Luca 18
18
Pilda judecătorului nedrept
1Isus le‑a spus o pildă despre faptul că trebuie să se roage#Lc. 11:5; 21:36. Rom. 12:12. Ef. 6:18. Col. 4:2. 1Tes. 5:17. mereu și să nu renunțe. 2El le‑a zis: „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, iar de oameni nu se rușina. 3În cetatea aceea era și o văduvă, care tot venea la el și‑i zicea: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!» 4O vreme el nu a vrut, dar, în cele din urmă, și‑a zis în sinea lui: «Cu toate că de Dumnezeu nu mă tem, iar de oameni nu mă rușinez, 5totuși, pentru că#Lc. 11:8. văduva aceasta mă tot supără, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească la nesfârșit.»” 6Domnul a adăugat: „Ați auzit ce zice judecătorul nedrept. 7Și Dumnezeu#Ap. 6:10. nu va face oare dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, deși zăbovește față de ei? 8Vă spun că degrabă#Evr. 10:37. 2Pt. 3:8,9. le va face dreptate. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9Pentru unii care#Lc. 10:29; 16:15. credeau despre ei înșiși că sunt drepți și‑i disprețuiau pe ceilalți a rostit pilda aceasta: 10„Doi oameni s‑au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11Fariseul stătea#Ps. 135:2. în picioare și se ruga astfel în sinea lui: «Dumnezeule#Is. 1:15; 58:2. Ap. 3:17., Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hapsân, nedrept, adulter, sau chiar ca vameșul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig.» 13Însă vameșul stătea la o oarecare depărtare și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept#18:13 Gest folosit pentru a exprima durerea, doliul sau amărăciunea în Orientul Apropiat (vezi și Lc. 23:48)., zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14Vă spun că omul acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, nu celălalt. Căci#Lc. 14:11. Iov 22:29. Mt. 23:12. Iac. 4:6. 1Pt. 5:5,6. oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”
Isus și copiii
(Matei 19:13‑15. Marcu 10:13‑16)
15I‑au#Mt. 19:13. Mc. 10:13. adus și copilași, ca să Se atingă de ei. Ucenicii, văzând aceasta, îi certau. 16Dar Isus i‑a chemat, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a#1Cor. 14:20. 1Pt. 2:2. celor ca ei! 17Adevărat#Mc. 10:15. vă spun: cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”
Bogatul care căuta viața veșnică
(Matei 19:16‑30. Marcu 10:17‑31)
18Un#Mt. 19:16. Mc. 10:17. anume conducător L‑a întrebat pe Isus, zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19„De ce Mă numești «bun»?”, i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20Știi poruncile: «Să#Rom. 13:9. nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să‑i cinstești#Ef. 6:2. Col. 3:20. pe tatăl tău și pe mama ta.»#18:20 Ex. 20:12‑16. Dt. 5:16‑20.” 21El a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea [mea].” 22Când a auzit, Isus i‑a răspuns: „Un lucru îți mai lipsește: vinde#Mt. 6:19,20; 19:21. 1Tim. 6:19. tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 23Când a auzit el aceste cuvinte, s‑a întristat nepus, căci era foarte bogat.
24Când l‑a văzut Isus atât de trist, a zis: „Cât#Pr. 11:28. Mt. 19:23. Mc. 10:23. de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! 25Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26Cei ce‑L ascultau au zis: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27Isus a răspuns: „Ce#Ier. 32:17. e cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28Atunci#Lc. 1:37. Mt. 19:27. Zah. 8:6. Mt. 19:26., Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul#18:28 Lit. „ale noastre”, cu referire la case, averi, slujbă. și Te‑am urmat!” 29Dar Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni#Dt. 33:9. care să fi lăsat casă, soție, frați, părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30și să#Iov 42:10. nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul care vine, viața veșnică.”
Isus vestește a treia oară moartea și învierea Sa
(Matei 20:17‑19. Marcu 10:32‑34)
31 Isus i‑a luat#Mt. 16:21; 17:22; 20:17. Mc. 10:32. deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim și se va împlini tot#Ps. 22. Is. 53. ce a fost scris prin profeți despre Fiul Omului. 32Va#Lc. 23:1. Mt. 27:2. In. 18:28. Fap. 3:13. fi dat în mâinile păgânilor și va fi batjocorit, ocărât și scuipat, 33iar după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia.” 34Ei#Lc. 2:50; 9:45. Mc. 9:32. In. 10:6; 12:16. n‑au înțeles nimic, căci lucrul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele spuse.
Vindecarea unui orb la Ierihon
(Matei 20:29‑34. Marcu 10:46‑52)
35Pe#Mt. 20:29. Mc. 10:46. când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36Auzind mulțimea trecând, a întrebat ce este. 37I‑au dat de veste că trece Isus Nazarineanul. 38Și el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Isus S‑a oprit și a poruncit să‑l aducă la El. Când s‑a apropiat, l‑a întrebat: 41„Ce vrei să fac pentru tine?” „Doamne”, a răspuns el, „să‑mi recapăt vederea!” 42Și Isus i‑a zis: „Recapătă‑ți vederea! Credința#Lc. 17:19. ta te‑a mântuit.” 43Îndată, el și‑a recăpătat vederea și a mers#Lc. 5:26. Fap. 4:21; 11:18. după Isus, slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul, văzând aceasta, I‑a dat laudă lui Dumnezeu.
Đang chọn:
Luca 18: EDCR
Tô màu
Chia sẻ
Sao chép
Bạn muốn lưu những tô màu trên tất cả các thiết bị của mình? Đăng ký hoặc đăng nhập
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.