Versete biblice populare din Apocalipsa 14

Partajează

Din cer, apoi, alt glas a spus: „Scrie, așa cum îți voi zice: De morți, acum, va fi ferice – De morții care, negreșit, Numai în Domnul, au pierit!” „Aceștia odihni-se-vor De toată osteneala lor, Pentru că ceea ce lucrează – Ale lor fapte – îi urmează” – Ne spune Duhul, lămurit.

Aici este răbdarea lor, Adică cea a sfinților Aceia cari păzesc, mereu, Poruncile lui Dumnezeu Și-apoi, credința, lui Iisus.”

Îngeru-acela a strigat, Tare, zicând: „Neîncetat, Teamă s-aveți, de Dumnezeu, Și să-I dați slavă, tot mereu, Căci ceasul judecății Lui, Acuma a sosit! Celui, Care-a făcut cer și pământ, Mare și ape câte sânt, Să vă-nchinați, necontenit!”

Apoi, alt înger a venit – Al treilea – și-astfel a vorbit: „Dacă se-nchină cineva, Fiarei, icoanei ei, cumva, Sau dacă semnul, se vădește, Pe braț ori frunte, că-l primește, Va bea vinul mâniei, care, Al nostru Dumnezeu îl are. Vinul acesta-i va fi dat Să-l beie, neamestecat – În cupa Sa, pentru mânie – Și chinuit are să fie, În flacăra unui foc mare Și în pucioasa arzătoare, Aflate-n fața Mielului Și-a sfinților îngeri, ai Lui. Iar focul chinurilor lor Se suie-n vecii vecilor, În sus, spre ceruri. Niciodat’, Aceia ce s-au închinat Fiarei, icoanei ce-o avea, Și au primit de-asemenea – Pe braț sau frunte – semnul care, Numele ei numai îl are, Noaptea nu vor avea odihnă, Iar ziua nu vor găsi tihnă.

„Apoi, când iarăși m-am uitat, Văzut-am Mielul, așezat, Pe muntele Sionului. El adunase-n jurul Lui, Atunci, o sută patruzeci Și patru mii de oameni. Deci, Aceștia toți, pe frunți, purtau Numele Lui și mai aveau, De-asemeni, Numele Celui Cari Îi e Tată, Mielului.

Un alt înger, am observat Că, peste ceruri, a zburat, Cu Evanghelia cea cerească Și veșnică, să o vestească Locuitorilor ce sânt Pe fața-ntregului pământ, De orice neam aveau să fie, Limbă, norod, sau seminție.

Apoi, alt înger a venit – Al doilea – și a cuvântat: „Iată, acuma a picat Cetatea Babilon, cea care A adăpat pe fiecare, Din neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cu vinul ei – vinul mâniei Și-asemenea, și al curviei!”