Din pulbere – de-i e pe plac –
El îl ridică, pe sărac.
Pe cel ce e lipsit apoi,
El îl înalță din gunoi,
Să-l pună-alături de cei cari
Se-arată precum că sunt mari,
Și-i dă un scaun de domnie –
De slavă plin – ca să îi fie
Drept moștenire minunată;
Căci ai pământului stâlpi – iată –
Sunt numai ai lui Dumnezeu,
Iar lumea stă, pe ei, mereu.