Andinin-tSoratra Masina malaza indrindra nalaina tao amin'ny Geneza 37

Hizara

Iosif a visat un vis și li l‑a istorisit fraților săi, care l‑au urât și mai mult.

Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că i se născuse la bătrânețe, și i‑a făcut o tunică frumos colorată.

Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea pe el mai mult decât pe ei toți și au început să‑l urască. Și nu puteau să‑i spună nicio vorbă prietenoasă.

Iosif a visat apoi un alt vis și li l‑a istorisit fraților săi: „Am mai visat un vis! Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau până la pământ înaintea mea.”

Frații lui s‑au umplut de invidie, dar tatăl lui a ținut minte întâmplarea.

El le‑a zis: „Ia ascultați ce vis am visat! Se făcea că eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului și, iată, snopul meu s‑a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri l‑au înconjurat și s‑au plecat până la pământ înaintea snopului meu!”

Haideți să‑l omorâm și să‑l aruncăm într‑una din aceste gropi! Vom spune că l‑a mâncat o fiară sălbatică. Atunci să vedem ce se va alege de visele lui!”

La trecerea negustorilor madianiți, l‑au tras și l‑au scos pe Iosif afară din groapă și l‑au vândut pe douăzeci de sicli de argint ismaeliților, iar ei l‑au dus pe Iosif în Egipt.

Și‑au zis unul altuia: „Ia te uită, vine marele visător!

Ei l‑au zărit de departe și, până să se apropie de ei, au pus la cale să‑l omoare.

Ruben le‑a zis: „Nu vărsați sânge! Mai bine aruncați‑l în groapa aceasta, care este în pustiu, dar nu puneți mâna pe el!” (fiindcă avea de gând să‑l izbăvească din mâinile lor și să‑l aducă înapoi la tatăl său).