Faptele apostolilor 19
19
1În timp ce Apolo era în Corint, Pavel a ajuns la Efes. Acolo a întâlnit câțiva discipoli, 2pe care i-a întrebat: „Ați primit Spiritul Sfânt atunci când ați crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici nu am auzit până acum despre un «Spirit Sfânt».” 3Pavel le-a zis: „Dar ce fel de botez vi s-a făcut?” Ei au răspuns: „Ni s-a făcut botezul pe care îl practica Ioan (Botezătorul).” 4Atunci Pavel a zis: „Ioan boteza pe cei care se pocăiau, spunându-le să creadă în Cel care urma să vină după el, adică în Isus.” 5După ce au auzit acest mesaj, ei au fost botezați în numele Stăpânului Isus. 6Pavel și-a pus mâinile peste ei. Atunci Spiritul Sfânt a coborât peste ei; și au început să vorbească în alte limbi (decât ebraica) și să profețească (în limba lor). 7Cei cu care s-au întâmplat aceste lucruri, erau în total doisprezece bărbați. 8Apoi Pavel a intrat în sinagogă. Acolo a avut posibilitatea să le vorbească despre Regatul lui Dumnezeu. Timp de trei luni, el a încercat să îi convingă pe cei care îi ascultau mesajele. 9Dar unii nu au crezut; și i s-au opus, defăimând în public „Metoda (lui Isus)”. Atunci Pavel a plecat de la ei împreună cu discipolii și a continuat să îi învețe în școala lui Tiranus. 10El a putut să țină prelegeri acolo timp de doi ani. Astfel, toți iudeii și grecii care locuiau în Asia, au avut posibilitatea să audă Cuvântul lui Isus. 11Minunile pe care Dumnezeu le făcea prin intermediul lui Pavel, erau excepționale. 12Astfel, cei bolnavi se vindecau sau scăpau de posedări demonice doar prin contactul cu batistele sau cu șorțurile atinse de Pavel. 13Exista un grup de iudei care călătoreau și care practicau exorcizarea. Au încercat să folosească numele lui Isus pentru a elibera pe cineva care era posedat de un spirit rău. Ei au zis: „În numele lui Isus despre care predică Pavel, îți ordon să ieși (din acest om)!” 14Așa au procedat fiii lui Sceva – un mare preot iudeu. 15Dar spiritul le-a răspuns: „Îi cunosc atât pe Isus, cât și pe Pavel. Dar cine sunteți voi?!” 16Apoi spiritul rău s-a folosit de cel pe care îl poseda; și pentru că avea o forță superioară lor, i-a bătut și i-a făcut să plece din acea casă răniți și cu hainele rupte. 17Iudeii și grecii care locuiau în Efes, au auzit despre acest incident; și toți s-au speriat. Astfel, numele lui Isus a fost mai mult glorificat între ei. 18Mulți dintre cei care crezuseră, relatau în public despre trecutul lor. 19Iar alții care practicaseră magia, și-au adunat cărțile și apoi le-au ars în fața tuturor. Valoarea cărților lor a fost estimată la cincizeci de mii de drahme. 20Astfel, Cuvântul Stăpânului Isus devenea din ce în ce mai cunoscut și producea efecte remarcabile. 21După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Pavel a decis să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și prin Ahaia. El zicea: „După ce voi ajunge acolo, trebuie să vizitez și Roma.” 22I-a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastus, care erau doi dintre colaboratorii lui. Dar el a mai rămas un timp în (provincia) Asia. 23În acea vreme, s-a produs un conflict referitor la „Metoda lui Isus”. 24Exista un argintar numit Demetrius. Acesta avea o echipă de lucrători cu care prosperase producând în miniatură temple ale zeiței Artemis. 25El a organizat o întâlnire cu toți cei care lucrau în același domeniu și le-a zis: „Oameni buni, știți, desigur, că noi am progresat economic practicând această meserie. 26Dar constatăm că acest Pavel susține că zeii făcuți de om nu au nicio valoare. El a convins mulți oameni să își schimbe convingerile și să creadă acest lucru nu numai în Efes, ci și în toată Asia! 27Există astfel un dublu pericol. În primul rând, meseria noastră va fi defăimată. Apoi templul marii zeițe Artemis venerată de oamenii din Asia și din toată lumea, nu va mai avea nicio apreciere; iar renumele ei va fi distrus!” 28După ce au auzit aceste cuvinte, au devenit foarte agitați și au început să strige: „Artemis a efesenilor este mare!” 29S-a produs o mare agitație în tot orașul și oamenii au venit toți spre teatru. Acolo fuseseră aduși doi macedoneni care îl însoțeau pe Pavel în călătorie. Ei se numeau Gaius și Aristarh. 30Pavel dorea să vină acolo să vorbească celor adunați; dar nu i-au permis discipolii (lui Isus). 31Chiar și unii dintre prietenii lui, care lucrau în administrația provinciei, l-au rugat să nu meargă la teatru. 32Între cei adunați, unii strigau ceva, alții altceva; și confuzia era generală, pentru că cei mai mulți nici nu cunoșteau motivul real pentru care veniseră acolo. 33Au scos din mulțimea de oameni pe unul pe care iudeii îl împingeau în față. El se numea Alexandru. În timp ce făcuse semn cu mâna intenționând să vorbească pentru apărarea lui, 34cei care se adunaseră au constatat că era iudeu. Atunci au scandat aproximativ două ore: „Artemis a efesenilor este mare!” 35Totuși, unul dintre conducătorii orașului a reușit să îi liniștească și le-a zis: „Efeseni, cine nu știe că orașul Efes este protectorul templului marii zeițe Artemis și al imaginii ei căzute din cer? 36Pentru că nu există nicio dispută referitoare la aceste lucruri, trebuie să vă liniștiți și să nu faceți nicio imprudență. 37Constat că ați reclamat pe acești bărbați care nici nu au jefuit templul și nici nu au defăimat zeița noastră. 38Deci dacă Demetrius împreună cu echipa lui are o acuzație împotriva cuiva, să meargă la tribunal, unde judecătorii decid cu privire la orice reclamație. 39Dar dacă aveți altceva mai complicat, decizia finală va fi luată într-o adunare constituită legal. 40Ce s-a întâmplat astăzi aici încalcă legea; și riscăm să fim acuzați că am intenționat să inițiem o revoltă!” 41După aceste cuvinte, el a dat celor adunați posibilitatea să plece (din locul unde se adunaseră).
Selectat acum:
Faptele apostolilor 19: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion