După cum El Se dovedise
O pricină ce-i îngrozise
Pe mulți – căci fața ce-o avea
Deosebită se vădea
De-nfățișarea tuturor
Feciorilor oamenilor,
Fiind o față chinuită
Și de dureri schimonosită –
La fel acum, El o să fie
O pricină de bucurie
A multor neamuri și popoare
Care se află, azi, sub soare.
În fața Lui, smeriți, vor sta,
Căci vor dori a-L asculta
Toți împărații, negreșit,
S-audă ce n-au auzit
Nicicând, pe lume, iar apoi,
Să vadă niște lucruri noi.”