Psalmii 142
142
Psalmul 142
Un maschil al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.
1Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu caut bunăvoință la Domnul.
2Îmi vărs plângerea înaintea Lui;
îmi istorisesc necazul înaintea Lui.
3Când îmi este sleit duhul în mine,
Tu-mi cunoști cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4Uită-Te în partea dreaptă și privește cu atenție;
nimeni nu mă mai recunoaște!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viața mea!
5Te chem, Doamne,
zicând: „Tu ești adăpostul meu,
partea mea de moștenire pe pământul celor vii!“.
6Ascultă-mi strigătul,
căci sunt atât de mâhnit!
Scapă-mă de cei ce mă urmăresc,
căci sunt mai tari decât mine!
7Scoate-mi sufletul din închisoare,
ca să aduc mulțumiri Numelui Tău!
Cei drepți se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Selectat acum:
Psalmii 142: NTR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Biblia, Noua Traducere Românească™ NTR™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc.
Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
The Bible, New Romanian Translation™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.