Apoi, le zise și celor
Care erau în jurul lor:
„Cel cari, din mine, s-a-ntrupat
Caută-acuma-nverșunat,
Viața, să-mi ia. Dușman sunt eu,
Pentru acest fecior al meu.
Cu-atât mai mult sunt dușmănit,
De omu-acesta, Beniamit.
Lăsați-l dar, cu toți, în pace,
Pentru că poate că el face
Doar ceea ce i-a poruncit
Domnul să facă, negreșit.
Poate că la necazul meu,
O să privească Dumnezeu,
Și se va îndura de mine,
Încât are să-mi facă bine,
Chiar dacă blestemat mereu,
De acest om, astăzi, sunt eu.”