În urmă, Ionatan – mâhnit –
În felu-acesta, a vorbit:
„Du-te în pace, pe-al tău drum,
Pentru că amândoi, acum –
Față de Domnul – am jurat,
Pe al Său Nume minunat,
Zicând așa: „Domnul să fie,
Între noi doi, pentru vecie.
Domnul, între sămânța ta
Și-ntre sămânța mea, va sta!”
David – în urmă – s-a sculat
Și pe-al său drum, el a plecat,
În timp ce Ionatan apoi,
Merse-n cetate, înapoi.