După aceea, am plecat,
În fața lor m-am așezat
Și le-am vorbit: „Vedeți dar voi,
Starea în care suntem noi!
Ierusalimu-i l-a pământ
Iar porțile lui, arse, sânt.
Veniți, din nou, să îl zidim,
Ca de ocară să nu fim!”
Apoi, eu le-am istorisit
Cum Dumnezeu m-a însoțit
Și felu-n care-a cuvântat
Însuși al nostru împărat.
Ei au răspuns: „Hai să pornim,
Ierusalimul, să-l zidim!”
Când hotărârea fu luată,
Toți se-ntăriră, de îndată.