Iacov 3:13-18

E cineva cari s-a văzut Că-i înțelept și priceput? Acela, cu buna purtare Și cu blândețea ce o are, S-arate faptele lui bune, Făcute cu înțelepciune! Dar dacă voi ați adunat Pizmă amară, ne-ncetat, În inimă și, peste voi, Un duh de ceartă stă apoi, De laudă să nu vorbiți, Ca nu cumva voi să mințiți, În contra adevărului. Înțelepciunea asta nu-i De sus venită, ci-i firească; E pământeană și drăcească. Acolo unde se găsește Pizma, și cearta locuiește, Cu al ei duh; acel loc are Parte, mereu, de tulburare. Din tulburările acele, Ieși-vor numai fapte rele. Iată, să știe-acum, oricine: Înțelepciunea care vine De sus – de la al nostru Tată – Este, întâi și-ntâi, curată. Ea, pașnică, s-a arătat, Blândă, ușor de-nduplecat, Plină – mereu – de îndurare. Ea, numai roade bune, are, Căci este fără părtinire Și nefățarnică, din fire. Roada neprihănirii dată, Este în pace semănată Pentru cei cărora le place Și știu ca să aducă pace.”