Amavesi eBhayibheli adumile avela kokuthi Luca 9

Dlulisela

Iisus, Marele-nvățător, Vorbit-a, astfel, tuturor: „Cel care-i hotărât și vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, atunci, de sine, Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că

Oricine-i cel ce încearcă Să-și scape viața, va muri! Însă, acel ce va pieri, Din a Mea pricină, acel O s-o câștige, pentru el!

Care, la plugul, privesc ‘napoi – I-a zis Domnul Iisus, apoi – „De-a Domnului Împărăție, Nevrednici sunt, vreau să se știe!”

Care-i folosul omului – Chiar dacă lumea este-a lui – Dacă o să se prăpădească? La ce o să îi folosească, Atunci, când viața, nu-și păstrează?

Acel care se rușinează, De Mine, de cuvântul Meu, Asculte dar, ce îi spun Eu: La fel, și Fiul omului, Când va veni în slava Lui – A Tatălui și-a sfinților – Și El, de acel muritor, Are ca să se rușineze. Iată, v-am spus, ce-o să urmeze.

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini, păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să Își așeze capul.”

„Dacă, acest copil, cumva, Primit va fi, de cineva, În casă, în Numele Meu, Acolo voi intra și Eu; Astfel, în casa ‘ceea, vine Cel care M-a trimis pe Mine. Aflați dar, că acela care Este mai mic, e cel mai mare.”