Filimon 1
1
1„Pavel, întemnițat supus,
Al Domnului Hristos Iisus –
Având alăturea de el,
Pe Timotei – către acel
Cari este Filimon numit
Și e tovarășul iubit,
În lucrul ce îl facem noi,
2Spre sora Apfia apoi,
Și spre Arhip, cari ne-a-nsoțit,
În lupta noastră, negreșit,
Și spre Biserica aflată
În a ta casă adunată:
3Pace și har, s-aveți mereu,
De la al nostru Dumnezeu –
Tatăl, aflat în ceruri, sus –
Și-apoi, de la Hristos Iisus,
Al nostru Domn, din ceruri! Eu
4Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Și-n rugăciuni, te pomenesc –
De câte ori îmi amintesc –
5Pentru credința arătată,
Cari, în Hristos, îți este dată,
Și pentru dragostea pe care,
Tu o areți, fără-ncetare,
Pentru cei sfinți. De-aceea, eu
6Îl rog pe bunul Dumnezeu,
Ca părtășia la credință,
Să ți-o areți, cu sârguință,
Prin fapte, ca – fără-ndoială –
Să iasă astfel, la iveală,
Tot binele-n Hristos apoi,
Care se face, printre noi.
7Într-adevăr, vreau să se știe,
Cum că, o mare bucurie
Și mângâiere, am avut,
În clipa-n care am văzut
Dragostea ta – iubite frate –
Prin care-au fost înviorate,
De-ndată, ale sfinților
Inimi, în văzul tuturor.
8De-aceea, nici nu îmi doresc,
În nici un fel, să-ți poruncesc –
Deși sunt slobod, ne-ndoios,
Să fac ăst lucru, în Hristos –
9Ci, mai degrabă, mi-e pe plac,
O rugăminte, să îți fac,
În numele dragostei. Eu,
Bătrânul Pavel, dragul meu –
Care, acum, este aflat,
Pentru Hristos, întemnițat –
10Vreau să te rog, pentru cel care,
În lanțuri și-n durerea-mi mare,
L-am zămislit atât de greu.
El, Onisim, e – fiul meu –
11De care nu te-ai folosit,
În alte vremi, dar, negreșit,
Folositor îți va fi ție,
La fel precum îmi e și mie.
12Pe el – inima mea – apoi,
Ți-l voi trimite înapoi.
13Aș fi dorit, acum, a-l ține
Aici – aproape – lângă mine,
Să mă slujească-n locul tău,
Când trec prin ceasu-acesta greu,
Căci sunt, în lanțuri, ferecat,
Aflându-mă întemnițat,
Din pricină că am vorbit
Și, Evanghelia, am vestit.
14Însă, nimic nu am făcut,
Atâta timp cât n-am avut
O învoire, de la tine,
Căci nu am vrut ca acest bine,
Care mi-l faci, a fi silit,
Ci dimpotrivă, am dorit,
Ca al tău sprijin, în nevoie,
Să mi-l poți da, de bunăvoie.
15Poate că el s-a pomenit,
Pentru o vreme, despărțit
De tine, ca apoi să-ți fie
Alături, pentru veșnicie,
16Dar nu ca rob, ci negreșit,
Ca și un frate mult iubit
Atât de mult de către mine,
Și-apoi, cu-atât mai mult, de tine,
Fie în chip duhovnicesc –
În Domnul – sau în chip firesc!
17Dacă prieten, mă găsești,
Ca și pe mine, să-l primești.
18De ți-a adus vreo vătămare,
Ori de vreo datorie are,
Să pui dar, tot ce va avea,
Apoi, în socoteala mea.
19Eu, Pavel, „voi plăti”– am scris,
Cu mâna mea dar – căci mi-am zis,
Că nu ai nici o datorie
Și nu-mi ești obligat – tu – mie.
20În Domnul, fă-mi, dacă se poate,
Atâta bine, iubit frate,
Să-nviorezi, te rog frumos,
Bătrâna-mi inimă-n Hristos.
21Ți-am scris acestea, bizuit
Pe ascultarea ce-ai vădit
Și știu că tu vei fi făcut,
Mai mult, decât eu ți-am cerut.
22Mai am o rugăminte, iată:
Tu pregătește-mi, totodată,
Un loc, în care, găzduire,
Să capăt, la a mea venire,
Pentru că eu nădăjduiesc,
Curând, ca să vă întâlnesc,
Din pricină că, ne-ncetat,
Voi, rugăciuni, ați înălțat.
23Epafra, cari e-al nostru frate,
Îți spune multă sănătate;
El mi-e tovarăș credincios,
De temniță, pentru Hristos.
24Marcu și Aristarh, drag frate,
Îți spun, de-asemeni, sănătate.
Luca și Dima, cari ai mei
Tovarăși sunt, îți spun și ei
Tot sănătate. Harul care,
25Domnul Iisus Hristos îl are,
Să umple-al vostru duh, din plin,
În vecii vecilor! Amin.”
Currently Selected:
Filimon 1: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca