Habacuc 1:12-17

„Doamne, oare nu ești Tu din eternitate Dumnezeul meu? Nu vom muri! Desigur, Tu i-ai făcut să domine lumea pentru ca (prin ei) să pui în aplicare deciziile Tale. Tu, Cel care ești Stânca mea, i-ai desemnat ca să fie instrumentul pedepsei Tale. Ochii Tăi sunt atât de puri, încât nu pot să privească răul; și nu poți tolera ce este greșit! Oare ce Te face să privești tăcând la cei care promovează viclenia ca stil de viață? Cel rău «îl înghite» pe acela care este mai bun decât el! Te vei comporta Tu cu omul exact cum procedezi cu peștii din mare sau cu reptilele de pe pământ care nu au stăpân? Oamenii scot peștele cu undița și îl prind în plasele lor de pescuit. Această realizare îi face să fie bucuroși; și ea explică faptul că ei aduc ofrande plaselor de pescuit. Ard tămâie în cinstea năvodului lor. Ei își manifestă astfel recunoștința față de aceste lucruri care le produc venituri și hrană din abundență. Dar oare acest fapt le dă dreptul să își tot umple plasele cu «pești» și să distrugă fără milă popoarele?”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Habacuc 1:12-17