Romani 2:2-11 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Și anume va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea, și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire. Necaz și strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste și pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului.

Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce fac astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, și nu înțelegi că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“: celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută glorie, onoare și nemurire, le va da viață veșnică; dar celor ce, din ambiție egoistă, nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie. Vor veni necazuri și probleme peste orice suflet omenesc care face răul, întâi peste iudeu și apoi peste grec, dar va fi glorie, onoare și pace pentru oricine face binele, întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, căci înaintea lui Dumnezeu nu există favoritism.

Știm că judecata lui Dumnezeu împotriva celor care procedează astfel, este conform adevărului. Când condamni pe cel care face acele lucruri pe care și tu le faci, crezi că vei scăpa de condamnarea lui Dumnezeu? Sau poate îți permiți astfel să sfidezi marea Sa bogăție de bunătate, de indulgență și de răbdare… Oare nu vezi că bunătatea lui Dumnezeu te cheamă la pocăință? Dar pentru că ai o inimă insensibilă care nu vrea să se pocăiască, îți aduni astfel o „comoară” de mânie. Aceasta va determina pe Dumnezeu să te pedepsească în acea zi când Își va revela judecata Lui corectă pentru faptele tale. El va recompensa pe fiecare om conform faptelor lui. Astfel, va oferi viață eternă celor care în mod perseverent au făcut ce este bine urmărind gloria, onoarea și nemurirea. Dar va oferi mânie și dezastru celor care cu ambiții egoiste se opun adevărului și agreează nedreptatea. Cel care face răul, va suporta necaz și suferință; și acest lucru se va întâmpla întâi iudeului; apoi, la fel și grecului. Dar orice om care face binele, va beneficia de glorie, de onoare și de pace – întâi iudeul, apoi la fel și grecul; pentru că Dumnezeu nu se comportă în mod părtinitor.

Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor ce practică astfel de lucruri. Și gândești aceasta, omule, care judeci pe cei ce practică astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești bogățiile bunătății lui și a îngăduinței și a îndelungii răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință? Dar după împietrirea ta și inima nepocăită, îți strângi furie pentru ziua furiei și a revelării dreptei judecăți a lui Dumnezeu; Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui; Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie și onoare și nemurire, viață eternă; Dar celor certăreți și care nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, indignare și furie, Necaz și chin peste fiecare suflet de om care lucrează răul, întâi al iudeului și de asemenea al neamului. Dar glorie, onoare și pace fiecăruia care lucrează binele, întâi iudeului și de asemenea neamului. Deoarece la Dumnezeu nu este părtinire.

Știm că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce fac astfel de lucruri și care faci la fel, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Sale răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar cu împietrirea ta și cu inima ta nepocăită îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care îi va da fiecăruia după faptele lui : pe de o parte, viață veșnică celor ce, prin stăruința în fapte bune, caută slava, cinstea și nemurirea; pe de altă parte, mânie și urgie celor ce, din duh de ceartă, se împotrivesc adevărului și se lasă înduplecați de nelegiuire. Necaz și strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci Dumnezeu nu caută la fața omului.

Știm, într-adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care îi judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui: și anume le va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea și le va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire. Necaz și strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului.

Noi ştim că judecata lui Dumnezeu împotriva celor care săvârşesc asemenea lucruri este după adevăr. Şi tu, omule, care îi judeci pe cei ce fac aceste lucruri, însă tu faci la fel, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii, a îngăduinţei şi a răbdării Lui? Nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar prin împietrirea şi inima ta nepocăită îţi aduni mânie pentru ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care îi va da fiecăruia după faptele lui: viaţă veşnică celor care stăruind în fapte bune caută slavă, cinste şi nestricăciune, însă mânie şi urgie celor care din iubire de ceartă nu se supun adevărului, ci nedreptăţii. Necaz şi strâmtorare se vor abate peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, mai întâi peste iudeu, dar şi peste grec, însă slavă, cinste şi pace oricui săvârşeşte binele, mai întâi iudeului, dar şi grecului, pentru că Dumnezeu nu este părtinitor.

Noi știm că judecata lui Dumnezeu asupra celor care săvârșesc aceste lucruri este după adevăr. Dar tu, omule care îi judeci pe cei care săvârșesc acestea, dar le practici și tu, crezi că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești bogăția bunătății sale, a îngăduinței și a îndelungii lui răbdări și nu-ți dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la convertire? Dar prin împietrirea ta și prin inima ta nepocăită, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale. Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea și nemurirea, le va da viață veșnică, iar celor care, din ambiție și nesupunere față de adevăr, din contra, se supun nelegiuirii, [le va da] mânie și furie. Necaz și încercare peste orice suflet omenesc care săvârșește răul, mai întâi pentru iudeu și [apoi] pentru grec; glorie, cinste și pace pentru oricine săvârșește binele, mai întâi pentru iudeu și [apoi] pentru grec, căci la Dumnezeu nu este părtinire.

Noi știm dar, despre Dumnezeu, Că judecata Lui, mereu, Față de cei ce-au îndrăznit Așa ceva de-au săvârșit, E potrivită, ne-ncetat, Cu adevărul arătat. Deci, omule crezi tu, cumva, Că judecând pe-altcineva – Atuncea când a săvârșit Ăst lucru – că vei fi scutit – Dacă tu faci asemeni lui – De judecata Domnului? Sau poate că disprețuiești Tu, bogățiile cerești, Ale îngăduinței Lui Și a răbdării Domnului, Care-i atât de-ndelungată? Dar, bunătatea arătată, De Dumnezeu, nu ți se pare, Că a-ndemnat, pe fiecare, Către o stare de căință, Adică înspre pocăință? Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu, Și cari va răsplăti, mereu, Doar după faptele pe care, Acum, le face fiecare. Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea. De-asemenea, va da mânie, Iar – totodată – și urgie, Celor care, din duh de ceartă – Necontenit – doar rău, se poartă, Cari – îndârjiți – se-mpotrivesc La adevăr și dovedesc Că sunt mânați de a lor fire, Să-asculte de nelegiuire. Mare necaz și strâmtorare Veni-va, peste fiecare, Peste cei cari se dovedesc Precum că rele săvârșesc: Întâi, Iudeul e lovit, Iar apoi Grecul, negreșit. Pace și slavă, cinste mare, Veni-va, peste fiecare Dintre acei ce se vădesc Că, binele, îl săvârșesc: Întâi, peste Iudeu și-apoi Și peste Grec, mai înapoi. Voiesc să știe fiecare, Că, în vedere, nu se are, Nicicând, ‘naintea Domnului, Felul sau fața omului.