Era-ntr-o zi, mai către seară,
Când David a ieșit afară,
Ca să se plimbe. El avea
Un obicei, căci se suia
Pe-acoperișul casei sale,
Ca să se plimbe-apoi, agale.
Astfel, pe casă, s-a suit
Și de acolo a zărit
Cum o femeie se-mbăia.
La chip, aceasta se vădea
Foarte frumoasă ca să fie.
David – atunci – a vrut să știe,
Cine e ea, și-a întrebat,
Pe slugi, iar ele-au cuvântat:
„Este Bat-Șeba, acea care
Pe Eliam, părinte-l are.
Femeia, după cum se știe,
E a lui Urie soție,
Iar soțul ei este Hetit.”