Deuteronomul 33
33
Binecuvântarea rostită de Moise
1Iată dar, binecuvântarea
Pe care, toată adunarea
Copiilor lui Israel
A căpătat-o, de la cel
Cari era omul Domnului,
‘Nainte de pieirea lui.
2Când moartea-i s-a apropiat,
Moise, astfel, a cuvântat:
„De pe Sinai, Domnu-a venit;
Peste Seir, a răsărit;
Din muntele Paranului,
Venit-a strălucirea Lui –
Din zecile de mii pe care
Numărul sfinților le are –
Purtând în dreapta Domnului,
Focul nestins al legii Lui.
3Da, ne-ncetat – pentru popoare –
Domnul – mereu – iubire, are.
În mâinile lui Dumnezeu,
Sfinții se vor afla, mereu;
Căci ei au stat în așteptare,
La ale Domnului picioare
Și-apoi, cuvântul Domnului,
Ei l-au primit, din mâna Lui.
4Prin Moise, legea ne-a venit,
Prin mâna lui, noi am primit –
Pentru-a lui Iacov adunare –
Această moștenire mare.
5El ne fusese împărat,
Atuncea când s-au adunat,
Din fiecare seminție,
Toți cei care aveau să-i fie
Conducători, lui Israel
Și-ai semințiilor din el.
6Trăiască Ruben! Să nu moară!
Bărbații care-l înconjoară –
Din seminția lui ieșiți –
Mereu, să fie înmulțiți.”
7Iată ce vorbe a rostit
Când, despre Iuda, a vorbit:
„Doamne, al nostru Dumnezeu,
Pe Iuda, să-l asculți mereu
Și adu-l la poporul lui.
Să-i dai tărie brațului,
Mereu, contra vrăjmașilor,
Și să îi stai în ajutor.”
8El despre Levi-a zis: „Tumim
Și totodată și urim,
Încredințați – acuma – sânt,
În grijă la bărbatul sfânt –
La cel cari fost-a ispitit
Pe când la Masa s-a găsit,
Pe care apoi, Tu l-ai certat
Când la Meriba Te-ai aflat.”
9Despre-a sa mamă și-al lui tată,
Levi a zis astfel, odată:
„Iată că eu nu i-am văzut!”
Aceleași gânduri le-a avut
Despre-ai să frați și negreșit,
Vorbit-a precum a gândit:
„Nu-mi sunteți cunoscuți voi, mie!”
Iar de copii, n-a vrut să știe.”
Căci ei păzesc al Tău Cuvânt,
Precum și al Tău legământ.
10Pe Iacov, ei l-au învățat
Poruncile cari, Tu le-ai dat.
Legile toate-apoi – la fel –
L-au învățat, pe Israel.
Tămâie, ei Îți pun, în dar,
Și-arderi de tot, pe-al Tău altar.
11De-aceea, Doamne îl veghează!
Tăria-i binecuvântează;
Primește-i lucrul mâinilor,
Iar șalele dușmanilor
Cari împotrivă îi vor sta,
Tu să le frângi, cu mâna Ta,
Ca nu cumva, mai înapoi,
Vrăjmașul să se scoale-apoi.”
12De Beniamin, Moise-a vorbit:
„De către Domnu-i preaiubit;
El, ocrotit, va fi mereu,
De către Domnul Dumnezeu.
La adăpostul Domnului,
Se află locuința lui.
Între-ai Săi umeri, ne-ncetat,
Odihnă, el va fi aflat.”
13Apoi, de Iosif, a vorbit:
„Iată ce fi-va dăruit
Țării pe care el o are,
Ca semn de binecuvântare,
Venit din partea Domnului:
Îi va da roua cerului,
Precum și apele ce sânt
Aflate pe acest pământ,
Care, mai bune, s-au vădit;
14De-asemenea, va fi primit
Cel mai bun rod al soarelui;
Cel mai bun rod al anului –
Cules în fiecare lună –
În mâna lui, are să-l pună;
15Cel mai bun rod, din munții care
Sunt vechi între-ale lui hotare,
Cele mai bune roade date
De dealurile-nvecinate,
16Apoi cel mai bun rod pe care,
Pe-ntinsul său, pământu-l are –
Deci tot ce va cuprinde el,
I se va da, în acest fel.
Bunăvoința, Celui care
Se arătase în rug, are
Să vină peste capul lui –
Pe capul domnitorului –
Căci Iosif e conducător
Peste-ai săi frați și-al său popor.
17El, frumusețe, a avut,
Asemeni primului născut,
Și este, la înfățișare,
Precum e taurul cel tare.
Asemenea bivolului,
Se semețesc coarnele lui.
De-mpunsătura coarnelor,
Nu va scăpa nici un popor,
Până la margini de pământ.
Iată-i pe cei ce coarne-i sânt:
Sunt zecile de mii pe care
Neamul lui Efraim îi are,
Precum și miile de case
Din seminția lui Manase.”
18De Zabulon, a cuvântat:
„Tu bucură-te, ne-ncetat,
De alergări, pe a ta cale;
Iar tu, de corturile tale,
Ai să te bucuri, Isahar.
19Cei doi, pe munte, așadar,
Chema-vor neamurile toate,
Aducând jertfe, de dreptate.
Ei sunt cei care au să știe
Să sugă-a mării bogăție;
Comorile-n nisip pitite,
De-asemeni, le sunt dăruite.”
20De Gad, apoi, a cuvântat:
„Să fie binecuvântat,
Necontenit, acela care
Lărgește-ale lui Gad hotare.
Gad odihnește ca un leu,
Însă, va sfâșia, mereu,
Brațe și capete, la fel.
21Iată că Gad a fost acel
Care-a venit și a cerut
Prima bucată din ținut,
Căci în al său pământ își are –
Ascunsă bine, la păstrare –
Legiuitorul, moștenire.
Gad a adus la-ndeplinire –
Cu toți capii poporului –
Apoi, dreptatea Domnului;
De-asemeni, a-mplinit mereu,
Poruncile lui Dumnezeu,
Față de-ntregul Israel.”
22De Dan, a spus apoi, astfel:
„Ca și un pui de leu, e Dan,
Cari se aruncă din Basan.”
23Despre Neftali, a vorbit:
„El e sătul și copleșit
De multă binecuvântare,
Dată de Dumnezeu. El are
Să stăpânească-nspre apus
Și miazăzi.” Apoi a spus
24Despre Așer: „Neîncetat,
Să fie binecuvântat
Tot neamul lui, în Israel.
Plăcut are să fie el,
Mereu, în fața fraților.
În untdelemn, al său picior,
Așer are a-l înmuia.
25Zăvoare multe va avea,
Care vor fi – de bună seamă –
Din fier făcute și aramă.
Puterea n-o să-l părăsească,
Atât cât are să trăiască!”
26Asemeni Domnului pe care
Neamul lui Israel Îl are,
Nu este nimenea, la fel.
Pășește, peste ceruri, El –
Călcând pe nori, cu măreție –
În ajutor, ca să îi vie.
27Veșnic e Domnul Dumnezeu
Și-un adăpost e El, mereu.
Sub al Său braț, El – veșnic – are–
Un loc menit pentru scăpare.
Pe-ai tăi vrăjmași, necontenit,
Din fața ta, i-a izgonit
Și-n orice loc ai să-l găsești,
Ți-a poruncit: „Să-l nimicești!”
28Teamă, în locuință, n-are
A lui Israel adunare.
Izvorul care a ieșit
Din Iacov, e la loc ferit –
Deoparte – într-o țară plină
De grâu, de must și de lumină,
Iar cerul, de deasupra lui,
Rouă-i va da, pământului.
29Israele, ce pot a zice –
Acuma – eu, decât, ferice!
Ferice că îți este bine!
Cine mai este ca și tine?
Tu ești poporul Domnului,
Ești mântuit de brațul Lui.
Mereu, pentru al tău popor,
El este scut și ajutor.
El este sabia prin care,
Slăvit ești tu, printre popoare.
Vrăjmașii tăi, cei dușmănoși,
Au să se-arate prietenoși;
Are să calce-al tău popor,
Mereu, peste-nălțimea lor.”
Currently Selected:
Deuteronomul 33: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca