Geneza 14

14
Avram biruie pe împărați
1Când Amrafel împărățea
În Șinear, Arioc ședea
În țara Elasarului;
Pe vremea împăratului
Chedorlaomer, cari domnea
Peste Elam, când stăpânea
Tideal șezând ca împărat
Peste Goiimu’ încoronat,
2Război s-a întâmplat să fie,
În care – după cum se știe –
Pe lângă cei ce-s arătați,
Au mai luptat mulți împărați.
Iată-i dar, și pe ceilalți care
Au fost la astă luptă mare:
Bera-al Sodomei împărat,
Birșa-n Gomora-nscăunat,
Șineab ce-n Adma stăpânea,
Șemeber cel care domnea
În Țeboim, și-un împărat
Ce în Țoar e-ncoronat.
3Deci ultimii dintre-mpărați,
Cu toții au fost adunați
În Sidim – sau Marea Sărată –
Voind să fie răzbunată
4Vremea de doisprezece ani –
S-au răsculat la treișpe ani –
Cât Chedorlaomer a stat
Stăpân și, greu, i-a apăsat.
5Dar în anul al paișpelea,
Chedorlaomer mai avea
Mulți împărați. El a pornit
Și, pe Refaimi, el i-a zdrobit
La Așterot-Carnaim; la Ham,
Și-apoi la Șave-Chiriataim,
El îi înfrânse pe Zuzimi
Și întreg neamul de Emimi.
6La rând, Horiții au venit;
Chedorlaomer i-a lovit
Între Seir și-ntre Paran.
Apoi, precum avea în plan,
7El s-a întors și a venit
La En-Mișpat și i-a zdrobit
Pe-Amaleciți și Amoriți,
Din Hațațon-Tamar ieșiți.
8Atuncea, primii împărați,
Ieșit-au toți, încoronați,
Șezând în fruntea oștilor.
Aflatu-s-au în rândul lor
Cel care-n Adma e-mpărat,
Cel ce-n Sodoma-i așezat,
Cel ce-n Gomora stăpânea,
Cel care-n Țeboim ședea,
Și cel care-n Țoar a stat.
Oștirile le-au așezat
În valea din Sidim și-apoi,
S-au pregătit pentru război,
9Cu împăratul Amrafel,
Cu Tideal, Chedorlaomer
Și-asemenea, și Arioc.
Cinci împărați, în acel loc,
Erau cu oastea adunați,
Să-nfrunte alți patru-mpărați.
10Valea Sidim era-mpânzită
Cu gropi de smoală clocotită;
Iar împăratul Sodomei,
Fugind, cu cel al Gomorei,
Capcanele nu le-au văzut
Și-astfel, în ele, au căzut.
Toți ceilalți împărați de frunte,
Au vrut să scape înspre munte.
11Biruitori-au jefuit
Tot ce-n Sodoma au găsit.
Apoi, Gomora a urmat,
Și-n fine, iată, au plecat.
12Cu ei, l-au dus – atunci – pe Lot,
Cu tot avutul lui cu tot,
Cu slugile ce le avea,
Căci în Sodoma locuia.
13Un om, din cei care scăpară
Din luptele ce se purtară,
În mare grabă, a plecat
Și pe Avram l-a înștiințat
De ceea ce s-a petrecut,
Mărturisind tot ce-a văzut.
Avram fusese așezat
În locul care s-a chemat
„Stejarii lui Mamre” – cel care
Fusese Amorit și-l are
Pe Eșcol și Aner, drept frați –
De-Avram, cu toți fiind legați
Prin înțelegeri multe – toate,
De pace și vecinătate.
14Avram, când vestea, a aflat,
Pe dată, oameni a-narmat,
Din rândul cetei de argați
Care la el erau aflați
Și-n casa lui au fost născuți,
Fiind cei mai viteji avuți.
S-au înarmat, gata să plece,
Fiind treisute optsprezece;
Pe împărați i-au urmărit
Până la Dan; s-au împărțit
15În cete și au atacat
Când înserarea s-a lăsat.
Pe împărați, i-au biruit
Și pân’ la Hoba i-au gonit,
Cetate ce se-aflase lângă
Damasc, fiind pe partea stângă.
16Ei l-au eliberat pe Lot,
Cu bogății, femei, cu tot
Norodul care-a fost luat,
Când împărații s-au luptat.
Melhisedec binecuvântează pe Avram
17Chedorlaomer, cu fârtații –
Adica cu toți împărații –
Au fost învinși. Victorios,
Avram, când, înapoi s-a-ntors,
În valea împăratului –
Sau „Șave” – înaintea lui,
Venit-a, ca să țină sfat,
Chiar al Sodomei împărat.
18A mai ieșit, spre ai ura,
Melhisedec – care era
Peste Salem încoronat
Și preot Celui Prea Înalt.
El, vin și pâine, a adus
19Și lui Avram, astfel i-a spus:
„Să fie binecuvântat
Avram, de Domnul, ne-ncetat,
De Prea Înaltul Dumnezeu,
De Cel care e viu mereu,
De Ziditorul cerului
Precum și al pământului!
20Și binecuvântat să fie
Cel Prea Înalt, în veșnicie,
Pentru că El te-a ajutat
Și pe vrăjmașii tăi i-a dat,
Azi, în puterea mâinii tale,
După plăcerea voii Sale!”
Avram ascultă cu sfială
Și-apoi, îi dete zeciuială.
21Acela care împărat
Era-n Sodoma așezat,
Către Avram, a glăsuit:
„Avrame, iată, m-am gândit
Ca oamenii să mi-i lași mie;
Tu ia întreaga bogăție.”
22Avram privi la împărat
Și-apoi, astfel a cuvântat:
„Ridic mâna spre Dumnezeu
Cel Prea Înalt, spre Domnul meu,
Spre Ziditorul cerului
Precum și al pământului,
23Și jur: nu îți va fi luat
Nimic, ci îți va fi lăsat
Totul! Căci eu nu voi avea,
Un fir de ață, o curea
De-ncalțăminte, de la tine,
Să nu poți spune, despre mine
„Pe-Avram, eu l-am îmbogățit”.
Nimica nu mi-a trebuit,
24Afară doar, de ce-au mâncat
Flăcăii – cei ce m-au urmat.
Aner, Eșcol, Mamre – de vor –
Dă-le să-și ieie partea lor!”

ప్రస్తుతం ఎంపిక చేయబడింది:

Geneza 14: BIV2014

హైలైట్

షేర్ చేయి

కాపీ

None

మీ పరికరాలన్నింటి వ్యాప్తంగా మీ హైలైట్స్ సేవ్ చేయబడాలనుకుంటున్నారా? సైన్ అప్ చేయండి లేదా సైన్ ఇన్ చేయండి

మీ అనుభవాన్ని వ్యక్తిగతీకృతం చేయడానికి YouVersion కుకీలను ఉపయోగిస్తుంది. మా వెబ్సైట్ ని ఉపయోగించడం ద్వారా, మీరు మా గోప్యతా విధానంలో వివరించబడిన మా కుకీల వాడకాన్ని అంగీకరిస్తారు.