Ioan 9
9
Vindecarea unui orb din naștere
1Pe drum, Iisus, când a trecut,
Un orb din naștere-a văzut.
2Ai Săi discipoli au voit
A ști: „Cine-a păcătuit,
Învățătorule, ce crezi,
De acest om, pe care-l vezi,
S-a născut orb? Părinții lui?
Sau, e păcatul omului?”
3Atuncea, către ucenici,
Iisus a zis: „Nici el și nici
Ai săi părinți nu au greșit –
Nimeni nu a păcătuit.
S-a născut orb, ca să se-arate
Lucrările mari, minunate,
Ale lui Dumnezeu, în el –
De-aceea, s-a născut astfel.
4Cât este ziuă, Eu muncesc –
Lucrez de zor – să-nfăptuiesc
Lucrarea Celui, ce v-am zis,
Că-n astă lume, M-a trimis.
Când are să se înnopteze,
Nimeni nu poate să lucreze.
5Cât sunt în lume, pe pământ,
Aici, Lumina lumii sânt.”
6Când a sfârșit de cuvântat,
El, în țărână, a scuipat,
Tină făcu și-ai orbului
Ochi, unsu-i-a, cu mâna Lui.
7„Te spală, într-o scăldătoare –
A Siloamului – știi care” –
Acelui orb, Iisus i-a zis;
(„Siloam” înseamnă „Trimis”.)
Orbul, ascultător, s-a dus,
Făcând așa cum i s-a spus
Și-ndată, el și-a căpătat,
8Vederea. Toți s-au minunat –
Vecini și cei ce l-au știut
Că-i cerșetor – când l-au văzut,
Și se-ntrebau: „Nu el ședea,
În locu-acesta, și cerșea?”
9„Ba da, el e” – unii ziceau;
„Seamănă doar” – alții spuneau.
„Sunt eu, sunt eu!” – orbul a zis.
10„Dar ochii, cum ți s-au deschis?”,
Cu toți-atunci l-au întrebat.
11Cel ce-a fost orb, a cuvântat:
„Un om, unul Iisus numit,
Acela m-a tămăduit;
A făcut tină și mi-a pus,
Apoi, pe ochi, iar eu m-am dus,
Așa precum m-a îndemnat,
La Siloam, de m-am spălat.
Astfel, vedere-am dobândit.”
12„Unde-i Acel om” – au voit
A ști cu toți. „Eu, acum, viu!” –
Răspunse fostul orb – „Nu știu!”
Cercetarea orbului de Farisei
13Atuncea, l-au luat cu ei
Și-l duseră, la Farisei.
14Era chiar ziua de Sabat,
Când orbul fost-a vindecat,
Cu tina pusă de Iisus.
15Din nou, multe-ntrebări i-au pus
Și Fariseii, orbului,
Despre tămăduirea lui.
El zise: „Tină a făcut,
M-a uns cu ea și am văzut,
După ce, ochii, mi-am spălat.”
16„Nu ține, ziua de Sabat,
Omul Acel? E foarte greu,
Să crezi că, de la Dumnezeu,
Sosește El” – unii ziceau.
Alții, în schimb, se întrebau:
„Un păcătos – un om – cum poate,
Astfel de semne minunate,
Ca să înfăptuiască, oare?”
Și, între ei, fu dezbinare.
17Iarăș’, pe orb, l-au întrebat:
„De Cel care te-a vindecat –
Cel care ochii ți-a deschis –
Tu ce crezi?” „E proroc” – le-a zis
Orbul – „căci bine m-a făcut.”
18Iudeii, însă, n-au crezut
Că a fost orb, dar i-au chemat,
Pe-ai săi părinți, și-au întrebat:
19„Acesta-i fiul vostru, care
S-a născut orb? El o fi, oare?
Cum dară de, acuma, vede?!”
20Părinți-au zis: „Ce putem crede?
E-al nostru fiu. Orb, s-a născut.
Ne minunăm de ce-am văzut!
21Cum vede, cine i-a deschis
Ochii, nu știm! Pare un vis!
Dar, iată cum să procedați:
Mai bine, să îl întrebați
Pe el; e-n vârstă și, firește,
Poate vorbi, în ce-l privește.”
22Părinții lui așa vorbeau,
Căci, de Iudei, ei se temeau.
Știau ce-aveau de gând să facă,
Cu ei și cu al lor fiu, dacă
Mărturiseau despre Iisus
Și, că-I Hristosul, ar fi spus:
Din sinagogă, imediat,
Pe toți, afară, i-ar fi dat.
23Aste motive i-au silit,
Pe acei oameni, de-au vorbit,
Iudeilor, în acest fel,
Zicând: „Să-l întrebați, pe el.”
24Când Fariseii l-au chemat,
Pe orbul ce-a fost vindecat,
I-au zis: „Slavă, lui Dumnezeu,
De-acuma, să Îi dai, mereu!
Cel ce te-a vindecat, pe tine,
E-un păcătos, știm foarte bine.”
25„O fi sau nu, un păcătos,
Nu știu! Ci știu doar că m-a scos
Din bezna-n care m-am născut!”–
Răspunse orbul. „N-am văzut,
Însă acuma, am ajuns
Să văd, și-atât îmi e de-ajuns!”
26Atunci, ei – iar – au întrebat:
„În ce fel, fost-ai vindecat?
Ce ți-a făcut și ce ți-a zis,
Încât, ochii ți s-au deschis?”
27„Am spus, dar nu m-ați ascultat!”
Le zise el. „Vreți, ne-apărat,
Încă o dată, s-auziți?
Sau vreți și voi să-I deveniți
28Discipoli?” Ei au tăbărât,
Cu gura, și l-au ocărât:
„Tu-I ești discipol, cum vedem!
Dar noi, ai lui Moise, suntem!
29Lui Moise, Domnul i-a vorbit;
Însă, de unde a venit
Acesta, nimenea nu știe.”
30Omul răspunse: „Totuși, mie,
Mi-a deschis ochii, și-am văzut!
De-aici, mirarea-mi s-a născut:
Că voi nu știți de unde vine.
31Însă, cunoașteți, foarte bine,
Că Dumnezeu, de păcătoși,
N-ascultă. Cei evlavioși –
Și temători de Dumnezeu –
Care fac voia Sa mereu,
Aceia doar, sunt ascultați.
Voi, acest lucru, îl știați!
32Dar de când lumea s-a-ntocmit,
Nicicând, nu s-a mai pomenit,
Ca cineva să fi deschis,
Unui orb, ochii – pare vis! –
Născut fără vedere. Eu,
33Dacă nu de la Dumnezeu,
Omul Acesta vine, zic,
Că n-ar putea face nimic!”
34„Tu ești, cu totul, în păcat
Născut!” – i-au zis ei, imediat.
„Pe noi ne-nveți?! Meriți ocară!”
Apoi, l-au scos, grabnic, afară.
Iisus întâlnește pe orb în Templu
35Iisus află ce s-a-ntâmplat –
Că orbu-afară a fost dat –
Iar când, apoi, l-a întâlnit,
Din întâmplare, i-a vorbit:
„Crezi în Fiul lui Dumnezeu?”
36„Dar cine e, Doamne, căci Eu
Voiesc a crede-n El” – a spus
Omul acela, iar Iisus
37Îi zise: „Tu L-ai întâlnit:
E Cel ce te-a tămăduit –
Acela ce te-a făcut bine,
Care vorbește-acum cu tine.”
38„Cred Doamne, cu-adevărat!”–
Orbul I-a zis, și s-a-nchinat.
39„Eu am venit ca, lumea toată,
Astfel, să fie judecată:” –
A zis Iisus – „cei orbi să vadă;
Iar cei ce văd, să nu mai vadă
Și orbi s-ajungă.” Lângă ei,
40Erau prezenți și Farisei
Care L-au auzit și-apoi,
I-au zis: „Doar orbi, n-om fi și noi!”
41„De ați fi orbi” – a cuvântat
Iisus – „nu ați avea păcat.
Dar zis-ați „Vedem”, într-un glas,
Și-astfel, păcatul v-a rămas.”
انتخاب شده:
Ioan 9: BIV2014
هایلایت
به اشتراک گذاشتن
کپی
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Copyright © 2014 Ioan Ciorca