Versete biblice populare din Luca 14

Partajează

„Omul acela, care vine, Și vrea să meargă după Mine, De nu-și urăște mamă, tată, Soață, copii, frați, n-o să poată Să fie, ucenicul Meu.

De-asemenea, vă mai spun Eu, Căci cel ce crucea nu își ia, Ca să pășească-n urma Mea, Nicicând, nu va putea să fie Un ucenic, potrivit Mie.

La masa ‘ceea. Deci, aflați, Căci cel care s-a înălțat, Va fi smerit; dar ridicat, Va fi cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”

Acuma, revenind la noi, Exact la fel, este cu voi: Cel care nu leapădă toate, Să-Mi fie ucenic, nu poate!

Cel care vrea să construiască Un turn, nu o să socotească Ce cheltuieli are să facă, Și-apoi, să știe sigur, dacă Poate sfârși ce-a început? Căci n-ar vrea, după ce-a făcut Doar temelia, să constate Că, să-l ridice, nu mai poate, Și-apoi, să râdă toți, de el, Și să-l bârfească: „Omu-acel A început să construiască, Dar n-a putut să isprăvească!”

Ci când, o masă, dăruiești, Grijă să ai, ca să poftești Schilozi, șchiopi, orbi. Așa e bine Și-atunci, ferice e de tine, Căci ei – răsplată – n-au să-ți dea; În schimb, răsplata, vei avea, Atuncea când vor fi treziți, Din morți, toți cei neprihăniți.”

Sarea e bună; dacă ea Își pierde gustul ce-l avea, Cum și-l va căpăta ‘napoi? Nu-i bună, nici pentru gunoi, Nici la pământ, căci nu mai sară – E bună de-aruncat, afară! Cei, cu urechi de auzit, Să înțeleagă ce-am vorbit!”