Versete biblice populare din Luca 15

Partajează

Îndată, el s-a și sculat Și, către casă, a pornit. Când, de departe, l-a zărit, Părintele s-a-nduioșat Și-n fața lui a alergat, Grăbindu-se, cât a putut. Pe-al său grumaz, el a căzut Și, cu mult drag, l-a sărutat.

Pe fiul care mi-a plecat, Mort l-am crezut, dar a-nviat. Feciorul ce mi-a fost pierdut, Găsit e! Azi, l-am revăzut.

La fel, este și-n ceruri, sus, Precum e-n pilda ce v-am spus: Dacă, un singur păcătos, De pe pământ – de-aici, de jos – La pocăință, va să vie, Cu mult mai mare bucurie Va fi în ceruri – vă spun vouă – Decât ca pentru nouă’șinouă De inși, ce sunt neprihăniți, Ce nu trebuiesc pocăiți.

Însă, pleca-voi înapoi, La tatăl meu și-i spun apoi: „Știu, tată, c-am păcătuit, Față de tine, și-am greșit Chiar împotriva cerului. Iertare – pentru mine – nu-i, Căci m-am purtat ca un nemernic.

Fiul i-a zis: „Sunt vinovat! Știu, tată, c-am păcătuit, Față de tine, și-am greșit Și împotriva cerului. Iertare – pentru mine – nu-i, Căci m-am purtat ca un nemernic. Al tău fiu, să mă chem, nu-s vrednic!”

„Să-mi spuneți, care dintre voi, De are o sută de oi Și dacă, întâmpla-se-va, Ca una să-și piardă, cumva, Nu pleacă și nu răscolește Pășunea, până o găsește? Așa va face, vă spun vouă: Lasă pe cele nouă’șinouă, Și cată oaia rătăcită.