După o vreme, Ben-Hadad, regele Aramului, adunându-și întreaga tabără, a venit și a asediat Samaria. Din cauza asediului, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaț de porumbel – cinci șecheli.
În timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând:
‒ Ajută-mă, o, rege, stăpânul meu!
Dar el i-a zis:
‒ Dacă nu te ajută DOMNUL, cu ce te-aș putea ajuta eu? Cu ceea ce este în arie sau în presa de struguri?
Apoi, regele i-a zis:
‒ Ce ți s-a întâmplat?
Ea a răspuns:
‒ Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine“. Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea și-a ascuns fiul.
Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci, oamenii s-au uitat și au văzut că își pusese o pânză de sac pe trup. El a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe umerii lui!“.
Elisei ședea în casă, iar bătrânii ședeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înaintea sa, dar până să ajungă mesagerul, Elisei le-a zis bătrânilor: „Vedeți că acest ucigaș trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni mesagerul, închideți ușa și țineți-l la ușă. Nu se aude oare zgomotul pașilor stăpânului său în urma lui?“.
În timp ce încă vorbea cu ei, iată că mesagerul a ajuns la el și a zis:
‒ Iată, acest dezastru vine de la DOMNUL. De ce să-L mai aștept pe DOMNUL?