Exodul 2:1-10

Un bărbat dintre descendenții lui Levi își luase ca soție o fată din aceeași familie lărgită a acestuia. Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu. Văzând că era un copil frumos, ea l-a ascuns în primele trei luni de viață ale acestuia. Când nu l-a mai putut ascunde, a luat un coș făcut din papură, pe care l-a prelucrat folosind argilă și smoală. Apoi a pus copilul în el și l-a așezat pe malul râului, între trestii. Sora lui stătea (și privea de) la distanță, ca să vadă ce se va întâmpla cu el. Fiica faraonului a venit la râu să facă baie. Fetele care erau împreună cu ea, se plimbau pe malul râului. Atunci ea a văzut acel coș între trestii. Apoi și-a trimis sclava să i-l aducă. Deschizându-l, a văzut în el copilul care plângea. Fiicei faraonului i-a fost milă de el; și a zis: „Bănuiesc că este unul dintre copiii evreilor.” Atunci sora copilului a întrebat-o pe fiica faraonului: „Vrei să mă duc și să chem pe una dintre femeile evreilor, ca să îți alăpteze copilul?” Fiica faraonului i-a răspuns: „Du-te!” Fata s-a dus și a chemat-o (chiar) pe mama copilului. Fiica faraonului i-a zis: „Ia copilul și alăptează-mi-l; iar pentru acest serviciu, îți voi plăti.” Femeia a luat copilul și l-a alăptat. Atunci când copilul a crescut, ea l-a adus la fiica faraonului; și astfel, el a devenit fiul ei. L-a numit Moise, pentru că îl scosese din apă.