Naum 3:3-19
Naum 3:3-19 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Călărețul ridică deopotrivă sabia strălucitoare și sulița scânteietoare și este o mulțime de uciși și un număr mare de trupuri moarte; și nu este sfârșit al cadavrelor lor; se poticnesc de cadavrele lor; Din cauza mulțimii curviilor atrăgătoarei curve, stăpâna vrăjitoriilor, care vinde națiuni prin curviile ei și familii prin vrăjitoriile ei. Iată, eu sunt împotriva ta, spune DOMNUL oștirilor; și îți voi ridica poalele peste fața ta și voi arăta națiunilor goliciunea ta și împărățiilor rușinea ta. Și voi arunca murdărie scârboasă asupra ta și te voi înjosi și te voi așeza ca priveliște. Și se va întâmpla, că toți cei ce te vor privi vor fugi de tine și vor spune: Ninive este risipită, cine o va plânge? De unde să îți caut mângâietori? Ești tu mai bună decât populata No, care era așezată printre râuri, care avea apele de jur împrejurul ei, a cărei parapet era marea și zidul ei era din mare? Etiopia și Egiptul erau tăria ei și era infinită; Put și Lubim erau ajutoarele tale. Totuși ea a fost strămutată, a mers în captivitate; copiii ei tineri de asemenea au fost zdrobiți în bucăți la capătul tuturor străzilor; și au aruncat sorți pentru bărbații ei demni de cinste și toți marii ei oameni au fost legați în lanțuri. Tu de asemenea vei fi beată, vei fi ascunsă; de asemenea vei căuta tărie din cauza dușmanului tău. Toate întăriturile vor fi ca smochinii cu primul rod de smochine; dacă vor fi scuturate, vor cădea chiar în gura celui ce mănâncă. Iată, oamenii tăi din mijlocul tău sunt femei; porțile țării tale vor fi ținute larg deschise pentru dușmanii tăi; focul îți va mistui zăvoarele. Scoate-ți ape pentru asediu; întărește-ți întăriturile; intră în lut și calcă în picioare mortarul; întărește cuptorul pentru cărămizi. Acolo te va mistui focul; sabia te va stârpi; te va mânca precum omida; înmulțește-te asemenea omidei, înmulțește-te ca lăcustele. Ți-ai înmulțit comercianții mai mult decât stelele cerului; omida pradă și zboară. Încoronații tăi sunt ca lăcustele și căpeteniile tale precum cosașii mari, care se așază pe îngrădituri în ziua rece, dar când soarele răsare ei zboară și nu se cunoaște locul unde sunt. Păstorii tăi dormitează, împărat al Asiriei; nobilii tăi vor locui în țărână; poporul tău este împrăștiat pe munți și nimeni nu îi adună. Nu este vindecare pentru vânătaia ta; rana ta este apăsătoare; toți care aud faima ta vor bate din palme asupra ta, căci peste cine nu a trecut stricăciunea ta neîncetat?
Naum 3:3-19 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Dau năvală călăreții, scânteiază săbiile, fulgeră sulițele. Mulțimi de oameni căzuți! Grămezi de leșuri! Morți fără număr! Te împiedici de trupurile lor! „Din pricina curviilor fără număr ale desfrânatei pline de farmec, ale celei care umblă cu vrăji, care vindea neamurile cu desfrâul ei și clanuri întregi cu vrăjile ei, iată, sunt împotriva ta”, zice DOMNUL Oștirilor. „Îți voi pune poalele în cap, ca să‑ți vadă neamurile goliciunea și împărățiile, rușinea. Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi și te voi face o priveliște. Și atunci, oricine te va vedea va fugi de tine și va zice: «Ninive este pustiită!» Cine să-i plângă de milă? Unde să‑ți caut mângâietori?” Ești tu mai bună decât No‑Amon, cetatea care ședea între canale de apă, cu ape de jur împrejur, având ca metereze lacuri și ape drept ziduri de incintă? Nubienii erau tăria ei și egiptenii fără număr. Țara Put și libienii erau ajutoarele ei. Dar și ea a trebuit să plece în exil, s-a dus în convoiul prinșilor de război și pruncii ei au fost zdrobiți la toate colțurile ulițelor; au aruncat sorțul pentru dregătorii ei și toți mai‑marii ei au fost puși în lanțuri. Și tu te vei îmbăta, vei umbla să te ascunzi; și tu vei căuta adăpost împotriva vrăjmașului! Toate cetățuile tale sunt niște smochine, poporul tău – niște trufandale; când sunt scuturate, cad în gura celui ce le mănâncă. Iată, poporul tău este ca niște femei; la apropierea tuturor dușmanilor tăi; porțile țării tale sunt larg deschise, iar focul îți mistuie zăvoarele! Scoate‑ți apă pentru asediu! Drege‑ți întăriturile! Calcă pământul, frământă lutul, toarnă frământătura în forme! Acolo te va mistui focul, te va nimici sabia, te va mânca precum lăcusta ielec. Înmulțiți-vă ca lăcusta ielec, prăsiți-vă ca lăcusta arbe! Ți-ai făcut o mulțime de negustori, mai mulți decât stelele cerului, ca lăcusta ielec, care năpârlește și zboară. Străjerii tăi sunt ca lăcustele, ofițerii tăi, ca un roi de lăcuste care tabără pe ziduri în zilele reci. Când răsare soarele, își iau zborul și nimeni nu știe unde sunt. Păstorii tăi au adormit, împărate al Asiriei, și nobilii tăi dorm; poporul tău este risipit pe munți și nimeni nu‑l mai strânge. Nu este alinare pentru rana ta, plaga ta este fără leac! Toți cei ce vor auzi vestea vor bate din palme împotriva ta, căci peste cine nu s-a abătut cruzimea ta nedomolită?
Naum 3:3-19 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Se aruncă năvalnici călăreții, scânteiază sabia, fulgeră sulița… O mulțime de răniți!… Grămezi de trupuri moarte!… Morți fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morți!… Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei, „iată, am necaz pe tine”, zice Domnul Oștirilor. „Îți voi ridica poalele peste cap, ca să-ți vadă neamurile goliciunea, și împărățiile – rușinea. Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi și te voi face de ocară. Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: «Ninive este nimicită! Cine o va plânge?» Unde să-ți caut mângâietori?” Ești tu mai bună decât No-Amon, cetatea care ședea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea? Etiopia și egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și libienii erau ajutoarele ei. Și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie, și pruncii ei au fost zdrobiți în toate colțurile ulițelor; au aruncat sorții asupra fruntașilor ei, și toți mai-marii ei au fost aruncați în lanțuri. Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului. Toate cetățuile tale sunt niște smochini cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce. Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele. Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturile! Calcă pământul, frământă lutul și gătește cuptorul de cărămidă! Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârșire, te va mistui ca niște lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele. Negustorii tăi sunt mai mulți decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care își întind aripile și zboară. Voievozii tăi sunt ca lăcustele, mai-marii tăi – ca o ceată de lăcuste care tabără în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde erau. În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munți și nimeni nu-l mai strânge. Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac. Toți cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?
Naum 3:3-19 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Călăreții se deplasează în viteză; săbiile scânteiază, iar lăncile lor fulgeră! Peste tot sunt o mulțime de morți, grămezi de cadavre, corpuri în descompunere fără număr și oameni care se împiedică de ele… Iar acest lucru se întâmplă din cauza multelor fapte de imoralitate ale prostituatei. Ea era fermecătoarea, stăpâna vrăjitoriilor. Domina popoarele prin fapte de prostituție și triburile prin vrăjitoriile ei. Iahve, Dumnezeul armatelor, îți zice: „Să știi că sunt împotriva ta! Îți voi ridica pe cap partea de jos a hainelor tale; și voi arăta popoarelor corpul tău gol. Astfel, regatele vor putea să îți vadă rușinea! Voi arunca murdării peste tine, te voi înjosi și te voi face o un spectacol (sinistru) pentru toți. Atunci toți aceia care te vor vedea, vor fugi de tine și vor zice: «Ninive este distrus! Cine îl va plânge?» Unde să îți caut pe cei care să te consoleze? Ești tu mai bun decât No-Amon, orașul care fusese construit în zona Nilului, înconjurat de ape? El avea ca fortăreață marea; și zidul lui (de apărare) era apa. Cuș și Egiptul erau forța lui nelimitată; iar Put și Lubim îi erau ajutoare. Și totuși, a trebuit să plece în captivitate, fiind astfel exilat! Chiar și copiii lui au fost striviți la capătul fiecărei străzi! S-a tras la sorți pentru (a-i împărți pe) conducătorii lui; și toți liderii lui au fost puși în lanțuri. Acum tu te vei îmbăta și te vei ascunde! La fel ca ei, vei căuta un adăpost ca să scapi din fața dușmanului! Toate fortificațiile tale sunt ca niște smochini plini cu primele fructe: dacă sunt scuturate, acestea cad în gura celui care vrea să le mănânce. Privește la cei care formează armata ta: sunt ca niște femei în mijlocul tău! Porțile țării tale sunt larg deschise înaintea dușmanilor tăi. Zăvoarele lor au fost distruse de foc. Scoate-ți apă pentru asediu! Întărește-ți fortificațiile! Frământă pământul argilos! Calcă liantul cu picioarele! Pregătește cuptorul de cărămidă! Acolo vei fi consumat de foc și vei fi tăiat de sabie. Vei fi distrus; pentru că ai acționat ca lăcustele! V-ați tot înmulțit atât ca lăcusta Ielec, cât și ca aceea numită Arbe! Ți-ai înmulțit comercianții mai mult decât stelele cerului. Ei sunt cei care devastează ca lăcusta Ielec (care distruge) și apoi zboară. Comandanții tăi sunt ca lăcusta Arbe, iar șefii armatei tale se manifestă ca un roi de lăcuste: se așază pe ziduri într-o zi răcoroasă; dar atunci când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde au fost. Rege al Asiriei, păstorii tăi au ațipit; iar nobilii tăi se odihnesc! Poporul tău a fost împrăștiat pe munți și nu este nimeni (capabil) să îl adune! Nu există ameliorare pentru rana ta care este mare; și ai fost lovit de moarte! Toți cei care aud vești despre tine, bat din palme (aprobator); pentru că cine nu a fost afectat de (excesul tău de) ferocitate?!”
Naum 3:3-19 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Năvalnic, călăreți-atacă, Scânteie săbii fără teacă Și fulgeră-nspăimântător Oțelele sulițelor… De fierul armei, cad loviți, Pe câmp, mulțime de răniți!… Grămezi de morți – nenumărate – Zac peste tot, împrăștiate, Căci fără număr se vădesc Morții!… Cei care mai trăiesc Se-mpiedică, în goana lor, De trupurile morților!… Din pricina curviilor Și a nelegiuirilor Ce le-a făcut curva cea care Se arăta fermecătoare Și iscusită, căci vindea Neamuri și de-asemenea Popoare, prin a ei curvie Și prin a ei vrăjitorie. „Ascultă și ia seama bine! Mare necaz am Eu, pe tine!” – A zis, cu glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor. „De-aceea, iată că îți zic: Poalele-n cap ți le ridic, Iar neamurile s-or uita Să vadă goliciunea ta. Popoarele se-ntorc spre tine Să vadă toată-a ta rușine. Voi azvârli cu murdării, Asupra ta, așa să știi! Te înjosesc și de ocară Ajunge-vei, în orice țară. Aceia care vor avea Putința de a te vedea, Fugi-vor să se-adăpostească Și-n acest fel au să vorbească: „Ninive este nimicită! De tot, ajuns-a pustiită! Cine-o va plânge? Unde oare, Să ne-ndreptăm, în căutare De oameni care ar putea Ca mângâiere să îți dea? Dar spune, oare, te gândești Că tu mai bună te vădești Decât cetatea așezată Chiar între râuri și chemată Drept No-Amon, cetate care Avuse marea-n apărare? Egipt și Etiopia Tărie fost-au pentru ea. Oameni din Put și Libieni Fost-au sprijinitori ai ei. Dar și ea a ajuns să fie Dusă-n surghiun și în robie, Iar pruncii ei au fost zvârliți Pe ulițe și nimiciți. Pentru cei cari în frunte-au stat, Sorțiul apoi l-au aruncat Și-n lanțuri au ajuns cei cari Se dovedeau ai ei mai mari. Dar și tu te vei îmbăta Și un loc bun vei căuta, În care să te-adăpostești De cei cari dușmănită ești! Cetățile-ți de căpătâi Sunt precum roadele dintâi Ale smochinului aflat În drum, cari dacă-i scuturat, Cădea-vor la acela care, Să le mănânce, poftă are. Iată dar că al tău popor E-asemenea femeilor. În a vrăjmașilor tăi cale, Deschise sunt porțile tale, Căci flăcările-au mistuit Zăvoarele ce le-au păzit! Să scoateți apa ‘ceea care Este pentru împresurare! Să fie, iarăși, ridicate Întăriturile sfărmate! Calcă pământul în picioare, Frământă lutul, după care, Cuptorul să îl pregătești Și cărămizi să întocmești! Iată, tocmai în acel loc, Mâncată ai să fii de foc, Iar sabia, de peste fire, Te șterge cu desăvârșire! Ca și lăcusta te-ai sporit, Ca forfecarul înmulțit – Acum – ajuns-ai ca să fii, Dar ai să pieri însă, să știi! Neguțătorii tăi se-arată A fi mai mulți în număr, iată, Decât sunt stelele pe care Cerul cel necuprins le are. La tine s-au îngrămădit, Căci ca lăcustele-au venit, Ca puii de lăcustă care Aripile-și întind, să zboare. Toți voievozii și cei cari Se dovedesc ai tăi mai mari Asemeni sunt lăcustelor Cari, în răceala zorilor, Loc în dumbrăvi își pregătesc, Pentru că adăpost voiesc. Apoi, când soarele apare, Zborul își ia ceata lor mare, De nici nu mai este știut Locul în care a șezut. Asculte cel ce-i așezat Peste Asiria-mpărat: Îți dorm păstorii – nu păzesc – Și-ai tăi viteji se odihnesc. În timpu-acesta – negreșit – Poporul tău e risipit Pe munți și nu va mai putea Ca să îl strângă nimenea. Pentru-a ta rană, alinare Nu este, căci leac, ea nu are! Cine aude ce-ai pățit Bate din palme, fericit, Pentru că cine n-a fost, oare, Atins de răutatea-ți mare?”
Naum 3:3-19 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Călărețul urcă, sabia lucește și sulița sclipește. Mulțime de străpunși, grămadă de cadavre, nu se termină hoiturile: se împiedică de hoiturile lor. Din cauza mulțimii desfrânărilor celei desfrânate, cea frumoasă și stăpână a vrăjitoriilor, care vinde neamurile prin desfrânările ei și familiile, prin vrăjitoriile sale. Iată, sunt împotriva ta – oracolul Domnului Sabaót – voi dezveli poala ta până peste fața ta, voi face să vadă neamurile goliciunea ta și domniile, rușinea ta! Voi arunca asupra ta urâciunile tale, te voi face să înnebunești și te voi pune la vedere. Toți cei care te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: „Niníve este devastată! Cine o va plânge? Unde voi găsi consolatori pentru tine?”. Ești mai bună decât No-Amón, cea care stătea între râuri: ape erau în jurul ei, forța ei era marea și din mare era zidul ei. Cuș era tăria ei și Egiptul era fără sfârșit; Put și Líbia erau cei care te ajutau. Dar și ea a fost deportată și a mers în captivitate.Pruncii ei au fost zdrobiți la capetele tuturor străzilor, pentru onoarea ei au fost aruncați sorții și toți cei mari ai săi au fost legați cu lanțuri. Însă și tu te vei îmbăta, te vei ascunde și vei căuta apărare de dușman. Toate fortărețele tale sunt ca niște smochini cu roadele lor timpurii: dacă sunt scuturați, cad în gura celui care le mănâncă. Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău. Porțile țării tale sunt deschise înaintea dușmanilor tăi, iar focul devorează zăvoarele tale. Scoate pentru tine apă din cetatea întărită! Întărește fortărețele tale! Intră în lut, calcă noroiul în picioare, pune cărămida să se întărească! Acolo te va devora focul și te va nimici sabia! Te va devora ca omizile. Înmulțește-te ca omizile, înmulțește-te ca lăcustele! Ți-ai multiplicat negustorii mai mult decât stelele cerului. Omida își întinde aripile și zboară. Principii tăi sunt ca lăcustele și conducătorii tăi, ca un roi de insecte care se așază pe ziduri în timpul zilei răcoroase. Când soarele răsare, pleacă și nu se cunoaște locul unde erau. Au adormit păstorii tăi, rege al Asíriei, cei mai de cinste ai tăi s-au întins. Poporul tău este împrăștiat pe munți și nu este cine să-l adune. Nu este leac pentru zdrobirea ta, rana ta este de nevindecat. Toți cei care vor auzi vestea despre tine vor bate din palme împotriva ta, căci peste cine nu a trecut mereu răutatea ta?
Naum 3:3-19 Noua Traducere Românească (NTR)
Călăreții se năpustesc, săbiile scânteiază, iar sulițele fulgeră. Sunt o mulțime de morți, grămezi de cadavre, hoituri fără număr, oameni care se împiedică de hoituri. Și aceasta din cauza multelor curvii ale prostituatei, cea plăcută și grațioasă, stăpâna vrăjitoriilor, care vindea națiuni prin desfrânările ei și clanuri prin vrăjitoriile ei. „Iată că sunt împotriva ta!“ zice DOMNUL Oștirilor. „Îți voi ridica poalele în cap și voi arăta națiunilor goliciunea ta, iar regatelor – rușinea ta! Voi arunca spurcăciuni peste tine, te voi înjosi și te voi face o priveliște pentru toți. Atunci toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: «Ninive este pustiită! Cine o va plânge?». Unde să-ți caut mângâietori?“. Ești tu mai bună decât No-Amon, cetatea care era așezată pe Nil, înconjurată de ape, a cărei fortăreață era marea al cărei zid era apa? Cuș și Egiptul erau puterea ei nemărginită, iar Put și Libia îi erau ajutoare. Și totuși, a fost exilată; a trebuit să plece în captivitate. Chiar și copiii ei au fost zdrobiți la fiecare capăt de drum. Au tras la sorți pentru liderii ei și toți conducătorii ei au fost puși în lanțuri. Și tu te vei îmbăta și te vei ascunde! Și tu vei căuta un refugiu în fața dușmanului! Toate fortificațiile tale sunt ca niște smochini plini cu cele dintâi roade; dacă sunt scuturate, ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce. Iată, cei din poporul tău sunt ca niște femei în mijlocul tău! Porțile țării tale sunt larg deschise dușmanilor tăi; focul le-a distrus zăvoarele. Scoate-ți apă pentru asediu! Întărește-ți fortificațiile! Calcă noroiul și frământă lutul! Pregătește cuptorul de cărămidă! Acolo te va arde focul, iar sabia te va tăia, te va devora, ca o lăcustă! Înmulțiți-vă ca lăcusta Ielek ! Înmulțiți-vă ca lăcusta Arbe ! Ți-ai înmulțit negustorii mai mult decât stelele cerurilor. Ei însă prădează ca lăcusta Ielek și apoi zboară. Voievozii tăi sunt ca lăcusta Arbe , iar scribii tăi ca un roi de lăcuste care se așază pe ziduri într-o zi răcoroasă, dar care, atunci când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde au fost. Păstorii tăi au ațipit, împărate al Asiriei, iar cei măreți ai tăi se odihnesc. Poporul tău a fost împrăștiat pe munți și nu este nimeni să-i adune. Nu este alinare pentru rana ta, iar lovitura-ți este fatală. Toți cei ce aud vești despre tine, bat din palme, căci cine n-a fost afectat de răutatea ta continuă?
Naum 3:3-19 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Se aruncă năvalnici călăreții, scânteiază sabia, fulgeră sulița… O mulțime de răniți!… Grămezi de trupuri moarte!… Morți fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morți!… Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei, „iată, am necaz pe tine”, zice Domnul oștirilor. „Îți voi ridica poalele peste cap, ca să-ți vadă neamurile goliciunea și împărățiile, rușinea. Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi și te voi face de ocară. Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: ‘Ninive este nimicită! Cine o va plânge?’ Unde să-ți caut mângâietori?” Ești tu mai bună decât No-Amon, cetatea care ședea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea? Etiopia și egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și libienii erau ajutoarele ei. Și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie, și pruncii ei au fost zdrobiți în toate colțurile ulițelor; au aruncat sorțul asupra fruntașilor ei și toți mai-marii ei au fost aruncați în lanțuri. Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului! Toate cetățuile tale sunt niște smochini cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce. Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele! Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturile! Calcă pământul, frământă lutul și gătește cuptorul de cărămidă! Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârșire, te va mistui ca niște lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele! Negustorii tăi sunt mai mulți decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care își întind aripile și zboară. Voievozii tăi sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde erau. În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munți și nimeni nu-l mai strânge. Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toți cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?