YouVersion
Pictograma căutare

Matei 5:1-14

Matei 5:1-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Când a văzut Isus mulțimile de oameni, a urcat pe munte. După ce a stat jos, discipolii pe care Îi avea, s-au strâns în jurul Lui. Atunci a început să îi învețe astfel: „Toți cei care (recunosc că) sunt săraci spiritual, sunt niște oameni fericiți. Regatul ceresc este al lor. Cei care plâng, sunt și ei niște oameni fericiți; pentru că Dumnezeu îi va consola. Fericiți sunt și cei blânzi. Pământul va fi al lor. Mai există apoi categoria celor flămânzi și însetați de dreptate. Și ei sunt fericiți, pentru că Dumnezeu le va satisface această nevoie. Alți oameni fericiți sunt cei care manifestă milă față de semenii lor; pentru că Dumnezeu le va acorda milă și lor. Fericiți sunt și cei care au o inimă curată; pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu. Cei care promovează pacea sunt, la rândul lor, niște oameni fericiți. Dumnezeu îi va numi copii ai Săi. Mai sunt apoi fericiți cei persecutați din cauza dreptății; pentru că Regatul Ceresc este al lor. Deci veți fi fericiți atunci când din cauza Mea, oamenii vă vor calomnia, vă vor persecuta, vor vorbi urât și vor face afirmații mincinoase despre voi. În aceste situații, bucurați-vă; pentru că recompensa voastră în cer va fi mare! Să știți că la fel au fost persecutați și profeții care au trăit înaintea voastră. Voi sunteți pentru omenire ca sarea. Dar dacă sarea nu mai are gustul ei specific, oare cum și-l va reface? Desigur că în niciun fel. Și atunci va fi aruncată și va ajunge să fie călcată cu picioarele de oameni. Voi sunteți pentru oameni ca o lumină. Este imposibil ca un oraș (luminat) construit pe un munte să nu poată fi văzut.

Partajează
Citește Matei 5

Matei 5:1-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

În urma Lui, noroade multe S-au strâns. Văzându-le, pe munte, Iisus, în grabă S-a urcat, Iar ucenicii L-au urmat. Când toți au stat la locul lor, Să îl învețe, pe popor, A început Iisus. El zice: „De cei săraci în duh, ferice, Fiindcă a cerurilor Împărăție, e a lor. Și fericiți vor fi acei Care-acum plâng, pentru că ei Fi-vor, cu toții, mângâiați. Cei blânzi dar – seamă să luați – Ferice lor! Ei vor primi Pământul și-l vor moșteni. Ferice celor însetați Și celor ce-s înfometați După neprihănire! Ei Au s-o primească. Apoi cei Ce-s milostivi, de-asemenea, Parte de milă vor avea Ferice zic acuma, iată, Celor cu inima curată; Pentru că numai ei, mereu, Îl vor vedea pe Dumnezeu. Ferice fi-va de acei, Ce-s împăciuitori, căci ei, Ai Domnului fii, sunt chemați. Ferice dar – seama luați – De-aceia care-s prigoniți Pentru că sunt neprihăniți, Căci dată are să le fie, A cerului Împărăție. Dar fericiți vor fi apoi Și toți aceia dintre voi Când veți ajunge ca să fiți, Din a Mea vină, prigoniți. Astfel dar, voi, atuncea când Veți auzi lumea spunând Minciuni, și veți fi ponegriți, Veseli va trebui să fiți Și bucuroși. Răsplata voastră E mare-n cer. ‘Naintea noastră, Prigoanele le-au suferit Prorocii care au venit.” „Sunteți sarea pământului; Dar, prin pierderea gustului, Sarea mai poate săra, oare? Desigur nu! Atunci ea are Să fie-afară aruncată Și în picioare-apoi călcată. Lumina lumii sunteți voi. De cumva, cineva, la noi, Pe munte, pune o cetate, Atunci, aceea, nu se poate – Acolo stând – de-a fi ascunsă.

Partajează
Citește Matei 5