Isaia 27
27
1În ziua aceea, Domnul îl va lovi cu sabia lui grea, mare și puternică
pe Leviatán, șarpele fugar,
pe Leviatán, șarpele inelat,
și va ucide balaurul care e în mare#27,1 Leviatanul, șarpele fugar și inelat, și balaurul din mare se întâlnesc și în textele ugarítice; sunt expresii mitologice semite, folosite pentru a-i indica pe cei doi monștri ai haosului primordial, care, în acest text, sunt istoricizați. Termenii se referă, de fapt, la marile puteri dușmane prin tradiție Israèlului: Babilon, Asíria și Egipt. Alți profeți (Am 3,9.15; Os 7,5-7) au făcut aluzie și la Samaría..
Via Domnului#27,2 Cântarea viei (Is 27,2-5) corespunde cu cea a cetății întărite (26,1-6, cu o introducere asemănătoare, urmată de evocarea protecției acordate de Domnul). Este interesant de comparat cu Is 5,1-7.
2În ziua aceea,
cântați despre via încântătoare!
3„Eu, Domnul, sunt păzitorul ei;
o aud în orice moment,
o păzesc noapte și zi
ca nimeni să nu o vatăme#27,3 Lit.: „să nu o viziteze”..
4N-am nicio mânie.
Dacă mi s-ar da mărăcini
și spini#27,4 Expresia „spini și mărăcini” e o metaforă pentru a-i indica pe dușmanii Israèlului. în luptă,
aș merge împotriva lor
și i-aș arde împreună;
5sau dacă ar căuta refugiu la mine,
ca să facă pace cu mine,
pace să facă cu mine!”.
Iertare și pedeapsă#27,6 Interpretarea acestui fragment este dificilă din cauza dezordinii evidente și a stării corupte a textului. Se pare că v. 7-8.10-11 se referă la pedepsirea opresorilor Israèlului, identificați cu „cetatea puternică” din acest apocalips. V. 6 și 9 sunt o promisiune pentru Israèl, a cărui vinovăție este ispășită.
6Vin [zile] când Iacób va prinde rădăcini,
Israél va încolți și va înflori.
Și vor umple fața pământului de roade.
7Oare i-a lovit ca lovitura
celui care l-a lovit pe el?
Sau a fost ucis cum i-a ucis el
pe cei care l-au ucis?
8L-a pedepsit alungându-l și respingându-l,
l-a îndepărtat
printr-o suflare puternică,
ca în ziua [când bate vântul]
dinspre răsărit.
9Astfel, nelegiuirea lui Iacób va fi ispășită
și aceasta va îndepărta
toate urmările#27,9 Lit.: „roadele”. păcatului său
când va face toate pietrele altarului
ca pietrele de var
care sunt făcute praf.
Așerele și altarele pentru incens#27,9 Obiecte legate de cultul idolilor (cf. Is 7,8).
nu se vor mai ridica.
10Căci cetatea întărită a rămas singură#27,10 Abandonarea acestei cetăți pare a fi legată de timpul exilului israeliților din Nord (cf. Is 27,8; Os 3,4-5) și nu este definitivă: cetatea rămâne locuită, dar devine un loc de pășune, însă niciodată abandonat animalelor sălbatice (așa cum se întâmplă cu Babilòn în Is 13 sau cu Edòm în Is34). Mai degrabă decât Ierusalímul, este vorba despre Samaría, căreia i se potrivesc pasajele din Vechiul Testament la care face aluzie v. 11 („popor fără minte”, Dt 32,6; Os 4,6; Sir 50,26; „cel care l-a făcut nu-l mai iubește”, cf. Os 1,6).,
locuință lăsată și părăsită ca un pustiu.
Acolo va paște vițelul,
se va culca acolo și îi va mânca mlădițele.
11Când se vor usca ramurile,
femeile le vor rupe
și vor merge să le ardă.
Este un popor fără minte;
pentru aceasta,
cel care l-a făcut nu-l va iubi
și cel care l-a creat nu se va îndura de el.
Întoarcerea israelíților
12În ziua aceea, Domnul va bate spicele
de la Râu până la Râul Egiptului,
iar voi veți fi adunați unul câte unul,
fii ai lui Israél!
13În ziua aceea,
se va suna cu trâmbița#27,13 Sunetul trâmbiței (un corn de berbec) este un semnal de adunare folosit în lupte (Num 10,2.10; Ios 6,5; Jud 3,27; 6,34; 7,16; 1Sam 13,3; 2Sam 18,16 etc.) și pentru adunările liturgice (Ex 19,16.19; 20,18; Lev 25,9; 2Sam 6,15; Ps 47,6 etc.). După întrunirea israeliților care se găsesc în țară (căreia, aici, îi sunt atribuite hotarele ideale, cf. Gen 15,18 etc.) și pe care Domnul îi separă de păgâni ca grâul de pleavă (Is 27,12), trâmbița cea mare îi convoacă la Ierusalím pe toți cei împrăștiați în diferite națiuni (Asíria și Egipt, se pare că sunt aici simbolul unei diaspore mult mai largi). Trâmbița va deveni cea a judecății finale (cf. Il 2,1 și Sof 1,16), la fel ca trâmbița din textele Noului Testament: Mt 24,31; 1Cor 15,52; 1Tes 4,16; Ap 11,15. cea mare
și vor veni cei care erau pierduți
în țara Asíriei
și cei care erau împrăștiați
în țara Egiptului:
ei se vor prosterna înaintea Domnului
pe muntele cel sfânt, în Ierusalím. #34,5 #26,1 #5,6 #26,1 #9,5.6; 26,3.12 #11,1; Os 14,4-7 #10,24-26; 30,31-33 #40,6-8 #Ez 17,10 #Dt 7,5 #Lev 26,30 #25,2 #5,17 #1,30-31; 10,17 #43,1.7 #24,13 #Os 11,11 #24,23; 25,6
Currently Selected:
Isaia 27: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
