Matei 20
20
Pilda lucrătorilor viei
1„Împărăție cerului
E-asemeni gospodarului,
Care, în grabă, a ieșit,
De dimineață, de-a tocmit
Oameni, la lucru, ca să vie
Și să lucreze-n a sa vie.
2Cu câte-un leu s-a învoit,
3Cu lucrătorii. A ieșit
Și pe la trei, de s-a uitat
Prin târg. Atunci, a observat
Alți lucrători, degeaba stând.
4În vie i-a trimis, iar când
5Ieși la șase și la nouă –
Găsind pe alții – le-a zis: „Vouă
Vă dau de lucru-n via mea.”
6A mai ieșit, de-asemenea,
La unsprezece. S-a plimbat,
Și lucrători, a mai aflat;
„Voi nu lucrați?” – el le-a vorbit.
7„Nu. Nimenea nu ne-a tocmit.”
„Mergeți la vie și lucrați,
Căci plată o să căpătați.”
8Când înserarea s-a lăsat,
Stăpânul viei l-a chemat
Pe-al său ispravnic și, grăbit,
Acestuia, i-a poruncit:
„Du-te, cheamă-i pe lucrători,
Să le plătești! Cei, cari din zori,
S-au ostenit în a mea vie,
La plată, ultimii să fie.
Întâi, acei vor fi plătiți,
Care în urmă sunt veniți.”
9Cei de la ora unsprezece,
Și-au luat plata și, să plece
La casa lor, s-au pregătit.
10Când celor dintâi le-a venit
Rândul – deși ei au sperat
Să ia mai mulți bani, li s-a dat
Leul cu care s-au tocmit.
11După ce, banii, i-au primit,
Au început ca să cârtească:
12„Cum a putut să îi plătească,
Stăpânul, pe-acești lucrători,
La fel cu noi, care, din zori,
Suntem în vie și-am muncit?
Ei, doar un ceas, s-au ostenit!
Noi am răbdat al zilei greu!”
13„Nu te-ai tocmit tu, cu un leu?”–
Stăpânul, unuia, i-a zis.
„Ți-am dăruit leul promis,
Deci, nu-ți fac nedreptate, ție.
14Ia-ți plata și, din a mea vie,
Să pleci acum! Ce-ai tu, de vreau,
Celor din urmă, să le dau
La fel cum ție ți-am plătit?
15Sau, oare, nu-mi e-ngăduit
Să fac ce vreau, cu ce-i al meu?
Ori nu cumva, pentru că eu
Sunt bun, ești tu, acuma, rău,
Căci bolnav este ochiul tău?”
16Deci mulți, din cei dintâi, de-acum,
Cei de pe urmă-or fi, precum
Și cei din urmă au să fie
În frunte. Vreau ca să se știe
Că mulți sunt cei care-s chemați,
Însă, puțini vor fi luați;
Căci, să fim bine înțeleși:
Mulți sunt chemați, puțini aleși.”
Iisus vestește moartea și învierea Sa
17Iisus, cu ucenicii Lui,
Spre a Ierusalimului
Cetate, se-ndrepta zorit.
Pe drum – unde a poposit –
Pe ucenici, El i-a luat,
Deoparte, și i-a înștiințat:
18„Iată că în curând sosim,
Cu toții, la Ierusalim.
Acolo, Fiul omului,
Smuls o să fie, dintre-ai Lui,
Și dat în mâini la cărturari
Și-apoi la preoții cei mari.
La moarte, fi-va condamnat,
De-aceștia, și va fi lăsat
19În mâinile Străinilor,
Să facă ei, cu El, ce vor.
Atunci, au să-L batjocorească,
Să-L bată și să-L răstignească.
Trei zile, mort, are să fie,
Dar în a treia, o să-nvie.”
Cererea fiilor lui Zebedei
20Atunci, soața lui Zebedei –
Urmată de feciorii ei –
De Domnul, s-a apropiat,
În fața Lui s-a închinat,
Să-L roage pentru fiii ei.
21El a-ntrebat-o: „Tu, ce vrei?”
„Poruncă dă, să poată sta,
La dreapta și la stânga Ta,
Feciorii mei, când o să vie,
Aici, a Ta Împărăție.”
22Iisus a zis: „Ce Îmi cereți,
Nu știți. Puteți oare să beți
Paharul ce am să-l beau Eu,
Și să primiți botezul Meu,
Cu care fi-voi botezat?”
23„Putem!”– I-au zis. „E-adevărat:
Veți bea, și voi, paharul Meu.
Cu-acel botez, cu care Eu,
Curând, am să fiu botezat,
Și voi veți fi; însă, de stat,
La dreapta și la stânga Mea,
Nu ține-acum, de nimenea,
Ci doar de Bunul Dumnezeu.
Deci, nu vă pot așeza Eu.
Aceste locuri vor fi date
Celor căror le-au fost păstrate.”
24Cei zece, care-au ascultat,
Pe cei doi frați, s-au mâniat.
25Atuncea, i-a chemat Iisus,
La El să vină, și le-a spus:
„Ai Neamurilor domnitori,
Mai marii lor stăpânitori,
Peste acestea stăpânesc
Și cu puterea poruncesc.
26La voi, nu vreau așa să fie.
Cel mare trebuie să știe,
Că el vă este, tuturor,
Umilul vostru slujitor.
27Oricare dintre voi va vrea
Să fie-ntâiul, va putea –
Fiindcă îi va fi ușor –
De va fi robul tuturor.
28Pentru că Fiul omului
S-a coborât din slava Lui,
Nu ca vreun om să Îl slujească,
Ci, dimpotrivă, să-i servească,
Pe alții, El, murind apoi,
Plătind astfel, să trăiți voi.
Prin moartea Lui, răscumpărată,
Umanitatea e iertată.”
Doi orbi vindecați la Ierihon
29Din Ierihon, când a ieșit
Iisus, gloata L-a însoțit.
30Doi orbi ședeau lângă șosea.
Auzind tot ce se vorbea
Despre Iisus, s-au pregătit,
Iar când Acesta a venit
Și când prin fața lor, apoi,
Trecut-a, „Ai milă de noi,
Fiu al lui David!” – au strigat.
31Deși mulțimea i-a certat,
Ei au strigat, necontenit,
32Până când Domnul S-a oprit.
În fața lor, S-a așezat
Și-apoi, blajin, i-a întrebat:
„Ce vreți să fac Eu, pentru voi?”
33„Doamne, vrem să vedem și noi!”,
Răspunseră. Atunci, a-ntins,
34Mâna, Iisus, și S-a atins,
De ochii lor. Ei, imediat,
Vederea, și-au recăpătat.
Currently Selected:
Matei 20: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
