Geneza 45
45
Iosif se face cunoscut fraților săi
1Iosif nu s-a mai stăpânit
Și slugilor le-a poruncit:
„Pe toți, afară, să-i scoateți!
Vreau, numai voi să rămâneți!” –
Le-a spus fraților, căci a vrut
Să li se facă cunoscut.
2Când toată lumea a ieșit,
Iosif, în plâns, a izbucnit.
Și-a plâns apoi, atât de tare,
Încât toți egiptenii care
Afară-au fost, l-au auzit.
Zvonul acest s-a răspândit
În casa Faraonului.
3Iosif a zis fraților lui:
„Priviți-mă! Iosif sunt eu!
Deci, mai trăiește tatăl meu?”
Fraților, graiul, le-a pierit,
Când lucru-acest l-au auzit.
4El le-a mai spus: „Nu vă speriați,
Ci haideți, vă apropiați!” –
Iar când, pe plac, ei i-au făcut,
A zis: „Pe mine m-ați vândut
Și în Egipt am fost adus.
5Acuma, pentru că v-am spus
Cine sunt eu, nu vă-ntristați
Că m-ați vândut, și nu mai stați
Așa mâhniți! Iată, doresc,
De moarte, să vă izbăvesc,
Căci numai Domnul Dumnezeu
E Cel care-a făcut ca eu
Să fiu trimis în calea voastră.
6De doi ani buni, în țara noastră,
Bântuie foametea. Aflați –
Încă cinci ani – dragii mei frați,
Că foamea o să bântuiască –
Mai tare o să se-ntețească –
Încât nu va mai fi arat
Și-asemenea, nici secerat.
7Dar Domnul m-a trimis, pe mine,
Aici, ca-n vremea care vine,
Să vă păstrați sămânța vie,
În țară. Astfel, o să fie
A voastră viață, izbăvită.
8Venirea mea e plănuită,
Aici, de Dumnezeu. Acel,
Cari în Egipt m-a dus, e El.
Așa că fiți pe pace voi!
Tot Domnul a făcut apoi,
Să mă ridic atât de sus.
Vedeți că Faraon m-a pus,
Mai mare, peste casa lui,
Cârmuitor Egiptului.
Sunt ca un tată, pentru el.
9Așadar, nu mai stați, defel!
La tatăl meu, vă întoarceți
Și din a mea parte-i spuneți:
„Așa vorbește fiul tău,
Iosif. Egiptul e al său
Și-n fruntea țării-i așezat,
De Domnul. „Neîntârziat,
Pogoară-te în țara mea!
10La mine, loc, tu vei avea,
Cu fii, cu fiice și nepoți,
Cu oi și boi. Veniți cu toți,
11Căci în Gosen, eu te primesc
Și-acolo, am să te hrănesc.
Foamea n-o să se potolească,
Ci are ca să bântuiască
Încă cinci ani, de-acum, la rând.
Grăbește-te să vii curând!
Numai așa, n-o să muriți
Ci toți aveți ca să trăiți!”
12Cu ochii voștri, voi vedeți –
Și Beniamin – cum că sunteți
În fața mea și vă vorbesc.
13Acuma, iată ce doresc:
Voiesc ca tatăl meu să știe,
Ce slavă mi-a dat Domnul, mie.
Ce s-a-ntâmplat, să-i povestiți.
Apoi, cu toți să reveniți!”
14Când a sfârșit de cuvântat,
Pe Beniamin l-a-mbrățișat
Și-a plâns, pe gâtul fratelui,
Iar Beniamin – la rândul lui –
Plângând, l-a-mbrățișat și el.
15A-mbrățișat apoi, la fel,
Pe ceilalți frați. Au lăcrimat
Cu toții și de vorbă-au stat.
Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor
16În casele lui Faraon,
S-a răspândit iute-acel zvon,
Cum că acei cari se aflau
La Iosif, frații săi erau.
Vestea aceasta, tuturor –
Lui Faraon și slugilor –
Le-a fost pe plac. S-au bucurat,
17Iar Faraon, când l-a chemat
Pe Iosif, astfel i-a vorbit:
„Spune-a lor tăi, ce-am stabilit:
Încărcați grâne și plecați
18Spre Canaan. Vă înturnați
Cu toții iar, în țara noastră.
Cu tatăl și familia voastră,
Veniți la mine și vă spun,
Că vă voi da ce-are mai bun
Egiptu-n el. Mânca-veți voi –
Astfel – grăsimea sa apoi!
19De-aceea, vreau să împliniți
Poruncile ce le primiți.
Va trebui ca să luați
Căruțe-n care să-i purtați
Pe tatăl vost’, copii, neveste.
20Umpleți căruțele aceste,
Cu tot ce vreți. Nu regretați,
Ceea ce-n urmă-o să lăsați!
Căci tot ce e mai bun, la noi –
În țară – fi-va pentru voi!”
21Frații lui Iosif au făcut
Așa precum li s-a cerut
De către Faraon. Luară
Care, merinde și plecară.
22‘Nainte de a fi pornit,
Haine de schimb au mai primit.
Lui Beniamin, Iosif i-a dat
Cinci schimburi și-a adăugat
Argintul, care-a prețuit
23Trei sute sicli. A gătit,
Pentru al său părinte cari
Era-n Canaan, zece măgari,
Împovărați cu ce avea
Țara Egiptului, în ea,
Mai bun atunci. A mai gătit –
Cu hrană și ce-a trebuit
Ca frații săi, la drum, să plece –
Și măgărițe, și tot zece.
24Când, spre Canaan, ei au pornit,
Iosif, în ăst fel, le-a vorbit:
„Iată ce vă mai cer acum:
Să nu vă mai certați, pe drum!”
25Din țara Egiptenilor,
Ei au ieșit. Tatălui lor –
În Canaan, când au sosit –
26I-au spus: „Iată că am venit!
Să știi că Iosif mai trăiește.
Peste Egipt, el cârmuiește!”
Iacov, însă, nu i-a crezut.
27Abia atunci, când a văzut
Căruțele și-au povestit
Feciorii săi – amănunțit –
Tot ce-n Egipt s-a întâmplat,
Abia atunci s-a-nviorat
Duhul lui Iacov; și, firește,
28A zis: „Deci Iosif mai trăiește!
Destul cu vorbele deșarte!
Voiesc – ‘nainte de-a mea moarte –
Pe fiul meu, să-l pot vedea!
Aceasta e dorința mea!”
Currently Selected:
Geneza 45: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
