Tit 2:3-5 - Compare All Versions

Împărtășește

Bătrânele, de asemenea, să aibă o purtare cum se cuvine sfinţilor, să nu fie bârfitoare şi nici robite de vin mult. Ele trebuie să îndemne la bine, să le îndrume pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, să fie cumpătate, curate, să aibă grijă de casa lor, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.

În același fel, femeile bătrâne să fie în comportare cum se cuvine sfințeniei, nu acuzatoare false, nu dedate la mult vin, învățătoare ale lucrurilor bune, Pentru ca să învețe pe tinerele femei să fie sobre, să își iubească soții, să își iubească și copiii, Să fie discrete, caste, gospodine acasă, bune, ascultătoare de proprii lor soți, pentru ca astfel cuvântul lui Dumnezeu să nu fie blasfemiat.

De asemenea, femeile în vârstă să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie bârfitoare sau înrobite de vin, să-i învețe pe alții ce este bine, ca să le îndrume pe femeile tinere să-și iubească bărbații și copiii, să fie chibzuite, cu viața curată, să îngrijească de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaților lor, ca să nu fie vorbit de rău Cuvântul lui Dumnezeu!

Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin, să-i învețe pe alții ce este bine, ca să le învețe pe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii, să fie cumpătate, cu viața curată, să-și vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaților lor, ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu!

În același mod să le vorbești și femeilor bătrâne, spunându-le că trebuie să trăiască o viață caracterizată de sfințenie. Să nu fie defăimătoare și nici să nu aibă obiceiul de a consuma băuturi alcoolice; ci să învețe (să practice) ce este bine. Astfel, ele vor fi un exemplu de la care cele tinere vor învăța să își iubească soții și copiii, să aibă simțul măsurii și să trăiască având un comportament ireproșabil. Vor mai învăța (de la cele bătrâne) să fie bune administratoare ale casei lor, să fie ascultătoare de soț – și astfel, Cuvântul lui Dumnezeu nu va (putea) fi defăimat.

Femeile acelea care, În vârstă, sunt, mereu să știe, În cuviință, să se ție, În ce privește-a lor purtare: Să nu fie clevetitoare, Să nu fie, la vin, dedate Și să-i învețe, cu dreptate, Pe alții, tot ce e plăcut Și, ce e bine, de făcut; Pe tinere, să sfătuiască, Soții și fiii, să-și iubească; Apoi, să fie cumpătate, Să-și aibă viețile curate Și să își vadă, fiecare, De treaba casei ce o are. De-asemenea, bune să fie Și-apoi, necontenit, să știe, Supuse-a fi, bărbaților, Ca nu cumva, purtarea lor – Pe unii, care-n jur le sânt – Despre-al lui Dumnezeu cuvânt, Să-i facă-a spune vorbe rele, Văzând că nesupuse-s ele.

Tot așa, și bătrânele să se poarte așa cum le stă bine unor femei sfinte: să nu fie perfide, nici dedate la beție, ci să învețe la bine, să le educe pe cele tinere să-și iubească soții și copiii, să fie înțelepte, curate, având grijă de casă, să fie binevoitoare, supuse soților lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu!

Tot astfel, și femeile în vârstă să aibă o purtare respectuoasă, să nu fie calomniatoare, nici dependente de vin, să-i învețe pe alții ce este bine, astfel încât să le poată învăța pe cele tinere să fie iubitoare de soți, iubitoare de copii, cumpătate, să aibă o purtare curată, să fie gospodine, pline de bunătate, supuse soților lor, ca să nu fie vorbit de rău Cuvântul lui Dumnezeu.

Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin, să învețe pe alții ce este bine, ca să învețe pe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii, să fie cumpătate, cu viața curată, să-și vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaților lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.