Luca 22
22
1Și sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paștele, era aproape.
2Și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl ucidă; fiindcă se temeau de popor.
3Atunci a intrat Satan în Iuda, numit și Iscariot, fiind din numărul celor doisprezece.
4Și Iuda a mers și a vorbit îndeaproape cu preoții de seamă și căpeteniile, cum să îl trădeze lor.
5Și s-au bucurat și s-au înțeles să îi dea arginți.
6Și a promis și căuta ocazia să li-l trădeze, în absența mulțimii.
7Atunci a venit ziua azimelor, în care paștele trebuia înjunghiat.
8Iar el a trimis pe Petru și Ioan, spunând: Duceți-vă și pregătiți-ne paștele, ca să mâncăm.
9Iar ei i-au spus: Unde voiești să pregătim?
10Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmați-l în casa unde intră.
11Și să ziceți stăpânului casei: Învățătorul îți spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?
12Și vă va arăta o cameră mare de sus, așternută; acolo să pregătiți.
13Și au mers și au găsit cum le-a spus; și au pregătit paștele.
14Și când a venit ora, el a șezut la masă și cei doisprezece apostoli cu el.
15Și le-a spus: Cu multă dorință am dorit să mănânc acest paște cu voi înainte de a suferi eu;
16Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până când va fi împlinit în împărăția lui Dumnezeu.
17Și luând paharul, a adus mulțumiri și a spus: Luați acesta și împărțiți-l între voi;
18Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu.
19Și a luat pâine și a adus mulțumiri și a frânt-o și le-a dat, spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să faceți aceasta în amintirea mea.
20Tot astfel și paharul, după cină, spunând: Acest pahar este noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.
21Dar, iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine la masă.
22Și, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost hotărât; dar vai acelui om, prin care este trădat!
23Și au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel ce ar face aceasta.
24Și a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie socotit cel mai mare?
25Dar el le-a spus: Împărații neamurilor domnesc peste ele; și cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemați binefăcători.
26Dar voi să nu fiți așa; ci cel ce este mai mare printre voi, să fie ca cel mai tânăr; și conducătorul ca cel ce servește.
27Căci care este mai mare, cel ce șade la masă, sau cel ce servește? Nu cel ce șade la masă? Dar eu sunt printre voi ca cel ce servește.
28Iar voi sunteți cei care ați rămas necontenit cu mine în ispitirile mele.
29Și eu vă rânduiesc o împărăție, așa cum Tatăl meu mi-a rânduit;
30Ca să mâncați și să beți la masa mea în împărăția mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
31Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit să vă aibă că să vă cearnă ca grâul.
32Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credința ta să înceteze; și când te vei întoarce, întărește pe frații tăi.
33Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gata să merg cu tine deopotrivă la închisoare și la moarte.
34Iar el a zis: Îți spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoșul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoști.
35Și le-a spus: Când v-am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.
36Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia și la fel traista; și cel ce nu are sabie, să își vândă haina și să cumpere una.
37Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Și el a fost socotit printre călcătorii de lege, fiindcă și cele referitoare la mine au un sfârșit.
38Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.
39Și a ieșit și s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat și ei.
40Și, venind la acel loc, le-a spus: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.
41Și el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și a îngenunchiat și s-a rugat,
42Spunând: Tată, dacă voiești, depărtează acest pahar de la mine; totuși nu voia mea, ci a ta să se facă.
43Și i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l.
44Și, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.
45Și după ce s-a sculat de la rugăciune și a venit la discipolii săi, i-a găsit dormind de întristare,
46Și le-a spus: De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită.
47Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulțime și cel chemat Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor și s-a apropiat de Isus să îl sărute.
48Dar Isus i-a spus: Iuda, cu o sărutare trădezi pe Fiul omului?
49Când cei ce erau în jurul lui au văzut ce avea să urmeze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia?
50Și unul dintre ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
51Dar Isus a răspuns și a zis: Lăsați așa, până aici. Și i-a atins urechea și l-a vindecat.
52Atunci Isus a spus preoților de seamă și căpeteniilor templului și bătrânilor care veniseră la el: Ați venit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte?
53Când eu eram zilnic cu voi în templu, nu ați întins mâinile împotriva mea; dar aceasta este ora voastră și puterea întunericului.
54Atunci l-au luat și l-au condus și l-au adus în casa marelui preot. Și Petru urmărea de departe.
55Și după ce aprinseseră un foc în mijlocul curții și erau așezați împreună, Petru a șezut în mijlocul lor.
56Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când ședea lângă foc și, privindu-l cu atenție, a spus: Și acesta era cu el.
57Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc.
58Și peste puțin, un altul l-a văzut și a spus: Și tu ești dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt.
59Și cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând: În adevăr și acesta era cu el; fiindcă și el este galileean.
60Iar Petru a spus: Omule, nu știu ce spui. Și imediat, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul.
61Și Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Și Petru și-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoșul mă vei nega de trei ori.
62Și Petru a ieșit afară și a plâns cu amar.
63Și bărbații, care îl țineau pe Isus, îl batjocoreau și îl băteau.
64Și, legându-l la ochi, îl loveau peste față și îl întrebau, spunând: Profețește, cine este cel ce te-a lovit?
65Și multe alte lucruri vorbeau blasfemator împotriva lui.
66Și imediat ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului și preoții de seamă și scribii s-au adunat și l-au adus în consiliul lor, spunând:
67Ești tu Cristosul? Spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede;
68Și dacă vă voi întreba și eu, nicidecum nu îmi veți răspunde, nici nu îmi veți da drumul.
69De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70Atunci toți au spus: Ești tu atunci Fiul lui Dumnezeu? Iar el le-a spus: Voi spuneți că eu sunt.
71Și au spus: Ce nevoie mai avem de mărturie? Fiindcă noi înșine am auzit din gura lui.
Trenutno odabrano:
Luca 22: BTF2015
Istaknuto
Podijeli
Kopiraj
Želiš li svoje istaknute stihove spremiti na sve svoje uređaje? Prijavi se ili registriraj
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.