Versete biblice populare din 1 Corinteni 9

Partajează

Aceia cari, să lupte, vor, În jocurile obștilor, Atuncea când, cu toți se-adună – Vor ști, mereu, să se supună, La tot felul de înfrânări Și tot felul de încercări. Tot ce vor face, e legat, De premiul care va fi dat, Căci toți cei care se adună, Nădăjduiesc la o cunună; Însă, așa cum se vădește, Cununa lor se veștejește. Lucrul pe cari îl facem noi, Aduce o cunună-apoi, Care, nicicând, nu se-ofilește, Căci veșnică, se dovedește. Eu fug, dar nu ca și cel care Aleargă numai la-ntâmplare, Căci eu, atuncea când alerg, Cunosc, prea bine, unde merg. Mă lupt cu pumnul, dar nu sânt Ca și cel cari lovește-n vânt.

Aspru, mă port, cu trupul meu Și-n stăpânire-l țin mereu, Ca nu cumva, eu, la sfârșit – După ce-am propovăduit – Să mă trezesc că sunt lăsat Afară, fiind lepădat.”

„Nu știți că, toți aceia care Iau parte, la o alergare – Deși fug toți – doar unul ia Premiul, care o să se dea? Să alergați, în așa fel, Ca să primiți, premiul acel!

Cu cei slabi, slab, m-am arătat, Ca să-i câștig. Am căutat, Ca să fac totul, tuturor, Și-am vrut ca, spre folosul lor, În orice fel, să reușesc, Pe unii, să îi mântuiesc.