„Acum, Israele, ce are –
Al tău Domn – să îți ceară oare,
Decât ca să te temi, mereu,
De El – de al tău Dumnezeu –
Să umbli doar pe calea Lui,
Să Îi slujești doar Domnului,
Din inimă să Îl iubești –
Din suflet – și să Îi păzești
Poruncile ce ți le-a dat
Și legile ce le-a lăsat,
Pe care azi, ți le dau ție
Ca, fericit, neamul să-ți fie?