În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion din cohorta numită „Italiana“. Era evlavios și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu în orice vreme.
Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea, a văzut clar, într-o vedenie, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându-i:
‒ Corneliu!
Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat.
El a zis:
‒ Ce este, domnule?
Îngerul i-a spus:
‒ Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte. Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. El este găzduit de Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.
Imediat după ce a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi dintre servitorii săi din casă și un soldat devotat, dintre cei care-i slujeau continuu, și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis în Iafo.
În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea. I s-a făcut foame și a vrut să mănânce, dar în timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind adusă jos, pe pământ, de cele patru colțuri. În ea se aflau tot felul de patrupede, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului.
Un glas i-a vorbit astfel:
‒ Petru, ridică-te, înjunghie și mănâncă!
Însă Petru a zis:
‒ Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat!
Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:
‒ Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!
Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, și imediat după aceea pânza a fost luată în Cer. În timp ce Petru era nedumerit cu privire la ce-ar putea însemna vedenia pe care a avut-o, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde era casa lui Simon și stăteau la poartă, întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, locuiește acolo. În timp ce Petru încă se gândea la vedenie, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbați. Ridică-te, deci, coboară și du-te cu ei fără să ai îndoieli, pentru că Eu i-am trimis“.
Așadar, Petru s-a dus la bărbații aceia și le-a zis:
‒ Iată, eu sunt cel pe care-l căutați. Din ce motiv ați venit?
Ei i-au răspuns:
‒ Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine de către tot poporul iudeilor, a fost înștiințat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă un mesaj de la tine.
Atunci Petru i-a invitat înăuntru și i-a găzduit.
În ziua următoare s-a sculat și a plecat împreună cu ei; l-au însoțit și unii dintre frații din Iafo. După o zi au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care-i invitase. Pe când se pregătea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s-a închinat.
Petru însă l-a ridicat, zicând:
‒ Ridică-te! Și eu sunt tot om!
Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră.
El le-a zis:
‒ Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se alăture sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat. De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop ați trimis după mine?
Corneliu a zis:
‒ Cu patru zile în urmă, chiar la ceasul acesta, al nouălea, eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. El locuiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi“. Am trimis deci imediat la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum, deci, noi toți suntem prezenți aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți-a poruncit Domnul!
Atunci Petru a luat cuvântul și a zis:
‒ Într-adevăr, înțeleg acum că Dumnezeu nu favorizează pe nimeni, ci în orice națiune, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El. El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. Voi știți ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul proclamat de Ioan: cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându-i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut, nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți. El ne-a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți. Toți profeții mărturisesc despre El, afirmând că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate.
În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Credincioșii circumciși, care veniseră cu Petru, se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neevrei. Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?“. Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
