După ce au cântat un imn, au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor.
Isus le-a zis:
‒ Toți veți avea îndoieli cu privire la Mine, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
și oile vor fi risipite!“.
Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.
Petru I-a răspuns:
‒ Chiar dacă toți vor avea îndoieli cu privire la Tine, eu nu voi avea!
Isus i-a zis:
‒ Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.
Dar Petru a răspuns și mai convins:
‒ Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!
Și toți au spus la fel.
Apoi s-au dus într-un loc numit Ghetsimani, și Isus le-a zis ucenicilor Săi:
‒ Stați jos aici, până Eu Mă rog!
I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure.
El le-a zis:
‒ Sufletul Meu este foarte mâhnit, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați!
Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: „Abba, Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“.
Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind.
El i-a zis lui Petru:
‒ Simone, dormi? N-ai putut veghea nici măcar o oră? Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este dornic, dar trupul este neputincios.
S-a îndepărtat și S-a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte. A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă.
Când a venit a treia oară, le-a zis:
‒ Încă mai dormiți și vă odihniți? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează.
Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților, de cărturari și de bătrâni.
Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să-L duceți sub pază!“. Când a venit, s-a apropiat imediat de Isus și a zis: „ Rabbi !“. Și L-a sărutat îndelung pe obraji. Atunci ei au pus mâna pe Isus și L-au prins. Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.
Însă Isus, răspunzând, le-a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile“. Atunci toți L-au părăsit și au fugit.
Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el, dar el și-a lăsat pânza de in și a fugit gol.
Pe Isus L-au adus la marele preot, iar acolo s-au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii. Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc.
Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, dar n-au găsit, pentru că, deși mulți depuneau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.
Unii s-au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând:
‒ Noi L-am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului“.
Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor.
Marele preot s-a ridicat în mijlocul lor și L-a întrebat pe Isus, zicând:
‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
Dar El tăcea și nu răspundea nimic.
Marele preot L-a întrebat din nou:
‒ Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
Isus a răspuns:
‒ Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului.
Atunci marele preot, sfâșiindu-și hainele, a zis:
‒ Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?
Toți L-au condamnat, considerând că merită să fie pedepsit cu moartea.
Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L lovească și să-I zică:
‒ Profețește!
Iar gărzile L-au luat la palme.
În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot și, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el și a zis:
‒ Și tu erai cu Isus din Nazaret!
Dar el a negat, zicând:
‒ Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești!
A ieșit în fața porții și atunci a cântat cocoșul.
Slujnica l-a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo:
‒ Acesta este unul dintre ei!
Dar el a negat din nou.
După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i-au zis din nou lui Petru:
‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean!
Dar el a început să se blesteme și să jure, zicând:
‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți!
Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, gândindu-se la aceasta, a început să plângă.
Bible App
Bible App for Kids
