Proverbele 21:1-29
Proverbele 21:1-29 Noua Traducere Românească (NTR)
Inima regelui este în mâna DOMNULUI, El o îndrumă ca pe cursul unei ape, oriunde vrea El. Orice cale a omului este dreaptă în ochii lui, dar Cel Ce cântărește inimile este DOMNUL. A face dreptate și judecată este mai plăcut DOMNULUI decât o jertfă. Ochii trufași și inima arogantă, candela celor răi, acestea sunt păcate. Planurile celui harnic duc la belșug, dar cel pripit ajunge sărac. Obținerea comorilor printr-o limbă mincinoasă este un abur trecător al celor ce caută moartea. Violența celor răi îi spulberă pentru că refuză să facă ce este drept. Calea omului vinovat este întortocheată, dar purtarea celui curat este dreaptă. Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș, decât într-o casă alături de o soție cicălitoare. Sufletul celui rău dorește răul; semenul lui nu găsește bunăvoință în ochii lui. Când este pedepsit un batjocoritor, naivul devine înțelept; când îl înveți pe cel înțelept, el primește cunoștință. Cel Drept Se uită cu atenție la casa celui rău. El îi aruncă pe cei răi în nenorocire. Celui ce-și acoperă urechile la strigătul săracului nu i se va răspunde nici lui, când va striga. Un dar oferit în secret calmează mânia și o mită dată pe ascuns liniștește cea mai cumplită furie. Este o bucurie pentru cel drept să facă ce este corect, dar pentru cei ce comit nelegiuiri este o groază. Omul care se îndepărtează de calea înțelepciunii se va odihni în adunarea umbrelor. Cine iubește distracția va ajunge sărac și cine iubește vinul și uleiurile nu se va îmbogăți. Cel rău devine preț de răscumpărare pentru cel drept și cel trădător pentru cei integri. Mai bine să locuiești în deșert, decât cu o soție cicălitoare și supărăcioasă. Comori de preț și ulei sunt în casa celui înțelept, dar cel nesăbuit le risipește. Cine urmărește dreptatea și bunătatea găsește viață, dreptate și glorie. Înțeleptul cucerește cetatea celor viteji și doboară fortăreața în care aceștia se încred. Cine își păzește gura și limba, își păzește sufletul de necazuri. „Batjocoritor“ este numele celui mândru și arogant, al celui ce acționează cu aroganța mândriei. Dorința leneșului îl omoară pentru că mâinile lui refuză să lucreze. Toată ziua poftește mai mult, dar cel drept dă și nu ține pentru el. Jertfa celor răi este o urâciune, cu atât mai mult când aceștia o aduc cu intenție rea! Martorul mincinos va pieri, dar un om care ascultă va vorbi pentru totdeauna. Cel rău arată îndrăzneală pe fața lui, dar cel drept își pregătește bine căile.
Proverbele 21:1-29 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. Omul socotește că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. A face dreptate și judecată este mai plăcut Domnului decât jertfele. Privirile trufașe și inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu sunt decât păcat. Planurile omului harnic nu duc decât la belșug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. Comorile câștigate cu o limbă mincinoasă sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte. Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept. Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine. Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare. Sufletul celui rău dorește răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui. Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înțelept; și când se dă învățătură celui înțelept, el capătă știința. Cel neprihănit se uită la casa celui rău și vede ce repede sunt aruncați cei răi în nenorocire. Cine își astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga. Un dar făcut în taină potolește mânia și o mită dată pe ascuns potolește cea mai puternică mânie. Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază. Omul care se abate de la calea înțelepciunii se va odihni în adunarea celor morți. Cine iubește petrecerile va duce lipsă și cine iubește vinul și untdelemnul dresurilor nu se îmbogățește. Cel rău slujește ca preț de răscumpărare pentru cel neprihănit, și cel stricat, pentru oamenii fără prihană. Mai bine să locuiești într-un pământ pustiu decât cu o nevastă gâlcevitoare și supărăcioasă. Comori de preț și untdelemn sunt în locuința celui înțelept, dar omul fără minte le risipește. Cine urmărește neprihănirea și bunătatea găsește viață, neprihănire și slavă. Înțeleptul cucerește cetatea vitejilor și doboară puterea în care se încredeau. Cine își păzește gura și limba își scutește sufletul de multe necazuri. Cel mândru și trufaș se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngâmfării. Poftele leneșului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile. Toată ziua o duce numai în pofte, dar cel neprihănit dă fără zgârcenie. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite. Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă. Cel rău ia o înfățișare nerușinată, dar omul fără prihană își îmbunătățește calea.
Proverbele 21:1-29 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Inima împăratului este în mâna DOMNULUI, precum râurile de ape: el o întoarce oriîncotro voiește. Fiecare cale a omului este dreaptă în propriii ochi, dar DOMNUL cumpănește inimile. A face dreptate și judecată este pentru DOMNUL mai bine primit decât sacrificiul. O privire măreață și o inimă mândră și arătura celui stricat, sunt păcat. Gândurile celui harnic tind doar la abundență dar ale fiecăruia care este pripit doar la lipsă. Obținerea de tezaure printr-o limbă mincinoasă este o deșertăciune aruncată încolo și încoace de cei ce caută moartea. Jaful celor stricați îi va nimici, pentru că refuză să facă judecată. Calea omului este perversă și sucită, dar cât despre cel pur, lucrarea lui este dreaptă. Mai bine este să locuiești într-un colț al acoperișului casei, decât cu o femeie arțăgoasă într-o casă largă. Sufletul celui stricat dorește răul; aproapele său nu găsește favoare în ochii lui. Când batjocoritorul este pedepsit, cel simplu este făcut înțelept; și când cel înțelept este instruit, primește cunoaștere. Omul drept cu înțelepciune ia aminte la casa celui stricat, dar Dumnezeu răstoarnă pe cei stricați din cauza stricăciunii lor. Oricine își astupă urechile la strigătul săracului, va striga și el, dar nu va fi ascultat. Un dar dat în taină potolește mânia, și o răsplată în sân, furia aprinsă. Este bucurie pentru cel drept să facă judecată, dar nimicire va fi celor ce lucrează nelegiuire. Omul care rătăcește în afara căii înțelegerii va rămâne în adunarea celor morți. Cel ce iubește plăcerea va fi un om sărac; cel ce iubește vinul și untdelemnul nu va fi bogat. Cel stricat va fi o răscumpărare pentru cel drept și călcătorul de lege pentru cel integru. Mai bine este să locuiești în pustie, decât cu o femeie certăreață și mânioasă. Este un tezaur de dorit și untdelemn în locuința înțeleptului, dar un om prost le cheltuiește complet. Cel ce urmează dreptate și milă găsește viață, dreptate și onoare. Un om înțelept escaladează cetatea celui tare și dărâmă tăria încrederii ei. Oricine își ține gura sa și limba sa, își ține sufletul lui de la tulburare. Batjocoritor mândru și îngâmfat este numele lui, al celui ce lucrează în furie mândră. Dorința celui leneș îl ucide, fiindcă mâinile lui refuză să muncească. El dorește cu lăcomie cât este ziua de lungă, dar cel drept dă și nu se zgârcește. Sacrificiul celui stricat este urâciune; cu cât mai mult când îl aduce cu o minte stricată? Un martor fals va pieri, dar omul care ascultă vorbește statornic. Un om stricat își înăsprește fața, dar cel integru își conduce calea.
Proverbele 21:1-29 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. Omul socotește că toate căile lui sunt fără prihană, dar cel ce cercetează inimile este Domnul. A face dreptate și judecată Îi este mai plăcut Domnului decât jertfele. Privirile trufașe și inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu sunt decât păcat. Planurile omului harnic nu duc decât la belșug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. Comorile câștigate cu o limbă mincinoasă sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte. Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept. Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine. Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare. Sufletul celui rău dorește răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui. Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înțelept, și când i se dă învățătură celui înțelept, el capătă știință. Cel neprihănit se uită la casa celui rău și vede ce repede sunt aruncați cei răi în nenorocire. Cine își astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns când va striga. Un dar făcut în taină potolește mânia, și o mită dată pe ascuns potolește cea mai puternică mânie. Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru cei ce fac răul este o groază. Omul care se abate de la calea înțelepciunii se va odihni în adunarea celor morți. Cine iubește petrecerile va duce lipsă, și cine iubește vinul și untdelemnul dresurilor nu se îmbogățește. Cel rău slujește ca preț de răscumpărare pentru cel neprihănit, și cel stricat – pentru oamenii fără prihană. Mai bine să locuiești într-un pământ pustiu decât cu o nevastă gâlcevitoare și supărăcioasă. Comori de preț și untdelemn sunt în locuința celui înțelept, dar omul fără minte le risipește. Cine urmărește neprihănirea și bunătatea găsește viață, neprihănire și slavă. Înțeleptul cucerește cetatea vitejilor și doboară puterea în care se încredeau. Cine își păzește gura și limba își scutește sufletul de multe necazuri. Cel mândru și trufaș se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngâmfării. Poftele leneșului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile. Toată ziua o duce numai în pofte, dar cel neprihănit dă fără zgârcenie. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite. Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă. Cel rău ia o înfățișare nerușinată, dar omul fără prihană își îmbunătățește calea.
Proverbele 21:1-29 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Inima regelui este în mâna lui Iahve. El o conduce ca pe cursul unei ape și o face să se ducă oriunde Își dorește. Omului i se par corecte toate deciziile lui; dar Iahve este cel care analizează inimile. Când procedezi corect la judecată, ești mai apreciat de Iahve decât dacă Îi oferi animale ca sacrificiu. Privirea sfidătoare și inima arogantă sunt sursa de lumină a celor răi. Dar acestea sunt păcate! Planurile omului harnic conduc la abundență; dar cel care nu are răbdare, ajunge sărac. Averea câștigată cu o limbă mincinoasă, este un abur care dispare în scurt timp și devine o capcană a morții. Violența celor răi îi distruge rapid pentru că ei refuză să facă ce este corect. Drumul bărbatului vinovat este sinuos; dar comportamentul celui nevinovat este (ca un drum) drept. Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș(ul casei), decât să stai în casă cu o soție care îți face permanent reproșuri pentru lucruri nesemnificative! Sufletul omului rău dorește să facă fapte rele; iar semenul lui nu poate obține nicio favoare de la el. Când este pedepsit unul care își ridiculizează semenii, cel care de regulă nu judecă lucrurile într-un mod corect, ajunge să aibă înțelepciune; iar când se oferă învățătură celui (care deja este) înțelept, acela acumulează (și) mai multe cunoștințe. Omul corect privește la casa celui rău și îl vede cum merge pe drumul care conduce la ruină. Cel care își astupă urechea ca să nu audă când strigă săracul, nu va fi auzit nici el atunci când va striga solicitând ajutor. Un dar oferit în secret, reduce intensitatea mâniei; și un cadou dat în secret diminuează cea mai mare supărare. Omul integru se bucură să facă ce este corect; dar pentru cei care fac faptele nedreptății, corectitudinea este ceva foarte neplăcut. Omul care se îndepărtează de drumul înțelepciunii, se va odihni în adunarea celor morți. Cine iubește distracția, va deveni sărac; iar cine iubește vinul și uleiul, nu se va îmbogăți. Omul rău devine preț de răscumpărare pentru cel corect; și cel neserios ajunge să fie schimbat cu cel integru. Mai bine să locuiești singur în deșert, decât cu o soție supărăcioasă, care permanent are ceva de reproșat. În casa omului înțelept există comori valoroase și ulei; dar cel prost risipește tot ce are. Cine este bun și urmărește să trăiască în corectitudine, găsește viață și onoare. Înțeleptul cucerește orașul luptătorilor remarcabili și le dărâmă fortăreața în care stăteau la adăpost. Cine își păzește gura și limba, se protejează de necazuri. Cel mândru și arogant se numește sarcastic. El are un comportament sfidător și plin de impertinență. Pofta leneșului îl omoară – pentru că el refuză să lucreze cu mâinile lui. Toată ziua își dorește mai mult (doar pentru el); dar cel corect dă fără reținere din ce are. Sacrificiul celor răi (oferit lui Iahve) este oricum ceva oribil; dar el devine și mai oribil când ei îl oferă cu rele intenții! Martorul care face declarații false va fi distrus; dar cel care ascultă (ce declară cei implicați într-un proces), va avea ultimul cuvânt. Omul rău se manifestă cu aroganță; dar cel integru își analizează cu atenție comportamentul.
Proverbele 21:1-29 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa. Omul, mereu, se socotește Fără prihană că pășește; Dar inima o cercetează Domnul, căci El poate s-o vază. Dreptate dacă s-a făcut În judecată, mai plăcut E lucru-acesta Domnului, Decât jertfele omului. Priviri trufașe aruncate Și inimile îngâmfate E candela ce li s-a dat Răilor, plină cu păcat. Când omul harnic plănuiește, Numai belșug el dobândește; Dar cel ce-n grabă doar lucrează, Mereu în lipsuri se-nglodează. Comorile ce-au să se-adune Doar cu minciuni, deșertăciune Sunt ele și pieire dau Acelora care le au. Sunt măturați de silnicie Cei răi, căci după cum se știe, Lor nici dreptatea nu le place, Nici lucru drept nu vor a face. Pe strâmbe căi, cel vinovat Va merge; cel nevinovat, Doar calea dreaptă, o va ține, Făcând mereu ce este bine. Mai bine e să locuiești Pe casă, decât să trăiești În ea – oricât ar fi de mare – C-o soață rea, gâlcevitoare. Sufletul celui rău dorește Doar răul și nu prețuiește Nimeni, nimic, în ochii lui. Când batjocoritorului, Pedeapsa binemeritată Are să-i fie aplicată, Prostul devine om deștept; Iar când omului înțelept, Învățături au să se dea, Știință prostul o să ia. Omul neprihănit privește Spre casa-n care locuiește Cel rău, văzând cum toți cei răi Sunt aruncați – sub ochii săi – În valul de nenorocire Care îi poartă spre pieire. Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare. Un dar ce-n taină e făcut, Să potolească, a putut, Mânia cea învolburată; Iar mita ce-n ascuns e dată, Înghite valul de furie. Este o mare bucurie Pentru un om neprihănit, Când binele l-a-nfăptuit; Dar pentru cei ce-n rău lucrează, Să facă bine, e o groază. Acel care va părăsi Înțelepciunea, va găsi Un loc de-odihnă și-alinare, Chiar în a morții adunare. Cine, petrecerea, iubește, Lipsit e; nu se-mbogățește Nici cel ce este iubitor De-aromele dresurilor Și este băutor de vin Sorbind al viței rod, din plin. Cel rău, preț de răscumpărare, Îi va slujii acelui care Neprihănit s-a arătat. La fel va fi cu cel stricat, Slujind neprihăniților, Preț al răscumpărării lor. Într-un pustiu de locuiești, Mai bine-i decât să trăiești Cu o nevastă îmbufnată, Gâlcevitoare și-ncruntată. Comori de preț în casă are Cel înțelept; dar omul care Lipsit de minte s-a vădit, Averile și-a risipit. Acela care va dori Doar bine și va urmări Neprihănirea, va avea Viață și slavă-asemenea. A celor mai viteji cetate, Cel înțelept – dacă vrea – poate S-o cucerească și doboară Puterea ce o înconjoară. Cel care gura își păzește, De mari necazuri își scutește Sufletul, pentru viitor. Se cheamă batjocoritor, Cel mândru și trufaș și rău: El va trudi, în lucrul său, Aprins de a lui îngâmfare. Pe leneș au să îl omoare Poftele lui, pentru că el Nu va munci, în nici un fel. În timp ce el mereu poftește, Neprihănitul dăruiește, Cu dragoste, ceea ce are. Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite. Un martor mincinos pieri-va; Dar cel care s-asculte ști-va, Întotdeauna când vorbește Numai izbândă dobândește. Omul cel rău într-una are Nerușinată-nfățișare; Dar omul cel neprihănit, Cărarea și-a-mbunătățit.
Proverbele 21:1-29 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Pâraie de apă este inima regelui în mâna Domnului și le face să se îndrepte oriunde îi place. Toate căile omului sunt drepte în ochii lui, dar cel care analizează inimile este Domnul. Domnul preferă, mai mult decât jertfa, a face dreptate și judecată. Ochii semeți și inima arogantă, candela celor vinovați este păcat. Gândurile celui harnic sunt sigur spre abundență, dar tot cel care se grăbește [se îndreaptă] sigur spre lipsă. Cel care produce comori cu limbă mincinoasă este ca deșertăciunea care-l urmărește pe cel care caută moartea. Violența celor vinovați îi mătură, pentru că nu vor să facă judecată. Omul crud este pe căi sinuoase, dar cel curat este drept pe calea lui. E mai bine să locuiești la colțul unui acoperiș decât să ai casă comună cu o soție [care provoacă] discordii. Sufletul celui vinovat dorește rău, nu află har în ochii săi aproapele lui. Când este pedepsit cel care batjocorește, cel nepriceput devine înțelept; și cel înțelept, fiind prudent, primește cunoaștere. Cel drept este prudent față de casa celui vinovat, îi întoarce pe cei vinovați spre rău. Cine-și astupă urechea de la strigătul celui sărac, și el va striga și nu i se va răspunde. Un dar [făcut] în secret acoperă mânia și cadoul sub poală, furia puternică. Bucuria celui drept este să facă judecată și distrugere pentru cel care înfăptuiește nelegiuire. Omul care rătăcește de la calea prudenței se va odihni în adunarea umbrelor. Cel care iubește veselia va deveni un om lipsit, iar cine iubește vinul și untdelemnul nu se va îmbogăți. Răscumpărare pentru cel drept este cel vinovat, iar în locul celor drepți sunt cei care înșală. Mai bine să locuiești într-o țară pustie decât cu o soție [care provoacă] discordii și indignare. Comoară plăcută și untdelemn sunt în locuința celui înțelept, dar omul nesimțit le înghite. Cel care urmărește dreptatea și bunătatea va afla viață, dreptate și onoare. Cel înțelept urcă împotriva cetății celor puternici și doboară puterea în care se încredea. Cine-și păzește gura și limba își păzește sufletul de strâmtorări. Cel care acționează cu trufie și aroganță se numește prezumțios, înfumurat și batjocoritor. Pofta celui leneș îl omoară, pentru că mâinile lui refuză să lucreze. Toată ziua poftește, dar cel drept dă și nu ține cont. Jertfa celor vinovați este abominábilă; cu atât mai mult când o aduc cu gând [rău]. Martorul mincinos va pieri, dar cel care ascultă va vorbi cu succes. Puterea omului vinovat este în fața lui, dar cel drept își consolidează calea.
