Isaia 52
52
1„Sionule, trezește-te
Și-apoi împodobește-te!
Cetate sfântă, minunată –
Ce ești Ierusalim chemată –
Ia-ți haina cea strălucitoare
Și straiul cel de sărbătoare!
Căci nici un om ce-i necurat
Sau nu e împrejur tăiat,
În tine, nu va mai putea –
De-acum – să intre și să stea.
2Ierusalime, nu mai ține,
Țărâna ‘ceea, peste tine!
Înlătură-o de pe-al tău strai
Și-n capul oaselor să stai!
Tu, fiică a Sionului,
Desfă-ți, din jurul gâtului,
Lațul cel care te strângea
Și în robie te ținea!
3Pentru că Domnul a venit
Și-n felu-acesta a vorbit:
„Fără de plată ați fost dați
Și nu veți fi răscumpărați
Pe preț de-argint, căci n-am cerut
Vreun preț, atunci când v-am vândut.”
4În urmă, Domnul Dumnezeu
A zis: „Demult, poporul Meu,
Pentru o vreme, a plecat
Și în Egipt s-a așezat.
Asirianul, înrăit,
Fără temei, l-a asuprit.
5Acuma, ce voi face Eu,
Când văd că tot poporul Meu
A fost luat și, pot să zic
Cum că luate e pe nimic?
Asupritorii lui, văd bine
Că Mă batjocoresc pe Mine
Și plini apoi, de veselie,
Scot chiote de bucurie.
În fiecare zi, mereu,
Batjocoresc Numele Meu.
6De-aceea-n văzul tuturor,
Voi face ca al Meu popor
Să Îmi cunoască al Meu Nume.
Va auzi întreaga lume,
În ziua ‘ceea, că vorbesc
Și „Iată-Mă!”, am să rostesc.
7Frumoase sunt, pe munți, în zare,
Picioarele acelui care
Vești bune-aduce și grăbește
Pentru că pacea o vestește.
Frumoase sunt, în depărtare,
Picioarele acelui care
Aduce, peste-ntreaga fire,
Vești bune, despre mântuire!
Către Sion, el se grăbește
Și-n felu-acesta îi vorbește:
„Al vostru Domn și Dumnezeu
Împărățește, tot mereu!”
8„Străjerii tăi, pe zid, se-adună,
Iar glasurile lor răsună,
Căci ei sunt plini de bucurie
Și chiuiesc de veselie,
Că ochii lor pot ca să vază
Cum Domnul, în Sion, Se-așează.
9Dărâmăturilor, strigați,
Căci în Ierusalim v-aflați,
Iar Domnul e îndurător
Și mângâie al Său popor.
Iar tu, Ierusalime, iată,
Vei fi răscumpărat, de-ndată.
10Popoarele pământului
Vedea-vor brațul Domnului –
Vedea-vor brațul Său cel sfânt –
Iar marginile de pământ
Văd mântuirea cea pe care,
Al nostru Dumnezeu o are.”
11„Haideți! Din Babilon, plecați!
Nu vă atingeți, nu luați
Nimic ce este necurat!
Ieșiți afară, de îndat’!
Ieșiți dar, și vă curățați
Voi toți acei care purtați
Vasele Domnului! Ieșiți,
12Dar nu cu grabă, nu fugiți!
Căci Dumnezeul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are
Vă va tăia calea și, iată,
În fața voastră Se arată.”
Ființa și lucrarea Robului Domnului
13„Priviți-L dar, pe Robul Meu:
El Se va înălța, mereu,
Va propăși și foarte sus
El va ajunge a fi pus.
14După cum El Se dovedise
O pricină ce-i îngrozise
Pe mulți – căci fața ce-o avea
Deosebită se vădea
De-nfățișarea tuturor
Feciorilor oamenilor,
Fiind o față chinuită
Și de dureri schimonosită –
15La fel acum, El o să fie
O pricină de bucurie
A multor neamuri și popoare
Care se află, azi, sub soare.
În fața Lui, smeriți, vor sta,
Căci vor dori a-L asculta
Toți împărații, negreșit,
S-audă ce n-au auzit
Nicicând, pe lume, iar apoi,
Să vadă niște lucruri noi.”
Selectat acum:
Isaia 52: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca