Psalmul 69:3-36 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu. Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași; trebuie să dau înapoi ce n-am furat. Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse. Să nu rămână de rușine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor! Să nu roșească de rușine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel! Căci pentru Tine port eu ocara și îmi acoperă fața rușinea. Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. Cei ce stau la poartă vorbesc de mine și cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece. Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău! Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie! Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul și să nu se închidă groapa peste mine! Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine și nu-Ți ascunde fața de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă! Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei! Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta. Ocara îmi rupe inima și sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul. Ei îmi pun fiere în mâncare și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet. Să li se prefacă masa într-o cursă și liniștea într-un laț! Să li se întunece ochii și să nu mai vadă, și clatină-le mereu coapsele! Varsă-Ți mânia peste ei și să-i atingă urgia Ta aprinsă! Pustie să le rămână locuința și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferințele celor răniți de Tine. Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și să n-aibă parte de îndurarea Ta! Să fie șterși din cartea vieții și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți! Eu sunt nenorocit și sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice! Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări și prin laude Îl voi preamări. Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un vițel cu coarne și copite! Nenorociții văd lucrul acesta și se bucură; voi, care căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima! Căci Domnul ascultă pe cei săraci și nu nesocotește pe prinșii Lui de război. Să-L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele! Căci Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda; ele vor fi locuite și luate în stăpânire; sămânța robilor Lui le va moșteni, și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

Am obosit strigând, mi s-a uscat gâtul. Mi se topesc ochii așteptându-L pe Dumnezeul meu. Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai numeroși decât perii capului meu. Mulți sunt cei ce vor să mă piardă, dușmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ceea ce n-am furat. Dumnezeule, Tu-mi cunoști nebunia, și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse. Să nu se rușineze din cauza mea cei ce-și pun speranța în Tine, DOAMNE, Stăpânul Oștirilor. Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel. Căci din cauza Ta port eu disprețul și rușinea mi-a acoperit fața. Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. Căci zelul pentru Casa Ta m-a mistuit, iar insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea. Plâng în timp ce postesc și ei mă disprețuiesc. Când mă îmbrac în haine de jale, ei își bat joc de mine. Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine; numele meu este folosit în cântecele celor ce beau băutură tare. Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, DOAMNE, pentru vremea bunăvoinței Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu eliberarea Ta adevărată! Scapă-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei! Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii! DOAMNE, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de plăcută! În mila Ta cea mare, întoarce-Ți fața spre mine! Nu-Ți ascunde fața de slujitorul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă! Apropie-Te de sufletul meu și răscumpără-mi-l! Din cauza dușmanilor mei, scapă-mă! Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte; toți dușmanii mei sunt înaintea Ta. Disprețul mi-a frânt inima – mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu găsesc niciunul. Ci ei îmi pun fiere în mâncare, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet. Să li se prefacă masa dinaintea lor într-o capcană, iar bunăstarea – într-un laț! Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă! Să li se clatine mereu coapsele! Varsă-Ți furia peste ei și să-i ajungă mânia Ta aprinsă! Să le fie locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor răniți de Tine. Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și fă să nu ajungă la dreptatea Ta! Șterge-i din Cartea celor vii și nu-i scrie alături de cei drepți! Eu însă sunt necăjit și îndurerat. Fie ca ajutorul Tău, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt! Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu și-L voi mări cu mulțumiri! Acest lucru va fi mai plăcut DOMNULUI decât un bou, decât un taur cu coarne și copite. Cei necăjiți văd și se bucură. Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu, căci DOMNUL îi ascultă pe cei nevoiași și nu-i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui. Să-L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele, căci Dumnezeu va salva Sionul și va construi cetățile lui Iuda! Ei vor locui acolo și le vor moșteni. Urmașii slujitorilor Săi le vor moșteni, iar cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.

Am obosit strigând. Mi s-a uscat gâtul. Mi se topesc ochii în timp ce mă consum așteptând intervenția Dumnezeului meu. Cei care mă urăsc fără motiv, sunt mai mulți decât firele de păr de pe capul meu. Atât de mulți sunt cei care vor să mă distrugă! Ei îmi sunt dușmani fără (să aibă vreun) motiv. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat. Dumnezeule, Tu îmi cunoști imprudența. Păcatele mele nu Îți sunt ascunse. Stăpâne, Doamne, Tu care ești Conducătorul armatelor, îmi doresc ca aceia care speră în Tine, să nu se rușineze din cauza mea! Dumnezeul lui Israel, vreau ca aceia care Te caută, să nu roșească din cauza mea! Tu ai făcut ca desconsiderarea și dezonoarea să îmi acopere fața. Frații mei mă consideră un străin. Sunt privit ca pelerin de către fiii mamei mele; pentru că pasiunea pentru casa Ta mă consumă, iar jignirile celor care Te defăimează, au căzut peste mine! Când plâng și postesc, ei mă ridiculizează. Când îmbrac sacul de jale, ei îmi compromit imaginea între ceilalți oameni. Cei care stau la poarta orașului vorbesc (negativ) despre mine. Aceia care se îmbată, cântă despre mine. Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne, în vederea vremii când voi beneficia de bunăvoința Ta. Dumnezeule, pentru marea Ta bunătate, răspunde-mi cu salvarea Ta care este (mereu) o certitudine! Scoate-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu scăpat de cei care mă urăsc și de adâncurile apei! Să nu fiu dus de curentul apelor. Să nu mă înghită adâncul. Să nu se închidă deasupra mea gura gropii! Doamne, răspunde-mi; pentru că bunătatea Ta este atât de favorabilă (pentru mine)! Demonstrează-Ți marea Ta milă, întorcându-Ți fața spre mine! Nu Îți ascunde fața de sclavul Tău, pentru că sunt în (mari) dificultăți; ci răspunde-mi imediat! Apropie-Te de sufletul meu și salvează-mi-l! Din cauza celor care mă urăsc, scapă-mă! Tu cunoști defăimarea care îmi este făcută, cunoști rușinea mea, dezonoarea mea și pe toți dușmanii mei. Această defăimare mi-a afectat foarte rău inima: mi-a îmbolnăvit-o. Doresc foarte mult să beneficiez de compasiune; dar ea nu este. Mă consum așteptând să fiu încurajat; dar nu îi găsesc pe cei care ar trebui să facă acest lucru. Ci ei îmi pun venin în mâncare; iar pentru setea mea, îmi oferă să beau oțet. Să li se transforme masa într-o capcană; și bunăstarea să fie pentru ei un laț (în care să se prindă)! Să li se întunece ochii și să nu mai vadă! Fă să li se disloce mereu șoldurile! Varsă-Ți supărarea peste ei; și să îi ajungă marea Ta mânie declanșată împotriva lor! Locuința lor să le fie devastată; și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! Toate aceste lucruri să li se întâmple, pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor pe care i-ai rănit. Adaugă-le alte nedreptăți la nedreptățile lor; și fă-i să nu ajungă la dreptatea Ta! Șterge-i din cartea celor vii; și nu îi scrie împreună cu cei corecți! Dar eu sunt (acum) supărat și fără ajutor. Dumnezeule, îmi doresc ca salvarea Ta să mă pună la adăpost! Atunci voi lăuda prin cântec numele lui Dumnezeu; și îl voi glorifica prin mulțumiri. Acest lucru va fi mai agreat de Iahve decât un bou sau un vițel care are coarne și copite. Cei exploatați vor vedea (ce se întâmplă); și se vor bucura. Să trăiască inima voastră – a celor care căutați pe Dumnezeu; pentru că Iahve ascultă pe oamenii săraci și nu îi desconsideră pe aceia din poporul Lui care au fost luați captivi! Să-L laude cerul și pământul, mările și toate vietățile care se mișcă în ele; pentru că Dumnezeu va salva Sionul și va (re)construi orașele (locuite de urmașii) lui Iuda! Ei vor locui acolo și le vor moșteni. Urmașii sclavilor Săi le vor moșteni (în continuare); și cei care iubesc numele Lui, vor locui acolo.

Am obosit de a mai striga, mi s-a uscat gâtul, ochii mei se sfârșesc în timp ce aștept pe Dumnezeul meu. Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulți decât perii capului meu, cei ce m-ar nimici, fiind dușmanii mei pe nedrept, sunt puternici: atunci am dat înapoi ce nu am luat. Dumnezeule, tu cunoști nechibzuința mea; și păcatele mele nu sunt ascunse de tine. Să nu fie rușinați cei ce te așteaptă, Doamne DUMNEZEUL oștirilor, să nu fie încurcați din cauza mea cei ce te caută, Dumnezeul lui Israel. Deoarece pentru tine am purtat ocară; rușine mi-a acoperit fața. Am devenit un străin fraților mei și un înstrăinat copiilor mamei mele. Pentru că zelul casei tale m-a mâncat; și ocările celor ce te-au ocărât au căzut peste mine. Când am plâns și mi-am disciplinat sufletul cu postire, aceasta a fost pentru ocara mea. Pânza de sac am făcut-o de asemenea îmbrăcămintea mea; și am devenit un proverb pentru ei. Cei ce stau în poartă vorbesc împotriva mea; și eu am fost cântarea bețivilor. Dar cât despre mine, rugăciunea mea este către tine, DOAMNE, la timpul potrivit ascultă-mă în adevărul salvării tale, Dumnezeule, în mulțimea milei tale. Scapă-mă din noroi și nu mă lăsa să mă scufund, să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din apele adânci! Nu lăsa potopul de ape să mă acopere, nici nu lăsa adâncul să mă înghită și nu lăsa groapa să își închidă gura peste mine. Ascultă-mă, DOAMNE, căci bunătatea ta iubitoare este bună, conform cu mulțimea îndurărilor tale blânde întoarce-te spre mine, Și nu îți ascunde fața de servitorul tău, căci sunt în necaz, ascultă-mă repede. Aproprie-te de sufletul meu și răscumpără-l, eliberează-mă, din cauza dușmanilor mei. Tu ai cunoscut ocara mea și rușinea mea și dezonoarea mea, potrivnicii mei sunt toți înaintea ta. Ocara mi-a frânt inima; și sunt plin de disperare și am căutat pe cineva să aibă milă, dar nu s-a găsit nimeni, și mângâietori, dar nu am găsit pe nimeni. Mi-au dat de asemenea fiere ca mâncare și în setea mea mi-au dat oțet să beau. Să devină masa o cursă înaintea lor și ceea ce ar fi fost pentru bunăstarea lor, să le fie o capcană. Să li se întunece ochii, pentru ca să nu vadă; și fă rărunchii lor să tremure continuu. Revarsă-ți indignarea peste ei și furioasa ta mânie să îi apuce. Să le fie pustii locuințele; și nimeni să nu locuiască în corturile lor. Fiindcă ei persecută pe cel pe care tu l-ai lovit; și vorbesc spre mâhnirea celor pe care i-ai rănit. Adaugă nelegiuire nelegiuirii lor și nu îi lăsa să intre în dreptatea ta. Să fie numele lor șterse din cartea celor vii și să nu fie scriși cu drepții. Dar eu sunt sărac și întristat, salvarea ta, Dumnezeule, să mă așeze în înalt! Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu o cântare și îl voi preamări cu mulțumire. Aceasta de asemenea îi va plăcea DOMNULUI mai mult decât un bou sau un taur care are coarne și copite. Cel umil va vedea aceasta și se va veseli; și inima voastră va trăi, cei ce căutați pe Dumnezeu. Pentru că DOMNUL ascultă pe cel sărac și nu disprețuiește pe prizonierii săi. Cerul și pământul să îl laude, mările și fiecare lucru care se mișcă în ele! Căci Dumnezeu va salva Sionul și va zidi cetățile lui Iuda, ca ei să locuiască acolo și să îl stăpânească. De asemenea sămânța servitorilor săi îl va moșteni și cei ce iubesc numele lui vor locui în el.

Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu. Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași; trebuie să dau înapoi ce n-am furat. Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea, și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse. Să nu rămână de rușine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul Oștirilor! Să nu roșească de rușine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeule al lui Israel! Căci pentru Tine port eu ocara și îmi acoperă fața rușinea. Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. Cei ce stau la poartă vorbesc de mine și cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece. Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău! Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie! Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul și să nu se închidă groapa peste mine! Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită! În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine și nu-Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă! Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei! Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta. Ocara îmi rupe inima și sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul. Ei îmi pun fiere în mâncare și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet. Să li se prefacă masa într-o cursă și liniștea într-un laț! Să li se întunece ochii și să nu mai vadă, și clatină-le mereu coapsele! Varsă-Ți mânia peste ei și să-i atingă urgia Ta aprinsă! Pustie să le rămână locuința și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! Căci ei îl prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferințele celor răniți de Tine. Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și să nu aibă parte de îndurarea Ta! Să fie șterși din cartea vieții și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți! Eu sunt nenorocit și sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice! Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări și prin laude Îl voi preamări. Lucrul acesta Îi este mai plăcut Domnului decât un vițel cu coarne și copite. Nenorociții văd lucrul acesta și se bucură; vouă, care-L căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima! Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci și nu-i nesocotește pe prinșii Lui de război. Să-L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele! Căci Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda; ele vor fi locuite și luate în stăpânire; sămânța robilor Lui le va moșteni, și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

M-am afundat într-o mlaștină adâncă și n-am nimic de care să mă prind, am căzut în adâncurile apei și curentul mă trage cu sine. Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul; ochii mi s-au împăienjenit așteptându-l pe Dumnezeul meu. Cei ce mă urăsc fără motiv s-au înmulțit mai mult decât firele de păr de pe capul meu; s-au întărit dușmanii mei mincinoși care vor să mă facă să tac, trebuie să le dau înapoi, deși n-am furat nimic. Dumnezeule, tu știi nebunia mea și greșelile mele nu-ți sunt ascunse. Să nu fie făcuți de rușine, din pricina mea, cei care speră în tine, Doamne Dumnezeule Sabaót! Să nu fie umiliți, din cauza mea, cei care te caută, Dumnezeul lui Israél! Pentru tine îndur batjocură și umilirea îmi acoperă fața. Am ajuns un străin pentru frații mei, un necunoscut pentru fiii mamei mele; căci râvna casei tale mă mistuie, insultele celor care te insultă au căzut asupra mea. A plâns [în mine] sufletul și am postit și aceasta a fost spre dezonoarea mea. M-am îmbrăcat în sac și am ajuns [obiectul lor] de batjocură. Cei care stau la porți mă compătimesc și cântecele bețivilor sunt [împotriva mea]. Dar eu către tine îmi [înalț] rugăciunea, Doamne, în timpul bunăvoinței tale; în marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule, pentru fidelitatea mântuirii tale! Scapă-mă din mlaștină, ca să nu mă afund, eliberează-mă de cei care mă urăsc și de apele adânci! Să nu treacă valurile de apă peste mine, să nu mă înghită adâncul și gura prăpastiei să nu se închidă deasupra mea! Răspunde-mi, Doamne; căci îndurarea ta este mare și în milostivirea ta cea mare, întoarce-te spre mine! Nu-ți ascunde fața de la slujitorul tău, căci sunt în necaz: grăbește-te să-mi răspunzi! Apropie-te de sufletul meu și răscumpără-mă, eliberează-mă de dușmanii mei! Tu cunoști ocara, rușinea și umilirea mea, înaintea ta sunt toți asupritorii mei. Ocara îmi zdrobește inima și sunt copleșit de apăsare; aștept compătimire, dar în zadar, [aștept] mângâietori, și nu găsesc [niciunul]. Ei mi-au pus venin în mâncare și, când îmi era sete, mi-au dat să beau oțet. Să fie masa, înaintea lor, capcană și răsplata lor o cursă! Să li se întunece ochii, ca să nu vadă, și rărunchii lor vlăguiește-i pentru totdeauna! Revarsă peste ei indignarea ta și furia mâniei tale să-i ajungă! Să fie locuința lor devastată și să nu mai aibă cine locui în corturile lor! Căci ei îl urmăresc pe cel lovit de tine, iar pe cel rănit de tine îl chinuie și mai tare. Adaugă nelegiuire la nelegiuirea lor: să nu ajungă la îndreptățirea ta! Să fie șterși din cartea celor vii și să nu mai fie scriși împreună cu cei drepți! Eu sunt sărman și chinuit; Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat! Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări și îl voi preamări [aducându-i] mulțumire, și-i va fi plăcut Domnului mai mult decât un taur, decât un vițel care are coarne și copite. Să vadă cei umili și să se bucure! Căutați-l pe Dumnezeu și inimile voastre [se vor bucura de] viață! Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci și nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare. Să-l laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele! Căci Dumnezeu mântuiește Siónul și va reclădi cetățile lui Iúda: și vor locui acolo și le vor moșteni.

Nu pot să strig, căci nu mă ține Gâtlejul cari mi s-a uscat. Privirea mi s-a-negurat, Iar ochii mei, iată-s topiți De când spre cer sunt pironiți În disperarea-n care eu Privesc spre Dumnezeul meu. Urât sunt, de dușmanii mei, Fără să aibă vreun temei. Aceia cari mă dușmănesc, Mai mulți – în număr – se vădesc, Decât sunt perii cei pe care Sărmanul meu cap îi mai are. Aceia cari puternici sânt Vor să mă vadă în mormânt Căci pe nedrept mă urmăresc Și pe nedrept mă dușmănesc. Iată că am de-napoiat Ceea ce eu nu am furat. Tu Doamne, a mea nebunie, O știi. Nu-Ți sunt ascunse Ție, Greșelile ce le-am făcut, Căci Tu, pe toate, le-ai văzut. Cei ce nădăjduiesc în Tine, Să nu rămână de rușine Din vina mea. Îndurător Ești Doamne al oștirilor! Să nu roșească de rușine Cei ce Te caută pe Tine – Pe Tine, Domnul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are! Eu port ocara, pentru Tine; Fața-mi acopăr de rușine Și un străin adus de vânt – Acuma – printre frați, eu sânt, Iar pentru cei ce i-a născut Măicuța, sunt necunoscut. Căci iată, râvna Casei Tale Mă macină pe a mea cale Și-n urmă, cade peste mine Ocara ce țintește-n Tine. Plâng și postesc – acuma – eu, Iar ei mă ocărăsc, mereu. Numai în sac m-am învelit, Ei – însă – m-au batjocorit. Cei cari la poartă se opresc, Doar despre mine povestesc. Ajuns-am ca aceia cari Se-mbată cu băuturi tari Să râdă batjocoritor, Căci pus sunt în cântecul lor. Dar către Tine, Domnul meu, La vremea potrivită, eu Îmi înalț rugăciunea mea Ca ajutor să pot avea. În bunătatea Ta cea mare, Arată-mi Doamne, îndurare! Răspunde-mi, Dumnezeul meu, Și-ajută-mă în ceasul greu! Te rog, mă scoate din noroi, Să nu mă mai afund apoi. De-ai mei vrăjmași, scapă-mă iară Și, din adânc, mă scoate-afară! Valul să nu mă mai lovească, Adâncul să nu mă-nghițească, Iar groapa care-n cale-mi vine Să nu se-nchidă peste mine! Ascultă ruga mea șoptită, În bunătatea-Ți nesfârșită! În îndurarea Ta, fă bine, Întoarce-Ți ochii către mine Și nu ascunde-al Tău obraz, De robul Tău! Sunt în necaz! Arată-mi îndurarea-Ți multă! Grăbește-Te de mă ascultă! Doamne Te-apropie de-al meu Suflet, să-l izbăvești mereu! Doamne, nicicând, să nu mă lași! Mă scapă de ai mei vrăjmași! Știi ce ocară, ce rușine Și ce batjocuri sunt pe mine! Potrivnici-mi înverșunați, În fața Ta toți sunt aflați. Ocara, inima-mi, rănește, Iar boala, trupul-mi, ofilește. Milă aștept, s-aibă cumva, Față de mine, cineva, Însă degeaba am sperat. Mângâietori am așteptat, Însă nici unul nu apare. Ei îmi pun fiere în mâncare Și-n urmă, doar oțet îmi dau – Când îmi e sete – ca să beau. O cursă, fie masa lor, Iar liniștea dușmanilor Facă-se laț sub ai lor pași! Fă Doamne ca ai mei vrăjmași S-aibă priviri întunecate Și să le fie clătinate Coapsele-n veci! Fă ca să vie, Asupra lor, a Ta mânie! Fă ca urgia-Ți să se-aprindă, Degrabă, și să îi cuprindă! Casa să li se pustiască! Nimeni să nu mai locuiască În corturile lor vreodată, Pentru că ei prigonesc – iată – Pe cel ce-a fost lovit de Tine Și au găsit că este bine Să povestească tuturor, De suferințele celor Care de Tine-au fost răniți. În veci, să fie ei lipsiți De îndurarea Ta cea mare Și-adaugă la fiecare – Pe lângă multele lor rele – Alte nelegiuiri, la ele! Din cartea vieții, șterși să fie, Iar Dumnezeu să nu-i mai scrie Cu oamenii cari sunt vădiți Precum că sunt neprihăniți! Doamne, eu sunt nenorocit: De suferință sunt lovit. Dă-mi ajutorul Tău, cu care Să mă ridic iar, în picioare! Căci Numele lui Dumnezeu, Atuncea am să-L laud eu. Cântări am să Îi rostuiesc Și laude, să-L preamăresc. Lucrul acesta – e știut – Că Domnului Îi e plăcut, Mai mult decât vițelul care Și coarne și copite are! Nenorociții au aflat Ăst lucru și s-au bucurat. Vouă, la cei care-I cântați Lui Dumnezeu și-L lăudați, Veselă, inima vă fie! S-asculte pe săraci, El știe Și nu nesocotește-apoi Pe cei cari prinși sunt, de război. Să-L laude pe Domnul Sfânt Și marea și acest pământ – Cu tot ce mișună pe ele – Precum și cerul plin de stele. Căci Domnul o să mântuiască Sionul și o să zidească Cetățile cele pe care Țara lui Iuda-n ea le are. Ele voi fi iar, locuite Și de Israel stăpânite. Sămânța robilor pe care Al nostru Dumnezeu îi are, Apoi, au să le moștenească. În ele au să locuiască Aceia care se vădesc Că al Său Nume Îl iubesc.