Când a auzit Ilie acest lucru, s-a ridicat și a fugit ca să-și scape viața. A ajuns la Beer-Șeba, care aparține de Iuda, și și-a lăsat slujitorul acolo, iar el s-a dus cale de o zi în deșert. A ajuns la un verigel, s-a așezat sub el și s-a rugat să moară, zicând: „Destul, DOAMNE! Ia-mi viața acum, căci nu sunt mai bun decât strămoșii mei“. Apoi, s-a întins sub verigel și a adormit.
Dar iată că un înger l-a trezit și i-a zis: „Ridică-te și mănâncă!“. Uitându-se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un ulcior cu apă. După ce a mâncat și a băut, s-a culcat din nou.
Îngerul DOMNULUI a venit a doua oară, l-a trezit și i-a zis: „Ridică-te și mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“. El s-a ridicat, a mâncat și a băut. Apoi, cu puterea pe care i-a dat-o această mâncare, a mers timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. Acolo, a intrat într-o peșteră și a înnoptat în ea.
DOMNUL
Și iată că a venit la el Cuvântul DOMNULUI și i-a zis:
‒ Ce faci tu aici, Ilie?
El a răspuns:
‒ Am fost plin de râvnă pentru DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor, căci fiii lui Israel au încălcat legământul Tău, Ți-au dărâmat altarele și Ți-au ucis profeții cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia viața.
El i-a spus:
‒ Ieși și stai pe munte înaintea DOMNULUI! Iată că DOMNUL va trece pe acolo.
Înaintea DOMNULUI a venit un vânt mare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile, dar DOMNUL nu era în acel vânt. După vânt, a avut loc un cutremur de pământ, dar DOMNUL nu era în acel cutremur. După cutremur, a venit un foc, dar DOMNUL nu era în acel foc. Însă după foc, s-a auzit o voce blândă, suavă.