Versete biblice populare din Tit 3

Partajează

Însă, s-a arătat apoi – Pentru întreaga omenire – O bunătate și-o iubire, Ce vine de la Dumnezeu – Mântuitorul nost’ – mereu. Atuncea, El ne-a mântuit, Nu pentru ce am făptuit Lucrând întru neprihănire, Ci pentru marea Lui iubire Și pentru marea-I îndurare, Vădită prin acea spălare A nașterii din nou și-apoi, Prin înnoirile din noi, Făcute de al Său Duh Sfânt, Pe cari, din ceruri, pe pământ, El, din belșug, le-a revărsat Și, din plin, nouă, ni L-a dat, Prin Domnul nost’ Hristos Iisus, Mântuitorul Cel de Sus. Astfel, odată socotiți, Prin harul Său, neprihăniți, Plini de nădejde suntem noi, Că moștenim viața de-apoi, Iar viața cea vremelnică Se-mbracă-n viață veșnică.

„La toți, să le-amintești, să știe, Precum că trebuie să fie Supuși, mereu, stăpânilor Și-asemeni, dregătorilor, Gata fiind, mâna a pune, Pentru a face lucruri bune. Să nu vorbească-n veci de rău – Nimeni – pe un aproape-al său; Să nu se certe, ci să știe Ca, blânzi și cumpătați, să fie, Cu toată lumea, mai apoi.

Doresc de-asemeni, a-ți mai spune Că de-ntrebările nebune, De-a neamurilor înșirare, De toate certurile care Sunt doar la Lege privitoare – Și care-s nefolositoare Și-s în zadar – să te păzești Și, ne-ncetat, să te ferești.

Dacă vei face o mustrare – Și-apoi a doua – de cel care Aduce dezbinări la voi, Tu depărtează-te apoi