați dar ce înseamnă pilda semănătorului. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța căzută lângă drum. Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Sămânța căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor. Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.” Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?’ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.

De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, „deși văd, nu văd, și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg“. Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu urechile, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu ochii, dar nicidecum nu veți pricepe. Căci inima acestui popor s-a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec!“. Dar ferice de ochii voștri pentru că văd, și de urechile voastre pentru că aud! Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit! Ascultați deci semnificația pildei semănătorului: când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și-l primește imediat cu bucurie, dar nu are rădăcină în el însuși, ci este temporar. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el cade imediat. Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută sau șaizeci sau treizeci. Isus le-a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în terenul său. Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. Sclavii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în terenul tău? De unde are atunci neghină?». El le-a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta». Sclavii l-au întrebat: «Vrei, deci, să mergem s-o strângem?». Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.

Le vorbesc folosind parabole, pentru că ei deși văd și aud, nu înțeleg. Iar cu privire la ei se întâmplă ce s-a spus în profeția lui Isaia, când a zis: «Veți auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea. Inima acestui popor a devenit insensibilă. Au ajuns surzi și și-au închis ochii, ca să nu aibă nicio șansă să audă sau să vadă; și astfel inima lor nu poate să înțeleagă nimic. Această atitudine îi face să refuze întoarcerea la Dumnezeu și implicit vindecarea lor.» Dar cei care aud și văd, sunt niște oameni fericiți. De fapt, adevărul este că mulți profeți și oameni corecți au dorit să vadă și să audă lucrurile la care ați avut acces voi, dar nu au avut această ocazie. Ascultați acum care este semnificația parabolei cu semănătorul: Când omul aude mesajul despre Regatul ceresc și nu îl înțelege, vine diavolul și răpește ce a fost «semănat» în inima lui. Acestea sunt semințele căzute lângă drum. Semințele căzute în zone pietroase reprezintă pe omul care aude Cuvântul (lui Dumnezeu) și îl primește imediat cu entuziasm. Dar pentru că nu are «rădăcini», va supraviețui până apare un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului. Atunci se dezice imediat de el. Semințele căzute între spini reprezintă cazul omului care deși aude Cuvântul, lasă îngrijorările cotidiene și iluzia posesiunilor materiale să sufoce acest Cuvânt. Astfel, acea persoană va ajunge în final ca o plantă fără fructe. Semințele care au căzut în pământ bun, vorbesc despre omul care aude Cuvântul (Scripturilor) și îl înțelege. În această categorie, unul are o «producție» de sută la sută, altul una de șaizeci la sută, iar altul de treizeci la sută.” Isus le-a spus o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în grădina lui. Dar în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul, a semănat neghină între grâu și a plecat. După ce au răsărit firele de grâu și au început să producă boabe în spic, a fost evidentă și neghina. Sclavii acelui stăpân au venit la el și i-au zis: «Stăpâne, nu ai semănat doar semințe bune în grădina ta? De unde a apărut acum (și) neghină?» El a răspuns: «Un dușman a făcut să se întâmple astfel.» Sclavii i-au zis: «Vrei să ne ducem și să o smulgem?» El le-a răspuns: «Nu! Pentru că nu vreau să risc. Este posibil ca odată cu neghina să smulgeți și grâul bun.

Din această cauză le vorbesc în parabole, pentru că ei văzând nu văd și auzind nu aud, nici nu înțeleg. Și în ei este împlinită profeția lui Isaia, care spune: Cu auzul veți auzi și nicidecum nu veți înțelege; și văzând veți vedea și nicidecum nu veți pricepe. Fiindcă inima acestui popor s-a îngroșat și urechile lor sunt greoaie la auzire și au închis ochii lor, ca nu cumva să vadă cu ochii lor și să audă cu urechile lor și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să îi vindec. Dar binecuvântați sunt ochii voștri, pentru că văd; și urechile voastre, pentru că aud. Fiindcă adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi și nu au văzut; și să audă ce auziți voi și nu au auzit. Voi așadar ascultați parabola semănătorului. Orice om când aude cuvântul împărăției și nu înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel ce a primit sămânța lângă drum. Iar cel ce a primit sămânța în locuri pietroase, acesta este cel ce aude cuvântul și îl primește imediat cu bucurie; Dar nu are rădăcină în el, ci ține până la un timp; și când se întâmplă necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnește. Și cel ce a primit sămânța între spini, acesta este cel ce aude cuvântul; și îngrijorarea acestei lumi și înșelătoria bogățiilor înăbușă cuvântul și el devine neroditor. Dar cel ce a primit sămânța în pământul bun, acesta este cel ce aude cuvântul și înțelege; care de asemenea aduce rod și face unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci. Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: Împărăția cerului se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în câmpul lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit dușmanul lui și a semănat neghine în grâu și a plecat. Iar când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, atunci au apărut și neghinele. Așa că robii stăpânului au venit și i-au spus: Domnule, nu ai semănat sămânță bună în câmpul tău? De unde are așadar neghine? El le-a spus: Un dușman a făcut aceasta. Iar robii i-au spus: Voiești dar să mergem să le strângem? Dar el a spus: Nu; ca nu cumva, strângând neghinele să dezrădăcinați și grâul împreună cu ele.

De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, deși văd, nu văd și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg. Cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: De auzit veți auzi, și nu veți înțelege; de privit veți privi, și nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; cu urechile greu au auzit , iar ochii și i-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă la Mine ca să-i vindec. Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit. Voi însă ascultați pilda semănătorului! Când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. Cel semănat în loc pietros este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se poticnește îndată. Cel semănat între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului [acestuia] și înșelăciunea bogățiilor înăbușă Cuvântul și-l fac astfel neroditor. Iar cel semănat în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: unul o sută, unul șaizeci și altul treizeci.” Isus le-a mai înfățișat o pildă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui. Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat. Când au crescut firele de grâu și au făcut rod, s-a arătat și neghina. Robii stăpânului casei s-au apropiat și i-au zis: «Stăpâne, n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Cum de are neghină?» El le-a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut asta.» Și robii i-au zis: «Vrei dar să mergem să o adunăm?» «Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea.

De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg. Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: «Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.» Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut, și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit. Ascultați dar ce înseamnă pilda semănătorului! Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânța căzută lângă drum. Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Sămânța căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor. Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul – șaizeci, altul – treizeci.” Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în țarina lui. Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?» El le-a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.» Și robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s-o smulgem?» «Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.

De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice: Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege, veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit. Au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec. Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că, mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, dar nu le-au văzut şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, dar nu le-au auzit. Ascultaţi deci ce înseamnă parabola semănătorului. Când un om aude cuvântul despre Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel Rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, dar n-are rădăcină, ci ţine doar o vreme şi, cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se leapădă repede de el. Sămânţa căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi el ajunge neroditor. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege. El aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.” Iisus le-a mai spus şi o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ţarina lui. Dar vrăjmaşul lui a venit pe când oamenii dormeau, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Slujitorii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Doamne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are deci neghină? El le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Atunci slujitorii i-au zis: Vrei să mergem s-o smulgem? Nu, le-a zis el, ca nu cumva, când smulgeţi neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.

De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă și să se împlinească profeția lui Isaía, care spune: «De ascultat veți asculta, d ar nu veți înțelege ș i de privit veți privi, dar nu veți vedea. Căci inima acestui popor adevenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii și i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec». Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud! Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit. Așadar, ascultați parabola semănătorului! Oricine ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii și pofta amăgitoare a bogăției înăbușă cuvântul și rămâne fără rod. Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci”. Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său. Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat. Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina. Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?». El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?». Dar el le‑a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul.

Numai în pilde le-am vorbit, Pentru că nu M-au auzit, Deși aud. Măcar că văd, Sărmanii, însă, tot nu văd. Degeaba-ncerc să le dezleg Mintea, că tot nu înțeleg. Astfel, în ceea ce-i privește, Ce-a zis Isaia, se-mplinește: „Voi înșivă veți auzi, Cu ochii voștri veți privi, Dar, de-nțeles, n-o să puteți, Deși priviți, n-o să vedeți. Căci inima, și-a împietrit Acest popor. Au asurzit, Ochi-au închis, ca nu cumva, Văzând și auzind ceva, Să înțeleagă și-napoi, La Dumnezeu, să vină-apoi Pentru a fi tămăduiți.” De-aceea zic: sunt fericiți, Ai voștri ochi, că au zărit Și-urechea că a auzit Aceste lucruri! Căci, să știți: Proroci, oameni neprihăniți, Au vrut să vadă ce vedeți, Dar n-au văzut; ce voi puteți Să auziți – și-ați auzit – Și ei, să-asculte, au voit. Acum, atenție doresc, Căci pilda am s-o tălmăcesc: Cuvântul cari o să vorbească De-mpărăția cea Cerească, Dacă de-un om e auzit, Ne-nțelegându-L, negreșit, De diavol, îi va fi luat, Iar omul e asemănat Cu boabele de lângă drum. Iată ce-nseamnă dar, acum, Acea sămânță dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci. Ea-i omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Dar mult, în el, nu o să-L țină, Pentru că n-are rădăcină. Când vor veni asupra lui, Din pricina Cuvântului, Necazuri și-l vor îngloda, În grabă Îl va lepăda. Bobul din spini e potrivit Cu omul care-a auzit Cuvântul, însă n-a luat Seama, lăsându-L înecat În visele averii lui Și-a-ngrijorării veacului. Sămânța ce a nimerit În bun pământ și a rodit – Încât o boabă, cum am spus, Alte o sută a adus, Iar alta, altele șaizeci Și cealaltă încă treizeci – Cu-acel om s-a asemănat, Care, atent, a ascultat Cuvântul și L-a priceput, Că-nțelepciune a avut.” După ce-a tălmăcit, Iisus, Încă o pildă, le-a mai spus: „Împărăția cerului, Asemenea e omului, Care-n ogorul său, a pus Sămânță bună. El s-a dus, Când a sfârșit de semănat – Trudit fiind – și s-a culcat. Atunci, dușmanul a venit, În țarină a năvălit, Neghină-n grâu a semănat, Și-apoi, tiptil, s-a-ndepărtat. Astfel, neghina s-a ivit, În grâul care-a încolțit. Robi-au văzut-o și s-au dus, Stăpânului lor, de i-au spus: „Doamne, tu, în a ta țarină, N-ai pus grâu bun? Atunci, neghină, De unde oare-a apărut?” „Lucrul acesta, l-a făcut Vrăjmașul meu.” „Vrei să mergem, Acuma, și să o smulgem?” „Nu!”, spuse el. „Să nu mergeți, Ca nu cumva să îmi smulgeți Și grâul, odată cu ea.