Dar dacă vrednici, fost-am noi
Găsiți, de Dumnezeu apoi,
Ca Evanghelia să ne-o dea,
Să spunem lumii, despre ea,
Atuncea noi ne străduim,
În așa fel ca să vorbim,
Încât să fim, pe plac, mereu,
Doar la al nostru Dumnezeu
Și, nicidecum, oamenilor,
Pentru că El doar – fraților –
E Cel care, din cer, scrutează
Și, inima, ne cercetează.